5,138 matches
-
ale acestuia, Sumariteanca a fost vândută de către galeria Christie’s curând după discuția stârnită de publicarea biografiei dlui Strickland, tabloul a obținut cu două sute treizeci și cinci de lire mai puțin decât prețul cu care îl cumpărase cu nouă luni înainte un distins colecționar a cărui moarte subită a dus la revânzarea tabloului la licitație. Poate că forța și originalitatea lui Charles Strickland nu ar fi suferit această răsturnare a balanței dacă remarcabila apetență mito-poetică a omenirii n-ar fi dat la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
îmi oferi amănunte cerându-i scuze cu un zâmbet fermecător: — Știți, noi englezii suntem înspăimântători de ignoranți. Trebuie să mă iertați dacă va fi necesar să-i dau explicații. Și apoi se întoarse către mine: dl Van Busche Taylor este distinsul critic american. Dacă nu i-ai citit cartea, educația dumitale a suferit foarte mult și trebuie să-ți repari de îndată greșeala. Acum scrie despre scumpul de Charlie și a venit să mă întrebe dacă-l pot ajuta. Dl Van
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Ea manifestă, de la început, un interes viu pentru acea temă. Îmi păru bine că rămase încîntată, chiar cucerită de elocința maestrului meu, deși avea unele rezrve în privința unor concluzii. Pe când ieșeam de la Fundație, m-am întîlnit față în față cu distinsul conferențiar, care tocmai pleca. L-am salutat, iar el s-a oprit ca să-mi strângă mâna. I-am prezentat atunci pe Mihaela și după un schimb de amabilități, s-a urcat într-o mașină, iar noi am pornit-o pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ca să-mi strângă mâna. I-am prezentat atunci pe Mihaela și după un schimb de amabilități, s-a urcat într-o mașină, iar noi am pornit-o pe jos spre casă. Mihaela îmi luă brațul și șopti înfiorată: ― Ce bărbat distins! Apoi adăugă pe același ton: ce mare lucru e să fii profesor universitar! Nu știu ce mă împinse s-o contrazic (poate aluzia unită cu regretul ei că nu eram și eu profesor). ― Te înșeli, dragă. Nu prea e chiar așa de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fi însăși fericirea supremă!, gândea el, tot frământându-se. Chiar n-ar mai trebui să mă agit atât... Căci, dacă îmi aduc eu bine aminte, și marele Dante s-a îndrăgostit nebunește, la un moment dat, de splendida și de distinsa Beatrice, o fetișcană sclipitoare și grațioasă, în vârstă de numai nouă ani! Iar frumoasa Laura, de care se îndrăgostise iremediabil însuși Petrarca, dezvoltând repede o pasiune devenită legendară, era doar o adolescentă de șaptesprezece ani, care se zbenguia cu grație
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
înger, și din care se revărsau cu grație în valuri pletele-i desfăcute peste umerii fermecători, de dimensiuni egale. Iar, în centrul acestor forme de zeiță, stăteau doi ochi albaștri... Ce-i drept, întâlnim uneori persoane ce par atât de distinse și de nobile, atât de pure și fără de cusur, încât, la vederea lor, ar putea dărui pe loc inspirație chiar și celui mai neinspirat dintre artiști. Aceste persoane, de cele mai multe ori, sunt femeile, iar femeia pe care tocmai am descris
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
găsea într-o sală foarte mare, în care, sub o imensă fereastră, era pusă masa pentru trei persoane. Se mai uită o dată pentru a putea evalua înălțimea ferestrei, vreo treizeci de metri. Servitorii circulau, iar mai mulți indivizi cu aspect distins stăteau în picioare ținând neglijent documente importante. Enro se aplecă deasupra mesei. Gosseyn se opri, iar dictatorul ridică unul după altul capacele strălucitoare și mirosi conținutul aburind. Se îndreptă în sfârșit. - A! zise, mantule prăjite. Delicios. Se întoarse surâzând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
un pat tare, cu ochii fixați într-un îndepărtat tavan de beton. Ochii văzură scena într-o clipă. O sală mică. Un grilaj filiform cobora din tavan. Dincolo, așezată pe un stănog de lemn, îl observa o tânără femeie foarte distinsă. Ochii lui Goseyn ar fi vrut să zăbovească asupră-i. dar dincolo de celula ei, mai era un grilaj, apoi aparent adormit pe patul său, un bărbat enorm, îmbrăcat într-un șort decolorat. Dincolo de uriaș, peretele de beton. Gosseyn se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
prea scurtă. Venus se afla la o distanță imensă. Se pregătea să realizeze un examen mai amănunțit al temniței, când, încă o dată, remarcă femeia. De astă dată, își fixă atenția asupra ei. Prima impresie fugitivă fusese aceea a unei persoane distinse. Privind-o mai bine, verifică justețea acestei observații. Nu era mare, dar portul său trăda un sentiment inconștient de superioritate. Inconștient. Era grăitor. Ceea ce credea spiritul este important numai în măsura în care reflectă sau ajută la fixarea "dispoziției" sistemului nervos. Singura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să reconstruiesc oameni întregi, și nu figuri convenționale. Întotdeauna m-au enervat acei critici care, voind să complecteze un scriitor, insistă asupra tuturor vorbelor lui inteligente, a gesturilor lui elocvente și trec sub tăcere sau scuză unele slăbiciuni. Rezultatul: fantoșă. Distinsul Alceste este viabil numai pentru că în același timp e și puțin ridicol. În ceea ce mă privește, știu că era astfel, că n-aveam încredere în ea. Nu recunosc că această neîncredere îmi aparține și o arunc și asupra altora. Deci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
despre ea însăși ca obiect. (O comparare cu Camil Petrescu e posibilă.) Bărbatul este misogin și egoist, apăsând prea mult asupra drepturilor lui de artist și lamentîndu-se disproporționat de inferioritatea femeii. Eroul a sedus o studentă, Irina, cu aparențe foarte distinse și oneste, din care-și face numai o amantă, căci "aveam de gând să-mi păstrez toată viața independența". "- Nu mă voi însura - îi spune el - dar vei fi prietena mea cea mai bună!" Eroul nu-i face Irinei nici măcar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se zbăteau și se îmbrânceau ca peștii încercând să sară dintr-un iaz. Ostașii de deasupra călcau în picioare spinările, umerii și capetele propriilor lor tovarăși. Unul după altul, aceștia erau sacrificați jalnic pentru oribila goană prin mocirlă. Dar, datorită distinsului lor serviciu nevăzut, în curând începură să răsune răcnete triumfale de pe culmea zidurilor Templului Honno: — Eu sunt primul! Ceilalți ajungeau atât de rapid la zid, încât era greu să se distingă cine era primul și cine al doilea. În interiorul zidurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca pe un decor pentru propria-ți făptură neînsemnată, ca să primești plecăciunile familiei Oda și ale generalilor săi. Da, asta e. Și, dacă aș fi fost prezent, aș fi avut plăcerea să-ți zbor capul de pe umeri. Seniorul Katsuie și distinșii oaspeți aici de față sunt atât de bine crescuți, încât încep să-mi pierd răbdarea și... În acel moment, Katsuie, care stătuse la vreo două locuri distanță de Hideyoshi, își goli ceașca și privi în jur spre ceilalți. — Genba, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
devenise și mai țeapăn. Ajunsese atât de departe și n-avea de gând să se întoarcă din drum. Refuză să-l primească pe emisar, dar omul nu era un vasal mărunt. Mesagerii care veniseră în acea zi erau cu toții oameni distinși, însă al cincilea era un membru deosebit de puternic al anturajului lui Katsuie. — Știu că s-ar putea ca emsiarii trimiși la dumneata să nu ți se fi părut satisfăcători, dar acum Seniorul Katsuie a început să se gândească să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
piatră! Ai putea să crezi că vine dintr-o familie proletară? Nici vorbă! Uită-te la ea mai atent într-o zi. O să ai o revelație. S-ar putea să ți se pară că-i o reîncarnare, atât e de distinsă. Trecute vieți de doamne și domnițe! O reîncarnare, asta e Antonia, poți să fii convins! Dar cum să se uite la ea? Chiar și fără să se întoarcă spre ea, simțul lui critic se pomenea aproape anihilat de prezența ei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
privea asistența cu o trufie de neînchipuit, frecându-și mâinile. Cât despre mine și Maro, trebuie să spun că râdeam în hohote, ținându-ne cu mâinile de burți. - Exact, punctă Euripide, pleoscăind. Mă bucur nespus că l-ați recunoscut pe distinsul și inegalabilul Bobby Giordano... doar nici nu se putea altfel... faima sa a făcut înconjurul întregii lumi... acum v-aș ruga să-i mulțumim pentru onoarea deosebită pe care ne-a făcut-o venind la cenaclul nostru și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
muzica lăutărească, pe care n-a mai putut s-o uite niciodată. În casa Manuelei am întâlnit-o de câteva ori pe Suzanne. Venea din când în când de la Paris să-și vadă rudele rămase în țară. Era o doamnă distinsă, cu trăsături de grecoaică, ochi de un negru-aprins, sprâncene brune, minunat arcuite, cu un râs strălucitor care îi lumina straniu chipul îngândurat. Virgil Vrancea, soțul ei, era înalt și tăcut. Cu un zâmbet subțire, o asculta pe Suzanne cum depăna
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
la care parti cipa și președintele Italiei, Michelangeli a ridicat paharul de șampanie, spunând: „Nu eu sunt cel mai genial pianist, cum declarați, ci Lipatti este cel mai mare inter pret al tuturor timpurilor.“ Mi-aduc aminte apoi de un distins scriitor spaniol, Gregorio Maran~ón, care ne-a invitat la reședința lui de lângă Toledo. Mi-a rămas în suflet atmosfera fermecată a castelului vechi, pereții acoperiți de tablouri cu strămoșii gazdei, pictați de artiști celebri. I-am ascultat cu voluptate
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
importanță națională, a fost prezent și Președintele României, Primul Ministru și Presedintele Camerei Deputaților și membri ai Guvernului, autorități centrale și locale. La final, Preafericitul Părinte Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei la vremea aceea, a oferit distinselor oficialități câte o icoană cu chipul Sfântului Ierarh Varlaam - Mitropolitul Moldovei, iar ierarhii care au slujit la Sfânta Liturghie săvârșită la Mănăstirea Secu au primit câte un engolpion cu icoana Sfântului Ierarh Varlaam, precum și o icoană a acestui sfânt. Odată cu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
și putem mulțumi călugărilor care au grijă să ducă mai departe și să păstreze tradițiile creștinilor români. Mulțumim din suflet celor ce se străduiesc să ne amintească mereu de viața dusă pe acest pământ. Elena Baciu 20 septembrie 1977 Frumusețea distinsă a odoarelor expuse în Muzeul Mănăstirii Secu vorbesc fără cuvinte de iscusința artistică a localnicilor, precum și de adâncimea lor sufletească, în timpuri aspre de greu zbucium istoric pentru neam; aceste două lucruri îl impresionează în egală măsură pe vizitatorul care
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Franța pentru premiile Médicis, Le meilleur livre étranger, Prix Union Latine. Romanul Nostalgia a primit în 2005 Premiul literar „Giuseppe Acerbi“, Castel Goffredo, Italia. De asemenea, autorul a primit în 2011 Premiul Internațional pentru literatură de la Vileniča. Mica negresă Rog distinsele cititoare ale acestei cărți să nu mă eticheteze chiar de la-nceput ca fiind un tip pedant dacă am să-ncep cu un citat. În adolescență aveam tâmpitul obicei de a vorbi în citate, fapt pentru care aveam o faimă cam
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
al multiplului poet”: „În aceste poeme nu ni se sugerează imagini perverse și intelectuale, căci flamanzii lui Verhaeren vorbesc pe față și au ceva din asprimea și seninătatea naturii. În Dialoguri rustice, convorbitorii nu mai sînt masele anonime, ci personalități distinse care umpleau înainte uzinele, străzile și cîmpiile. Verhaeren a înlocuit nevroza și tumultul cu calm și simplitate. Pe care Verhaeren să-l iubim mai mult? (...) Verhaeren știe să privească și să rămîie fidel emoțiilor imediate. Forma simplă a poemelor e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
direct implicat - consideră, apelînd la o prestigioasă tradiție, că „Frontiera dintre ziaristica efemeră și eseul durabil este foarte neprecisă. Pornind de la Voltaire pînă la Rémy de Gourmont, această literatură țesută pe evenimentul zilei a dăruit din belșug prozei franceze pagini distinse. Despărțind însă reportajul de literatură, nu limpezim și nu simplificăm nimic”. Devenit „gen literar“, reportajul modern include „foiletonul, romanul de aventuri și povestirea realistă”, cu avantajul veridicității documentare; separația reportaj/roman pe criteriul amplorii compoziției este depășită de metamorfoza modernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
le realizează,în special din închirieri; prin festivalurile intrate de mult în tradiție, care au loc, aici; prin intercalarea,în aproape fiecare anotimp al fiecărui an, ca și prin cercurile de creație, care l au, animator și conducător, pe acest distins domn. Prieten permanent cu toți prefecții și primarii, cu toți șefii poliției, jandarmilor, pompierilor, patronilor și susținătorilor echipei de fotbal, ce pare cusută cu fire de mătase,în coroana trupelor din grupa A, a țării. S-ar putea adăuga, alte
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
unii dintre ei au altă putere de a înțelege, pe când, alții, ca mine, de pildă, nu. Hai, tacă-ți fleanca și nu mai mânca la... Nu mai mănânc. Bine. Vă cedez vouă, locul, la mâncat. În public și-n fața distinsei noastre justiții,în plină acțiune. Luați-l, odată, n am ordonat? Ba da. Ați ordonat. Îndată, o să-l și luăm. Doar, să iasă, din sală, publicul. De ce? Altfel, riscăm ca publicul să-l scoată din mâinile noastre și să-l
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]