5,034 matches
-
control la prima secțiune a planșeului. Și așteptă. Celălalt tresări și-și ridică nasul din carte. Îl privi fioros, apoi se ridică în picioare și se duse și se așeză în capătul celălalt al încăperii. Din sistemul nervos al prezicătorului emana un flux regulat de descărcare nervoasă neprietenoasă amestecat cu impulsuri spasmodice. Gosseyn îl observă, convins că nu se putea aștepta la ceva mai bun. Aceasta putea fi un efort pentru a-l înșela. Fiecare din gesturile sale putuse să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ani, estimă Gosseyn. Își ținea ochii plecați, semn grăitor. Dacă se pricepea la Talamice - și era cazul - putea să afirme că această fată aștepta ocazia să se răzbune pe torționarele ei. Gosseyn deduse după natura fluxului neural pe care-l emana că arma ei cea mai bună era să facă pe cocheta cu servitorii masculi. Reveni la Yanar și se hotărî. Irevocabil, fără apel, fără prietenie. Se apropie de el, încet, atent să nu facă zgomot. Prezicătorul își ridică ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu o voce calmă, dar tranșantă: - Și acum, ai vrea să-mi explici cum ai intrat în contact cu Discipolul? N-a fost vreodată om mai surprins ca Yanar. Acuză o reacție emotivă de neprevizibil, absolut totală. Se înverzi. Fluxul emanat de sistemul său nervos se blocă, o luă iar din loc, se blocă și porni iarăși. - Ce vrei să spui? reuși el să murmure. Întrebare pur teoretică. Astfel Gosseyn n-o repetă pe a lui. Îl fulgeră pe prezicător din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Discipolul te-ar fi salvat? - Nu, nu eram decât un mijloc de a te împinge la limita posibilităților dumitale. Dacă nu ieșea bine, nu ieșea nici pentru mine. - Și-atunci? întrebă ușor Gosseyn. Ea tăcea, cu buzele strânse. Fluxul nervos emanat de ea trecuse de la o neregularitate angoasată la o pulsație încordată, dar constantă. Ridică în sfârșit ochii: - Bine, zise, așa voi face. Gosseyn o bătu ușor pe braț, semn de aprobare mută. Nu se încredea cu totul în Leej. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ofițer. Acesta sări în picioare. - Hai să mergem, zise el, jovial. Gosseyn spuse: - Care este numele dumitale? - Oreldon. Tăcut, Gosseyn arătă spre culoar. Când treceau pe lângă panoul exterior, Gosseyn se opri. - Se pot închide ușile, întrebă. Figura rotundă a omului emana bună dispoziție. - Aveți dreptate, spuse. Fără musafiri, cât voi lipsi. Înaintă și era gata să apese un contact dar Gosseyn îi interzise. - O clipă, te rog. Aș vrea să verific conexiunile. N-am nevoie să dai alarma, mă înțelegi? Deblocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
zise. Trecură prin fiecare dormitor. În timp ce subofițerii și căpitanul Free făceau apelul, Gosseyn vorbea cu oamenii. Adoptă o formulă: - Cum te numești? Care sunt impresiile dumitale? Te supără ceva? La fiecare răspuns pândea nu numai fața, dar și fluxul nervos emanat de om, ca o aură. Treaba era astfel mai rapidă, mai ales când oamenii începură să răspundă. "Merge, doctore. - Da, doctore", Gosseyn nu făcu nimic, îi lăsă să creadă că aveau de a face cu un psihiatru. Când era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gosseyn să poată să le privească pe toate. Fiindcă, în același timp, ceva încerca să pună stăpânire pe conștiința lui. Creierul său secund reperă prezența unei rețele masive de energie complexă și observă că această rețea încerca să scurtcircuiteze impulsiunile emanate de centrii motori ai creierului său sau cele care ajungeau acolo. Încerca? Reușea. Avu o viziune rapidă a naturii și limitelor acestei faze a atacului. Brusc, făcu pauza cortico-talamică. Presiunea se întrerupse instantaneu. Cu coada ochiului, o văzu pe Leej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Te vom urma până la cea mai apropiată bază. Gosseyn încuviință. Acum închise ochii. Imaginea schimbătoare a zonei memorizate apăru, precisă, clară. Când deschise ochii era la bordul aerulotei. Nu se mișcă imediat, dar, nemișcat, primi senzațiile. Un flux nervos liniștit emana de prin preajmă. "Servitori, se gândi, ocupați mereu cu sarcinile lor." Se uită afară. Sub ei se întindea o câmpie plată. Departe pe dreapta întrezări luciul apei. Sub ochii lui, marea dispăru. Aceasta îl făcu să se gândească la ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ieșirea din vid, Gosseyn rămase pe moment nemișcat. Se afla într-o mare încăpere tapisată cu cărți. Printr-o ușă întredeschisă, zărea colțul unui pat. Își lăsă creierul secund să penetreze elementele vii ale clădirii. Erau multe, dar din ansamblu emana o impresie de tranchilitate și pace. După câte își dădea seama, nimeni nu se găsea în camera de alături. Văzu că distorsorul datorită căruia se similarizase făcea parte dintr-un grup de două aparate în unghi drept, aflate pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
un demon, asta ești; o creatură a nopții, un distrugător, un violator. Da, asta ești - un violator!... Nenorocitule! Nenorocitul dracului... O, Doamne! Ura colora vocea profesorului ca cerneala turnată în apă. Ecoul spuselor sale mai dăinuia încă în compartimentul prăfuit, emanând val după val de agresivitate. Eram șocat. Prea șocat să mă feresc de ochii lui holbați și de buzele care împroșcau venin, prea șocat să mai spun ceva. Era evident că profesorul se schimba sub ochii mei, iar schimbarea afecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îl cuprinseseră pe Bull, trecându-i peste piept și apoi în jos, spre partea de sus a coapselor. Nările fine și alungite ale lui Alan, cu marginile subțiri precum colile de hârtie, aspirau dilatate mirosurile puternice, carnale, calmante și masculine emanate de Bull. Simțea un iz de transpirație la fel de înțepător ca acela de urină și o aromă mai profundă, ca de fermă, a digestiei și descompunerii. Și totuși, pe lângă ele, Alan mai detecta ceva străin, ciudat și greu de crezut. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tonic; la Unicorn erau scandalagii de la țară - zoofili cu prietenele lor murdare, durdulii, dar apetisante în blugii prespălați incredibil de strâmți. Alan și Krishna zăboviseră cât să bea un păhărel în fiecare dintre ele și trecuseră cu bine de ostilitatea emanată de grupurile din localurile respective. Traversaseră apoi larga High Street și trecuseră pe lângă turnul cu ceas, în jurul căruia un grupuleț de bețivi minori înjurau din spatele ghidoanelor bicicletelor. Tânăra generație de aur, declară Krishna pe un ton ce imita felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Deasupra fu cuprinsă brusc de zumzetul acestui curent, învolburându-se de flacăra aprigă a gândurilor rele, iar straniile năzuințe ale celor de jos se concretizară în mii de kilometri de semne și fibre mergătoare pregătite de atac. Fibrele se desfăcură emanând mirosuri inconștiente, visuri sparte și déjà-vu-uri deja banale, care îi făcură pe toți să pufnească în râs, dar care totuși miroseau pestilențial. Văzând asta, norii vărsară pe loc o substanță vindecătoare, albă, nimicind zumzăitul miilor de greieri mecanici ce formau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
foarte greu se putuse cineva adapta unei asemenea superputeri, cu un asemenea stil de viață, sigur că existaseră numeroase cârteli din partea guvernelor pământene, atentate și manifestații de anvergură, întrucât neamul acesta, puțin numeros de altfel, iubea atât de mult și emana atât de multă dragoste, crea și suferea atât de mult din nici o cauză, era atât de drept și de bun, încât nici după moarte oamenii nu încetau să existe, scoteau albume în continuare, ceea ce făcea să nu se mai știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
intrasem în această încăpere, numai că acum pe figura ei se întipărise, oribil, rânjetul victoriei. Valurile de admirație ce abia dacă mai conteneau și care îi erau adresate îi dăduseră o încredere fabuloasă în propriile forțe, încredere pe care o emana acum din întreaga ei ființă, inundându-ne. - Ei bine... suspină Euripide, domnișoară Aurora... trebuie să vă felicit... absolut genial... fără precedent în literatura universală... și cred că nu fac altceva decât să exprim sentimentele tuturor celor prezenți, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
întorc privirea. Răsuflu greu, încovoiat de genunchi și plecat într-un colț mizerabil și împuțit, covârșit de prezența străină care încearcă să mă strivească. Sunt singur cu demonul, la bunul plac al voinței sale, iar răsuflarea hidoasă pe care o emană măruntaiele sale nevăzute n-aș putea-o descrie decât ca imposibil de urmărit nici de cel mai îndrăzneț atribut al omenirii. Dintr-un motiv necunoscut mie, însă, iată că încă nu mor, iar singurul dar pe care se spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
asta pare să fie, e adevărat, nefaste și neprielnice creaturi trebăluiesc într-un dans cumva larvar, nemaivăzute și șobolănești primate joacă în fața ochilor mei, manevrându-și articulațiile în mod grotesc, prosternându-se în fața a nu-mi dau seama încă ce, emanând în același timp miasmele începutului lumii! Precum dracii cei mai crunți se învârt ca dementele, lăsând expresii cu mult mai scârbavnice decât cele din visul meu să strălucească din timp în timp, străfulgerate de ceea ce par a fi razele celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
el aici, în acest tablou ciudat de început de gânduri, deși prezența lui pe Pământ n-a fost vreodată dovedită? Da, fără de dubiu, sunt convins acum. E chiar el, nici nu încape îndoială! Forța incredibilă și hotărârea pe care le emană prin toată ființa lui nu lasă loc altor posibilități. Este chiar el, Lucifer, îngerul acela care a schimbat soarta umanității și a înflăcărat imaginația atâtor și atâtor oameni care i-au urmat pe lume, provocându-le nebunia și moartea din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cât să i se vadă culoarea de-nceput, până atunci el o să facă focul sub ceaun, iar apoi, după datină, o să facem sfânta pomenire. Ligheanul l-am luat eu, apa din puț avea o culoare plumburie și era foarte tulbure, emana și un miros ciudat, mi-a venit în minte ce spusese Zsolt despre osemintele de pe fund, am scufundat ligheanul ușor turtit în apă, s-a umplut cu zgomot, iar apa a făcut un mic vârtej în mijloc, am aruncat apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Caduta Massi? — Una și aceeași... A lăsat vreun mesaj, ceva? — Nu, domnule. Nici un mesaj. — În regulă. Mulțumesc. — Mhm. Am pornit-o spre sud, îndreptându-mă spre șerpuitorul Broadway. Ce-i toată prostia asta cu mhm? Am trecut printre duhurile mâncătoare emanând din gurile de metrou. Am auzit mugetul răgușit al sirenelor, soneriile bicicliștilor și ale celor pe skateboard-uri, drogați, țâncii din cărucioare, windsurferi. Am văzut mașinile și taxiurile în plină viteză, împinse în față de puterea claxoanelor lor. Am simțit plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întâi. Nu eu, moșule. Aici e vorba de crima organizată, superorganizată. Nu e vorba de altceva. Filme cu crime pe bune - în cazul ăsta putem vorbi de probe. Apoi, felul lui de a fi, câmpul de forță pe care îl emana, s-a schimbat, nu pentru mult timp. A devenit direct, intim. — O adevărată bombă, spuse el. Dovada că pornografia corupe, nu-i așa? Se relaxă, ceea ce se întâmplă și cu aerul lui. — Arde, moșule. Nimeni nu s-ar putea folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îmi șoptește instinctul despre noul domeniu aflat în plină dezvoltare în sfera dependenței? Vrei să câștigi un milion? Să-ți spun? — Ce mai stai? am exclamat eu. — Îmbrățișatul, spuse Fielding Goodney. Strânsul în brațe. Doi oameni întinși unul lângă altul, emanând căldură și siguranță. Cum comercializăm așa ceva? Cu un manual de specialitate? O casetă? Cămăși de noapte? Un studio pentru îmbrățișări cu gazde specializate în arta îmbrățișării? Gândește-te, moșule. Sunt milioane și milioane de dolari vârâți în povestea asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Sergiu Celibidache dirijând, o colecție de inimioare ro șii de diverse mărimi, fixate pe zid, și câte și mai câte. Cu tot eclectismul, interiorul avea în ansamblu aceeași aură de vis: culorile erau vii și totuși umbrite de vechime, obiectele emanau amintiri necunoscute mie, în tot spațiul pâlpâia nevăzut elanul locatarei, libertatea ei lăuntrică. Pe un colț de oglindă era prinsă poza fiului ei, Serge Ioan, zâmbind îngândurat dintr-un ev adolescent. — Faceți-vă comode, odihniți-vă și la ora opt
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ar mai fi intrat în casa ei, unde fusese o singură dată și, de la ușă, îi venise să fugă. Toate lucrurile erau bulucite, claie peste grămadă. Și asta n-ar fi fost nimic, dar bodroanțele acelea, puse de-a valma, emanau un miros greu, înțepător, de mucegai amestecat cu ceva ce aducea a putred. Numai buna cuviință o îndemnă să-și înfrâneze pornirile. își aminti cum odată, de Paști, mama ei o trimisese cu un coșuleț în care pusese un cozonac
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
rămânea absolut nimic dintr-o republică. Capacitatea lui de iluzionist era fantastică. Jonglase ușor între titlurile măgulitoare și puterea reală. Cedase numeroaselor autorități ale statului funcțiile fără prea mare importanță și pretinsese pentru sine puținul care conta cu adevărat. Senatorii emanau legi, el punea să fie executate concret. Cu respectarea formală a prerogativelor și convențiilor republicane, senatorii, magistrații, adunările își mențineau vechea rutină; pentru el fusese inventată funcția absolutistă de princeps civitatis. Lăsase Senatului plăcerea de a-i alege pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]