5,886 matches
-
a spus Lisa, foarte amuzant și, imediat după ce mă întorc de la toaletă, o să și râd la gluma voastră. Acum, vă rog, deschideți ușile alea odată. —Declar sala de forță MarkieFit oficial deschisă, a declarat în grabă Kieran. —Slavă Domnului! a exclamat Lisa și și-a făcut drum, împingându-ne pe toți ca să fie prima care intră. Am urmat-o până la baie din moment ce asta era prima ocazie după săptămâni întregi când rămâneam singure. Mergeam noi în mod constant la ore și cursuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
coada retezată, o batistă, ca să-și oprească sângele ce-i curgea din rană, de la ureche, pe gât, în guler. Susținea că și-a recăpătat graiul numai de câteva minute: din momentul în care a fost lovit de piatră. - „Sunt fericit”, exclamai în scurta pauză intervenită. - „Mă interesează enorm cauza subitei dumitale fericiri”, rânji dânsul, clătinându-și admirativ căpățâna și gesticulând cu amândouă mâinile: „Sunt opt ani de când mi-am pierdut graiul”, urmă el. În intervalul ăsta am rumegat mereu primele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mult de atunci; dar ceea ce nu mi s-a întâmplat nicicând, visez de-a pururi: În noaptea în care câțiva oameni m-au trezit din somn, deschisei ușa cuprins de o emoție legitimă. Oamenii îngenuncheați îmi sărutară marginea halatului și exclamară cu toții deodată „Bravo, Ferdinand!”. ... „Vezi, Gloria?”, mă adresai iubitei. Îmi simțea gâtlejul strâns de surpriza fericirii ce mă copleșise. Gloria trezită din somn, pricepuse, în sfârșit, că Ferdinand Sinidis devenise, peste noapte, om celebru. „În numele domnului Președinte...”, începu unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
auzi un țipăt venind din dormitorul dlui James și Îl găsi Întins pe podea În cămașa de noapte, Încâlcit În firul lămpii electrice, pe care o dărâmase de pe noptieră În timp ce Încerca să ajungă la clopoțelul pentru servitori. — Ah, domnu’ James! exclamă ea, Îngenunchind alături. V-ați lovit? — E fiara din junglă, murmură el, care a sărit. — Nu e nici o fiară aici, zise femeia privind În jur prin Încăpere, Întrebându-se dacă nu cumva pisica Îngrijitoarei intrase În apartament. Ați căzut, atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
alteori și mai intens căutat linioară... era În strălucirea imemorială a marii virgulă...“ — Dumnezeule mare, câte virgule! protestă dactilografa. Blestematele de propoziții parcă nu se mai termină. Asta nu mai are decât trei rânduri, spuse cea care o ajuta. — Numai! exclamă dactilografa. Am pierdut șirul. Incapabilă să Își Înfrâneze curiozitatea, Theodora se apropie de fată cu Întrebări. Reieși că Încerca să se angajeze ca dactilografă a lui Henry James, după ce predecesoarea se căsătorise de curând, părăsindu-l. Aparent - uimitor, dată fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
surâs de mulțumire tribală. Domnul Gosse mi-a spus că distincția e chiar mai importantă decât un rang nobiliar, pentru că numai douăzeci și patru de persoane pot deține Ordinul de Merit În același timp. — Atunci, cu atât mai bine pentru domnul James! exclamă Burgess cu un zâmbet larg, În timp ce Minnie și Joan murmură aprobator. Întorși la bucătărie, dezbat incitați știrile. — Eu zic că ar fi trebuit să-i spună, se pronunță Joan Anderson. Dacă moare peste noapte? — Ah, nu mai spune una ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
alt cuvânt dorit. Sau poate nici nu l-a rostit - poate au auzit ele greșit. Cele două femei sunt pe punctul de a Încheia un pact subînțeles de a ignora vorba de ocară, când el spune: — Un căcat trădător. — Henry! exclamă dna James. Să-ți fie rușine! Ce limbaj dezgustător! Henry pare insensibil la reproș. Theodora se grăbește să găsească o modalitate de a-i abate atenția de la această nefericită Întrerupere intervenită În valul de gânduri bune. Uite alta, spune ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Jimmy Whistler. Aveam standarde mai ridicate decât francezii și făceam mai multă mișcare. Eram considerați grozav de excentrici, ridicând greutăți sau balansându-ne la trapez când ceilalți preferau să zacă Într-o cafenea și să flirteze cu chelnerițele. — La trapez! exclamă Henry. — Da, aveam unul În studio, atârnat de o grindă din tavan... În fine, după vreun an de viață din asta, oricât ar fi fost de plăcută, am simțit nevoia de mai multă... cum să-i spun... disciplină. Așa Încât m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Dacă Îmi amintesc bine, e cu un fotograf cam prea elegant, cu față de evreu, În atelierul lui, și trei artiști tineri care intră pe ușă fumând, iar el le spune cu emfază că nu au voie. Ce memorie ai, James! exclamă Du Maurier și continuă, reproducând textul, cu accentele cuvenite: „«Vă rog nu uitați, tomnilor, că acesta nu este hatelierul unui hartist oarecare.» Dick Tinto și prietenii lui, care sunt niște Artiști Oarecare, se simt respinși de această distincție aristocratică, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Până acum. — Da, e, cu siguranță, cea mai populară, dar am câștigat foarte puțin de pe urma ei. În America mi-au piratat-o - s-au vândut douăzeci de mii de exemplare, iar eu n-am văzut un ban. Dar e inadmisibil! exclamă Constance. — M-am supărat foarte tare, zise Henry. Dar a fost vina mea. Nu mi-am adus aminte să Îmi asigur drepturile de autor pentru America decât când era prea târziu. Ședeau Într-o latură umbrită a arenei, pe una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
merseră pe jos până În De Vere Gardens. — N-or să te obosească scările, dacă stai la etajul patru? Îl Întrebă ea arătând, din stradă, către balcon. — A, așteaptă și-ai să vezi, Îi răspunse el, cu ochii strălucind. — Un ascensor! exclamă ea când ajunseră. — Doar că i se spune lift, remarcă Henry, deschizând cu un fâșâit ușile de metal dantelat și invitând-o În cabina mică, lambrisată cu stejar. Lifturile În locuințele particulare erau Încă o noutate În Anglia. Apartamentul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bucătăria și camerele pentru servitori. Fenimore clipi puțin la ultimele. — O să ai servitori care să locuiască aici? Un majordom și o bucătăreasă-menajeră. Am angajat un cuplu admirabil, domnul și doamna Smith. El a lucrat Înainte la un conte. — Vai, Henry! exclamă Fenimore. Ai urcat pe scara socială - mataforic, ca și literar. El zâmbi satisfăcut și o conduse Înapoi În salon, unde deschise ușile de sticlă, scoțând-o pe micul balcon. — E o stradă elegantă, nu crezi? Mie mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
articolul, pentru a regreta aproape imediat după aceea. O făcuse pentru a-și arăta respectul față de Fenimore ca scriitoare, sau Într-o Încercare de a o pedepsi pentru că Îl părăsea? Dacă era așa, atunci fusese un pariu pierdut categoric. A! exclamă ea Întorcându-se cu fața. Atunci mă bucur sincer că plec din Londra. Să Îmi petrec timpul cu tine, conștientă permanent că Îmi citești scrierile și emiți judecăți la adresa lor, ar fi de nesuportat. — Dar nu promit că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
model, o fată tânără. M-a Întrebat dacă modelul era nud. Cred că termenul pe care l-a folosit a fost „fără veșminte“. I-am spus că da. Și mi-a zis: „Atunci, poate asta e pedeapsa lui Dumnezeu“. — Doamne ferește! exclamă Henry. Ce comentariu monstruos! — Nu-i așa că a fost frumos din partea lui? Teoria era că Dumnezeu mă chiorâse de un ochi pentru că pictam un subiect care ar fi putut stârni poftele - mie și altora - prin organul vederii, și că singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Ești foarte generos, dragul meu Kiki, dar... nu știu dacă e stilul meu. Henry rămase pe gânduri câteva minute, pășind pe trotuarul neted. De la o fereastră deschisă, se auzea un bărbat cântând În limba germană, acompaniat de un pian. — A, exclamă Du Maurier, oprindu-se și săltând capul. Serenada lui Schubert. Rămaseră sub geam și ascultară, până când melodia ajunse la sfârșit. Du Maurier aplaudă entuziast și, după o clipă, două chipuri uimite, un bărbat și o femeie, amândoi tineri, apărură În cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ce Înseamnă „a gorgoniza“, Monty? Copilul roși. Nu, domnule. Dar știi cine era Gorgona, Monty, Îl Îmboldi tatăl. — Aa, Gorgona, repetă băiatul. Era un monstru care te transforma În stană de piatră, dacă se uita la tine. Foarte bine! Excelent! exclamă Henry impresionat. Deși cred că această creatură era de sex feminin. Duse caietul până la pupitrul la care stătea În picioare și Își Înscrise numele cu o Înfloritură, În spațiul potrivit. Copilul urmărea operațiunea cu multă curiozitate. — Întotdeauna scrieți stând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bun, zise Henry sarcastic. — Sper, comentă fără expresie Compton. Henry așteptă și restul comentariului, dar acesta nu mai veni. — Și care este prima... impresia dumitale imediată, dragul meu Compton? Întrebă el. — Piesa e prea lungă, Îi răspunse directorul. — Prea lungă? exclamă Henry sincer mirat. Asta nu mi-ai spus când ne-am văzut În mai. — Ai mai adăugat o mulțime de-atunci Încoace, zise Compton posomorât, continuându-și drumul cu pași mari. — Poate, ici și colo... Mult mai mult decât atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pledă el pentru Înțelegere. Totul trebuie jucat și pentru asta e nevoie de timp. Mai adaugă antractele și, dacă spectacolul Începe la ora șapte, se face aproape miezul nopții până la cortina finală. Nu se poate. — Și ce e de făcut? exclamă Henry. — Trebuie să tăiem din ea, zise Compton. Henry se opri abrupt În mijlocul trotuarului, șocat de sugestie. Muncise săptămâni Întregi, cântărind și lustruind fiecare replică precum un bijutier pietrele prețioase, pentru a crea un colier de cuvinte strălucitor și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Fenimore. O dată, când William sosi neanunțat În Anglia, porniră Împreună spre Leamington, iar Henry se duse Înainte, să o pregătească pe Alice pentru vizita lui William. — Am ceva să Îți spun, Începu el. — Sper că nu intenționezi să te Însori?! exclamă ea strident. Nu mai era nevoie să o Întrebe cu cine credea că ar fi putut să se Însoare. Unul dintre lucrurile pe care păreau să le aibă În comun cele două femei, În afară de interesul pentru persoana lui, era plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se petrecea În Scoția. N-am idee dacă numele e franțuzesc sau scoțian, dar mi-a atras atenția și mi-a rămas În memorie. Și mi s-a părut potrivit pentru o chanteuse ca a mea. — Acum Îmi aduc aminte! exclamă Henry. Așa Îl chema pe câinele lui Eugénie Guérin! — Serios? Ca să vezi, spuse Du Maurier râzând. Din fericire, nu mulți dintre cititorii mei vor fi cunoscători ai literaturii franceze la fel de buni ca tine, James - și, din superstiție, bătu În lemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Înțesată de felicitări, scrisori și telegrame. La citirea mesajului, expresia i se schimbă. Ce s-a Întâmplat? Îl Întrebă Shone. Alexander citi Încet cuvintele lipite pe o fâșie de hârtie: — „ÎȚI UREZ DIN INIMĂ UN EȘEC TOTAL DISEARĂ.“ — Dumnezeule mare! exclamă Shone. Cine-a trimis-o? — Nu e semnată, zise Alexander, Înmânându-i telegrama. Shone cercetă documentul. — A fost trimisă de la oficiul poștal din Sloane Square, spuse el. O să fac cercetări.] Lui Minnie Bourget Îi scrise: „Este ora cinci după-amiază și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să fi fost În plină desfășurare și ultimele trăsuri și birje trăgeau probabil În fața Teatrului St James, aducându-i pe acei membri ai publicului, cei mai avuți și mai rafinați, care preferaseră să sară peste prolog. [- Fir-ar să fie! exclamă George Du Maurier, scoțând ceasul În trăsură și cercetându-l la lumina lămpilor cu gaz de pe stradă. Am pierdut piesa de deschidere. Drumul din Hampstead, În trăsura locală de piață, durase mai mult decât de obicei, iar acum erau blocați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de două ori, Încet și tăcut, ca a unui pește În acvariu. — Huo! Huo! Prietenii și susținătorii, indignați, răspunseră cu aplauze și mai energice și strigăte de „Bravo!“ - ceea ce nu făcu decât să intensifice eforturile celor care huiduiau. — E intolerabil! exclamă John Singer Sargent, ridicându-se În picioare. Simțea nevoia imperioasă de a sări peste scaunele din fața lui și de a se urca pe scenă, pentru a-și salva compatriotul de această jignire. — De ce fac zgomotul ăsta, Kiki? Întrebă Emma, apucându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că spectacolul a fost reușit? Întrebă el sarcastic. — Nu chiar. Primul act a mers ca uns, dar În al doilea lucrurile au Început să iasă prost. Trebuie să scoatem scena cu băuturile. Nu se leagă. — Să scoatem scena cu băuturile? exclamă el. E singurul lucru pentru care acești... acești... acești barbari... de-aia au făcut gălăgia asta oribilă? Pentru că scena cu băuturile nu s-a legat? — Nu, dar... — În viața mea nu am fost insultat În halul acesta, spuse el amar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
au găsit tablourile lui Little Billee la National Gallery. (Henry izbucni În râs, bătând cu bastonul În pământ.) Mai mulți preoți s-au oferit să Îmi explice de ce greșesc fiind liber cugetător și să mă convertească la bisericile respective. („Inevitabil!“ exclamă Henry.) Și am primit o epistolă de la un domn din Virginia, care mă Întreba cu curiozitate sinceră care a fost natura exactă a relației dintre Trilby și Svengali În timp ce o plimba prin sălile de concert europene, prezentând-o drept La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]