5,416 matches
-
înconjoară biserica, cu o singură turlă octogonală așezată pe o bază pătrată deasupra naosului. Catapeteasma - înaltă până la boltă - este de lemn, cu o sculptură ornamentală, poleită cu foiță de aur. Deasupra crucii Mântuitorului stă scris motivul osândirii Sale, în limbile ebraică, greacă și latină “Iisus Nazarineanul, regele Iudeilor”. Mai jos, sub picioarele lui Hristos, stă în genunchi în partea dreaptă Matei Vodă cu coroana pe cap, în mantie domnească, cu mâinile rugătoare, având inscripția: “Io Matei Basarab Voevod”. Iar în cea
Schitul Crasna () [Corola-website/Science/324905_a_326234]
-
v”, „ü”, „ö” scurt, „ő” lung.) Controversată este semnificația și originea termenului românesc "Ardeal", atestat documentar de regele hazar Iosif, care a trimis o scrisoare în jurul anului 960 rabinului de Córdoba Hasdai ibn Șaprut. Monarhul hazar menționa „țară "Ardil"” (în ebraică "Ereț Ardil", „ארדיל”), bogată în aur și argint. Această mențiune a fost făcută în jurul anului 960. Nicolae Drăganu afirmă că la locul în cauză trebuie citit Ardebhíl, si este vorba de orașul Ardebil din Armenia. Varianta "Ardeliu" este atestata abia
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
profit" "câștig" Cuvintele "aridica" și formele "rădica", "ridică", "ar(i)dică" aparțin acestei rădăcini și se poate aminti semantic și epitetul Dacia "Felix" însemnând Dacia "Prosperă" Unii cercetători au propus o explicație bazându-se pe lexicul limbii sanscrite: "har-deal" (în ebraică, "hâr" „munte”), „Grădină Domnului”, ceea ce s-ar suprapune peste o tradiție românească creștină străveche, si anume aceea că Ardealul este „Grădină Maicii Domnului”. Dar această ipoteză este foarte puțin plauzibilă. Terminația “-eal” în romanescul cuvânt “Ardeal” probează de asemenea că
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
(ebraica: הרי יהודה „Hârei Yehuda”, arabă: جبال الخليل Jibal al-Khalil „Munții Hebronului”) (alte denumiri: Dealurile Iudeei sau Dealurile Hebronului) sunt o entitate geografică din Cisiordania și centrul Israelului. Denumirea de „” provine de la seminția lui Iuda, una din cele 12 seminții ale
Munții Iudeei () [Corola-website/Science/324944_a_326273]
-
Spania a condus la o creștere, deși mică a prezenței evreilor în Palestina. În perioada modernă, persecuțiile din Europa au condus la crearea mișcării sioniste, care a câștigat sprijin internațional pentru a înființa un nou stat majoritar evreu. În Biblia ebraică, tradiția exprimată în cartea Genezei (a Facerii) povestește despre Iacob(Yaakov), nepot al patriarhului Abraham (Avraham), și care a primit numele de Israel. El a avut doisprezece fii care au fost strămoșii celor doisprezece triburi cunoscute ca „"copiii (fiii) lui
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
păstorit. Erau în mare parte auto-suficienți. Schimburile economice erau prevalente. Scrisul era cunoscut și accesibil pentru înregistrări chiar și în orașele mici. Dovezile arheologice indică o societate de așezări dar cu resurse mai limitate și cu populații mai mici. Biblia ebraică descrie frecvent războaiele dintre evrei și alte triburi, inclusiv filistenii, grup etnic din rândurile „popoarelor mării”, probabil de origine indo-europeană, care își aveau capitala la Gaza. În jurul anului 930, regatul ebraic, ale cărui figuri fondatoare intrate în legendă, au fost
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
resurse mai limitate și cu populații mai mici. Biblia ebraică descrie frecvent războaiele dintre evrei și alte triburi, inclusiv filistenii, grup etnic din rândurile „popoarelor mării”, probabil de origine indo-europeană, care își aveau capitala la Gaza. În jurul anului 930, regatul ebraic, ale cărui figuri fondatoare intrate în legendă, au fost Saul (Shaul), David și Solomon (Shlomó), s-a despărțit între Regatul Iuda și Regatul Israel. O alianță între Ahab al Israelului și Ben Hadad al II-lea al Damascului a reușit
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
că el i-a pedepsit pe iudei și apoi a plecat. (Herodot de asemenea descrie aceasta expediție militară asiriană). Imperiul Asirian a fost înfrânt de mezi și babilonieni în 612 î.Hr.. În 586 î.Hr., regele Nabucodonosor al II-lea (în ebraică - Nevuhadenetzar) al Babilonului a cucerit Iudea. Conform Bibliei Evreiești, a distrus Templul lui Solomon și a exilat o parte din evrei, mai cu seamă elita ebraică, în Babilon. În 538, Cirus cel Mare al Perșilor a cucerit Babilonul și i-
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
și babilonieni în 612 î.Hr.. În 586 î.Hr., regele Nabucodonosor al II-lea (în ebraică - Nevuhadenetzar) al Babilonului a cucerit Iudea. Conform Bibliei Evreiești, a distrus Templul lui Solomon și a exilat o parte din evrei, mai cu seamă elita ebraică, în Babilon. În 538, Cirus cel Mare al Perșilor a cucerit Babilonul și i-a ocupat imperiul. Cirus a emis o proclamație acordând națiunilor subjugate (incluzând israeliții) libertatea. Conform Bibliei, 50.000 de israeliți, conduși de Zerubabel s-au întors
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
în Iudeea în 456, deși adversari ai evreilor i-au scris lui Cirus pentru a încerca oprirea întoarcerii lor. În 333, Alexandru cel Mare a învins Persia și a ocupat regiunea. La un timp după aceea, prima traducere a Bibliei ebraice, în limba greacă, (Septuaginta) a fost realizată la Alexandria. După moartea lui Alexandru, generalii săi au luptat pentru a teritoriul moștenit de la el. Iudeea a devenit frontiera dintre Imperiul Seleucid și Imperiul lui Ptolomeu, ulterior, devenind parte a Imperiului Seleucid
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Ptolomeu, ulterior, devenind parte a Imperiului Seleucid. În secolul al II-lea înainte de Hristos, Antiohus al IV-lea a încercat să elimine iudaismul în favoarea religiei politeiste elene. Aceasta a provocat revoltele maccabeene din 174-135 care au condus la intemeierea regatului ebraic al Macabeilor sau Hasmoneilor (victoriile răsculaților antiseleucizi sunt celebrată până azi prin sărbătoarea iudaică de Hanukka). Cartea Macabeilor descrie creșterea și apusul dominației grecești în Țara Israelului, denumită în acele vremuri și Iudeea. O grupare locală, numită a hasidimilor a
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
urmă i-a sprijinit pe macabei. În anul 64 î.Hr., generalul roman Pompei a cucerit Iudea. Templul din Ierusalim a devenit singurul stabiliment religios din Imperiul Roman care nu conținea efigia împăratului. Din 37 î.Hr. si până în 6 AD, regatul ebraic a fost condus de dinastia irodiană sau a Antipatrizilor de regi clienți, provenind din Edom. Irod cel Mare și urmașii săi au făacut ample lucrări de construcții la templul din Ierusalim (vezi: Templul lui Irod), făcându-l, după cat se
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
constituie s-a numit „Israel”. Răscoala a cauzat romanilor probleme serioase, nu mai puțin decât mai cunoscuta (și mai documentata) revoltă din 70. Minoritatea creștină din țară, care asimilase tot mai multe elemente de origine greco-romană și alți credincioși non ebraici, a refuzat să participe la revoltă și din acest punct au considerat creștinismul ca o religie reparată de iudaism. Revolta a fost în cele din urmă învinsă de Hadrian însuși. Deși nu se știe precis, se apreciază că în timpul acestei
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
religie reparată de iudaism. Revolta a fost în cele din urmă învinsă de Hadrian însuși. Deși nu se știe precis, se apreciază că în timpul acestei răscoale, o adunare rabinică a decis care cărți pot fi considerate parte a canonului Bibliei ebraice, cărțile denumite apocrife fiind excluse. Înainte de răscoala din 132-136, se apreciază că aproximativ 2/3 din populația Galileii și 1/3 din regiunea coastei erau evrei. Totuși, persecuțiile și crizele economice care au afectat și Imperiul Roman în secolul III
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
al Iudaismului. A doua cladire, Moscheea Al-Aqsa a fost de asemenea construită pe Muntele Templului în 705. Între secolele 7 și 11, scribii iudaici, numiți masoreți și stabiliți în Galilea și Ierusalim, au stabilit textele masoretice, partea finală a bibliei ebraice. Pe parcursul dominației cruciaților, atât musulmanii cât și evreii din Palestina au fost masacrați nediscriminat sau vânduți ca sclavi. Omorârea evreilor a început pe durata călătoriei de-a lungul Europei si au continuat până în Țara Sfântă. Evreii ortodocși încă recită o
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
a evreilor în Palestina, Petah Tikva, a fost fondată în 1878, urmată de Rishon LeZion (1882). Alte așezări au fost fondate de membri ai Miscărilor Bilu și Hovevei Zion (Iubirea Sionului). Acest lucru a făcut posibilă o reînviere a limbii ebraice. Sionismul atrăgea evrei de toate tipurile: religiosi, seculari, nationalisti și socialiști. În istoria sionistă, diferitele valuri de așezări evreiești sunt cunoscute ca „aliyah”. Pe parcursul primului aliyas, între 1882 si 1903, aproximativ 35,000 de evrei s-au mutat în Palestina
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
stabilit Biroul Palestina (de asemenea cunoscut ca „Biroul Eretz Israel”) în Jaffa și a început să o politică de stabilire sistematică în Palestina. Migranți erau majoritatea din Rusia (care includea Polonia), scăpând de persecuție. Primul oraș în întregime vorbitor de ebraică a fost Ahuzat Bayit, înființat în 1909 (ulterior denumit Tel Aviv). Au fost publicate ziare și cărți în ebraică. Au fost stabilite de asemenea partide politice și organizații sindicale. Pe parcursul Primului Război Mondial, cei mai mulți evrei i-au susținut pe germani pentru că luptau
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
stabilire sistematică în Palestina. Migranți erau majoritatea din Rusia (care includea Polonia), scăpând de persecuție. Primul oraș în întregime vorbitor de ebraică a fost Ahuzat Bayit, înființat în 1909 (ulterior denumit Tel Aviv). Au fost publicate ziare și cărți în ebraică. Au fost stabilite de asemenea partide politice și organizații sindicale. Pe parcursul Primului Război Mondial, cei mai mulți evrei i-au susținut pe germani pentru că luptau contra Imperiului Rus care îi considerau pe evrei drept dușmani. În Marea Britanie, guvernul au căutat sprijinul evreilor pentru efortul
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
independente pentru populația evreiască. Educația si sănătatea pentru evreii din Palestina erau în mâinile marilor partide politice sioniste care operau servicii independente și organizații de sport finanțate din impozite locale, donații și taxe. Mișcarea sionistă a fondat de asemenea Universitatea Ebraică din Ierusalim și Technion (universitatea tehnică) în Haifa (ambele în 1925). În perioada interbelică, britanicii, apelând la termenii mandatului, au respins principiul conducerii majorității precum și alte măsuri care acordau arabilor controlul majoritar pentru guvernului Palestinei. Între 1919 și 1923, 40
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
(arabă تاريخ فلسطين ; ebraică: היסטוריה של ארץ ישראל) este studiul trecutului teritoriului pentru care în anul 1922 Consiliul Ligii Națiunilor a emis Mandatul britanic pentru Palestina. Această regiune se află între șesurile est-mediteraneene de coastă și Iordan, după accepțiuni din vechime întinzându-se și
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
cunoscut in antichitate și ca israelit sau iudeu, ca o moștenire eternă. Filistenii au sosit în zonă ca o parte a Popoarelor mării, au dominat o vreme zona de coastă și cu timpul s-au amestecat cu populația locală. Regatul ebraic unitar al Israelului, despre care povestește tradiția biblică a evreilor, a fost întemeiat probabil prin jurul anului 1020 î.Hr. și s-a împărțit curând în regatul Israel la nord și regatul Iuda sau al Iudeei în sud. Partea de nord a
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
împărțit curând în regatul Israel la nord și regatul Iuda sau al Iudeei în sud. Partea de nord a regiunii a devenit parte a imperiului neo-asirian din c. 740 î.Hr., urmat prin 627 î.Hr.. de imperiul neo-babilonian. Ulterior și regatul ebraic de sud, Iudeea, a fost cucerit în anul 586 î.Hr. când capitala lui,Ierusalimul a fost distrus de către regele babilonian Nabucodonosor al II-lea iar o parte din evrei, mai ale pătura conducătoare, au fost deportați în Babilon. Li s-
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
a fost cucerită de către viceregele Egiptului Muhammad Ali, dar în 1840 Imperiul Britanic a intervenit și a redat controlul Levantului turcilor în schimbul viitoarelor capitulații. Sfârșitul secolului al XIX-lea a fost marcat de începutul imigrației sioniste și al renașterii limbii ebraice. Imigrația evreiască pe tot parcursul secolului a dus la concentrații relativ mari de evrei în Ierusalim, Safed, Tiberias și Jaffa. Guvernul britanic a emis Declarația Balfour pro-sionistă în timpul primului război mondial. Britanicii au capturat Ierusalimul o lună mai târziu și
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
familiei de încercările unor asociați ai tatălui său de a le acapara. Ajutându-se, între altele, de excelenta bibliotecă a familiei, Davicion a învățat limbile română, greacă, franceză, italiană, în afara limbii materne - limba ladino, de asemenea a devenit versat în ebraică și literatura religioasă evreiască. În tinerețe Davicion Bally a lucrat în oficiul de avocatură al unchiului său, și acesta absolvent al Universității din Leipzig. În 1823 a înființat o bancă, iar curând după aceea, a fost numit trezorier al depozitelor
Davicion Bally () [Corola-website/Science/324972_a_326301]
-
dreptul să locuiască). Ca și alți maskilim est-europeni și Iosif Perl a scris și mai ales publicat mult în idiș, astfel neglijând cutuma iluminiștilor evrei din Occident care preferau să folosească doar germana cultă (fie ea și scrisă cu alfabet ebraic, cum proceda Moise Mendelssohn, de exemplu) sau ebraica (“limbile pure”), dar acest fapt era un compromis localmente necesar pentru ca eforturile lui modernizatoare să poată avea impact la masele evreimii estului european, sărace și discriminate, și astfel cu slabe contacte în afara
Joseph Perl () [Corola-website/Science/327417_a_328746]