5,812 matches
-
de cei de la UE,pentru a fi luați în seamă. Sunt lozincile și strigăturile cele mai autentice,corespunzătoare perioadei istorice pe care o trăim. Mulți dintre compatrioții noștri privesc acești oameni care ne apără liniștea, cu invidie sau chiar cu dispreț, în special atunci când suntem opriți de la comiterea unor fapte ilegale sau periculoase chiar pentru noi. Nimeni însă nu-i întreabă câte ore a dormit "când și ce a mâncat "dacă-i este cald sau frig,cum este tratat de șefii
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
săvârșite. Desigur, atacurile reciproce aveau o justificare electorală. Față de acuzația de colaborare cu guvernul condus de Alexandru Vaida-Voevod, Gheorghe Brătianu aduce o dezmințire categorică, afirmând: "Înțelegerea noastră tăinuită cu guvernul e o insinuare ridicolă, pe care o resping cu tot disprețul pe care îl merită autorii acestor bârfeli"523. Lupta electorală între cele două partide liberale se manifestă și în planul imaginii. Constantin I.C. Brătianu, îi contestă lui Gheorghe Brătianu dreptul de a alătura pe manifestele sale electorale imaginile predecesorilor săi
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
încordarea mea, fețele noastre s-au apropiat și un iz de băutură m-a frapat. Faptul m-a calmat și m-a dezarmat. Am rămas nemișcat și furia teribilă din ochii mei s-a prefăcut într-o privire de profund dispreț și dezgust. Totuși, prea târziu, gestul meu fusese prea vizibil. Cu ochii ieșiți din orbite a început să țipe către hangarul englez, scoțând cuvinte total ininteligibile pentru mine. Rezultatul: în câteva secunde, șase gradați, înarmați cu pistoale mitralieră și în
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ieșit pe gură... Inutil. Strada, sub mine la trei etaje, era complet goală. La un moment dat, ușa se deschise și santinela de pe culoar își face apariția întrebându-mă ce doresc. M-am uitat la el cu indignare, cu profund dispreț și, cu fermitate, i-am strigat: "Ce doresc? Să ieși afară! Afară!" și i-am întors spatele. După câteva clipe ușa se închise cu zgomotul specific al zăvoarelor unei închisori, chiar improvizate, cum era cazul. De fapt, eram conștient că
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cineva, să vorbesc cu comandantul, cu un ofițer, cu indiferent cine, să se clarifice odată situația mea și nu neglijam să termin aproape strigând: să se anunțe Crucea Roșie, imediat. Bietul soldat se uita la mine cu un fel de dispreț sau chiar compătimire, răspunzându-mi invariabil: Regret, dar nu știu nimic, în același nelipsit argou și pleca. Și cum n-aveam nimic la mine decât ceasul de mână și cu lănțișorul de care atașasem iconița dată de prietenul meu, mitropolitul
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
manifestat niciodată măcar simțul naturii, iar bunicul meu părea să fi uitat cu desăvârșire, din ziua când s-a stabilit în Cluj, că fusese cândva popă în Diug și că există pe lume țărani. Dar sunt convins că nu din dispreț pentru cei rămași la vatră, ci din lipsa lui de simț gospodăresc și poate - de ce nu? - din subconștiința istorică de a face parte dintre cei care întemeiau, pe baze largi, urbanitatea românească a Transilvaniei. Mentalitatea ardelenească, central-europeană, se întemeia pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
exemplară, ba și dintr-o familie de toată încrederea, dacă există în clasa mea legionari și care sunt ei; bineînțeles, prezentându-mi-i ca pe o specie foarte dăunătoare. Față de colegii de clasă, eu nutream atunci aproape numai sentimente de dispreț. Majoritatea erau copii de țărani sau din rândurile ceferiștilor din apropiatul Teiuș, important nod de cale ferată (și unii, și alții făceau naveta ca să urmeze cursurile la Aiud). Mizerabil (sau doar rudimentar) îmbrăcați, mi se păreau murdari (unii miroseau îngrozitor
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
N-am părăsit poziția decât atunci când centrul nostru de rezistență s-a autodizolvat, în urma unor tratative cu militarii (de câte ori se întâmplase să văd pe stradă tineri ofițeri care urmăreau marșurile și manifestările noastre, am surprins pe figura lor ură și dispreț: ne erau dușmani), și poate că n-am fost înaintați Curții marțiale, deoarece la prefectură nu s-a tras nici un foc. O singură dată m-am dus la o întrunire clandestină, apoi, mereu încolțit de ironiile necruțătoare ale colegilor de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
5. Dar realizările celui de-al Doilea Imperiu s-au revendicat cel mai adesea de la supunerea efortului colectiv în profitul intereselor private. Inițiativa publică era preluată de afaceriștii în căutare de câștiguri personale, pe care le acumulau fără rușine în disprețul interesului general. Dacă examinăm consistența acțiunii publice impulsionate de Napoleon al III-lea, trebuie să-i atribuim împăratului și un spirit întreprinzător care lipsea proprietarilor și rentierilor în numele cărora vorbea. Napoleon al III-lea a îndrăznit să treacă dincolo de interesele
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
un slogan din mai 1968. Excelentă rezumare. Empirismului bidon-ville-urilor, arhitectura contemporană nu a știut să-i răspundă decât prin formula "orașelor-bidon"2. Dintre relele puse pe seama urbanismului progresist, cel mai cumplit era, fără îndoială, cel referitor la stradă. Aceasta simboliza disprețul modernilor pentru moștenirea istorică a orașelor. "Sectarismul unui Le Corbusier subliniază Bernard Oudin -, escamota una dintre îndatoririle esențiale ale urbanismului: crearea unei legături între trecut și viitor"187. Dacă uneori trece prin nostalgia pentru orașul medieval, cu străzile sale sinuoase
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
un arbust rahitic ar fi la fel ca un platan secular! Din punct de vedere statistic, socoteala putea ieși, dar comunitatea era escrocată"191. Denunțarea tehnocratismului "anilor beton" Tehnocratismul urbanismului progresist a fost denunțat din două motive: mai întâi, din cauza disprețului pe care îl afișa față de aspirațiile locuitorilor; apoi, din cauza subterfugiului care îl prezenta pretenția sa de a întruchipa progresul tehnologic. Nerecunoașterea dorințelor locuitorilor transpare în trei aspecte: efectele emergente ale standardizării noilor construcții, și în particular a marilor ansambluri destinate
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
găseau ocazia de a scăpa de apartenența la grupul din care proveneau. În urma acestei apropieri artificiale dintre clasele sociale, cei mai defavorizați și cei mai bine situați regretau cel mai mult această coexistență "contra naturii". Primii erau cei mai expuși disprețului celorlalți, ceilalți erau nerăbdători să plece. Opiniile culese în marile ansambluri prin anchete sociologice arătau o sociabilitate raportată la constrângerile obiective care "defineau pentru fiecare grup social posibilul și imposibilul în materie de locuire"198. Opinia favorabilă a unui subiect
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
rima cu valorile egalității republicane, preludiu al nenumăratelor avertizări asupra pericolului "transformării în ghetou" a peisajului urban francez, va invada dezbaterea publică în anii 1980. O a treia marcă a orbirii de care a dat dovadă urbanismul modern ține de disprețul față de locuința individuală, timp în care se profita de votul locuitorilor ei. Din rațiuni sociologice omul modern, izolat și "atomizat" ar avea nevoie de atmosfera orașului și financiare orașul ar permite mai bune dotări. Totuși, în ciuda înverșunării urbaniștilor și a
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în beția entuziastă a creșterii econo-mice. Astfel, geograful Pierre George remarca slăbiciunile studiilor urbane operaționale efectuate asupra unor probleme fundamentale privind amenajarea urbană și dezvoltarea demografică. ""Cărțile albe" relevă acesta ilustrau această propensiune de a stabili rate ale creșterii în disprețul legilor demografice; dacă previziunile lor ar fi fost realizate, astăzi (1982) am fi fost 100 de milioane de francezi. Aceasta ar putea fi amuzant dacă nu am fi făcut atunci operații atât de costisitoare plecând de la acest număr...210". Cât
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Jean-Paul Lacaze, La ville et l'urbanisme, Paris, Flammarion, 1995, p. 42. 143 Citat în Bernard Oudin, Plaidoyer pour la ville, Paris, Robert Laffont, 1972. Aillaud a construit mai multe mari ansambluri (Pantin, Forbach...). 144 Duplicitatea lecturilor reprezintă tocmai acest dispreț pentru fetișismul funciar al orașului vechi afișat de moderniști, care va garanta amplasarea marilor ansambluri pe terenuri fără legături de continuitate cu orașul preexistent, aceasta cu intenția de a realiza oportunități politice și funciare aflate câteodată în contradicție cu existența
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Brague, 1992, 31-33). Fiind mari urbaniști, romanii au știut să administreze și să gestioneze zone imense ale imperiului printr-o rețea de comunicații pe care au lăsat-o moștenire Europei. Dacă grecii au avut în decursul istoriei lor un anumit dispreț față de ordinea teritorială, romanii au acordat o atenție majoră frontierelor, teritoriului stăpânit și cucerit. În vreme ce grecii erau centrifugi, romanii au fost mereu marcați de tendințe centripete, de coagulare în jurul metropolei și de asigurare a coerenței teritoriale a Imperiului. Aceasta a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
un om se poate apropia de însușirile unui spirit de cel mai înalt rang și de căpetenia tuturor îngerilor izgoniți din cer. Ambiția cea mai nemărginită și mai nesățioasă, trufia cea mai fără de seamăn, o neșovăielnică încredere în sine și disprețul cel mai desăvârșit pentru toți ceilalți; setea de bogății, îngâmfarea de a ști totul, patima de a se ames teca în toate, mai ales aceea de a cârmui totul; pizma cea mai cuprinzătoare și tot odată cea mai amănunțită, și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
făcută încât să poți spune despre ea, fără să nesocotești adevărul, mult bine și mult rău. Are elevație fără trufie, îi place să cheltuiască fără a fi generoasă, este religioasă fără evlavie, are o foarte bună părere despre sine fără dispreț pentru alții, are multe cunoștințe, dar nu știe nimic cu temei, și toate elanurile prieteniei, fără a avea sentimente de adevărată prietenie. GRIMM 1723-1807 FONTENELLE Nimic din ceea ce e simplu, natural, cu adevărat sublim nu-l impresiona: era o limbă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
câtă vreme ar fi sigur că n-o să știe nimeni de el, atâta vreme cât se află în viață. Nu este un sentiment natural. Rușinea este unul dintre primele sentimente ale omului în societate, iar rușinea ne face să ne temem de dispreț chiar și din colo de moarte, din câte ne spune Domnul Diderot într-una dintre scrierile sale care stă să apară. Era o vorbă cu atât mai ciudată în gura Domnului de Fontenelle, cu cât îi plăcea peste măsură de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cu douăzeci și cinci de sticle de vin, ceea ce l-a șocat pe Rousseau în asemenea măsură, că a trimis imediat întregul coș înapoi, însoțit de un bilețel bizar, de trei rânduri, care mi s-au părut nebunești, pentru că exprimau cu energie disprețul, mânia și un resentiment implacabil. Domnul de Sauvigny, venind la noi, ne-a uluit și ne-a consternat la culme spunându-ne că Rousseau era cu adevărat furios și declara că nu mai vrea să ne mai vadă vreodată. Domnul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
rod al desfrâului, al lingușirii și al tuturor otrăvurilor; cine a fost insensibil la glorie devine sensibil la infamie. Mirabeau, Laclos, crima în sfârșit, cu toate pârghiile ei, n-au putut să înalțe sufletul acesta cufundat în mlaștina lui: ura, disprețul și toate torturile opiniei au fost neputincioase împotriva acestei forme de insensibilitate, care ar fi culmea filozofiei dacă n-ar fi ultima treaptă a abrutizării și simptomul destrămării. L-am văzut în 6 octombrie pe străzile din Versailles, înconjurat de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
conspiratorul nu era decât un laș, acoliții săi doar niște tâlhari, iar trădarea lui n-a găsit, ca să-l slujească, decât trădători. Nu numai dintre toți prinții, ci dintre toți oamenii, el ar fi rămas cel mai adânc scufundat în disprețul Europei, dacă opinia publică n-ar fi descoperit în spatele lui o femeie, sfetnică a crimelor și suflet al hotărârilor sale, 1. Doamna de Genlis. instigatoare a uneltirilor, apologetă a ticăloșiei sale și coru pătoare a copiilor lui: o femeie care
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
tunetele și furtunile Operei“. Nu și-a pierdut niciodată gravitatea de senator și defectul lui era, poate, la începuturile lui, acela de a fi puțin scorțos și cu ifos; își înălța capul cu prea mult orgoliu și își manifesta uneori disprețul ajungând la insolență. De necrezut pare faptul că, în timp ce vorbea, i se trimiteau la tribună bilețele scrise cu creionul ăcum se scriau nenumărate în timpul Adunării), și că el avea capacitatea de a citi aceste note vorbind și de a le
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
credea, cu toată seriozitatea, singurul capabil să guverneze Franța, ceea ce a și spus câtorva prieteni. Obligat să meargă în dâra lui Robespierre și a lui Danton și să susțină partidul care îl proteja, avea pentru șefii săi cel mai adânc dispreț. Am spus că era îndrăzneț, și totuși nu era viteaz; nu avea nici curajul unui spadasin, nici acela al unui filozof. Deși a vrut într-o zi să se bată în duel cu fizicianul Charles, pentru că nu dovedise destul respect
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cu ceea ce credea el, personal, că este adevărul. A fost mult mai mult pradă iluziilor decât dedat minciunii; de aceea nu respingea pe cineva ca opozant, ci ca imbecil, iar gura îi era plină de expresii de desconsiderare și de dispreț. Își făcuse alte reguli de optică decât ale celorlalți oameni. Adăugați la aceste predispoziții coruperea caracterului, fiică a orgoliului, a beției succesului, a obiceiului de a bea dintr-un potir fermecat, a amețelii pe care o dă întreaga tămâie a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]