5,319 matches
-
de alge putrede și nu cere ochi care s-o privească. Deasupra ei, ploaia din timpul nopții a lăsat o pîclă fumegoasă care face dimineața să semene cu un chiparos posomorit și sensibil. Dar peticele de zăpadă au dispărut pe fîșia Îngustă de nisip unde Își trag pescarii bărcile. Încerc să-mi imaginez cum va arăta totul sub soarele arzător de iulie și Încep să Înțeleg că vara Întruchipează aici un sens, cînd Înțelepciunea grecilor despre frumusețea trupului uman prevalează asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
o imensă tufa de dafin alb mă ajută să-mi dau seama că firul Ariadnei duce spre adevărurile concrete ale vieții. Bărbatul Între două vîrste pe care l-am văzut de cîteva zile pe dig străbate acum Încet, cu opriri, fîșia de plajă. Se apleacă din cînd În cînd, ia de jos o piatră și o aruncă absent În apă. Aseară l-am auzit fără voie mărturisind unui prieten o decepție recentă: „Nu pot trăi fără dragoste. Mi-am pus inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
mă gîndesc că aventura lui Ulise n-are decît un scop: să-l facă să prețuiască sfîrșitul ei. CÎțiva pescari Într-o barcă, ale căror chipuri nu le disting, cerul vînăt la orizont, o epavă aproape de țărm, mîncată de rugină, fîșia de plajă Însorită, miros ațîțător de alge putrede răzbătînd pînă aici odată cu primele arome ale primăverii, cineva mirîndu-se de labilitatea culorilor mării, iată un univers care mi-ar ajunge pentru toată viața. Nu am ce face cu un adevăr străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
fața spre camera festiv luminată, Dida Voinov va întâlni privirea lui Mircea Claudiu, fiul care urmărise, probabil, în tăcere, de mai multă vreme, cum femeia tot împingea palmele în pervaz, ca pentru un ultim contact concret, liniștitor, cu realitatea. În fâșia laterală a oglinzii se vedea un tânăr bărbat chel, cu favoriții lungi pe un obraz rotund și roz. Sprâncene scurte, ochii mari, mlăștinoși. Da, își amintea de acest fiu... un elev ordonat, premiant fără eforturi și bun sportiv. Directorul liceului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dai adresa ta. Foșneau în spate lucruri aruncate și strânse și iar aruncate. Trecură pe la hotel, să-și ia călătorul valiza. S-au sărutat, ca vechi camarazi de școală, în dreptul ușii deschise a vagonului. Ira i-a întins o îngustă fâșie de hârtie roșie: adresa. A râs, destinsă, o șuviță de păr juca, năucă, pe fruntea albă. Buze arse, albe, trenul pornise. Singur în compartiment, Tolea refuză să recapituleze eșecul. Cu toate femeile e la fel: prima dată e grabă, nesiguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
decât o cârpă stoarsă, sărăcuța, așa spunea marele doctor al nebunilor. Iată alt damblagiu: un țăran mic, gras, fără vârstă. După ce i-au luat pământul și l-au obligat să intre îngospodăria colectivă, n-a acceptat să lucreze pe altă fâșie de pământ decât pe cea care fusese a sa. A cutreierat toate închisorile anilor ’50. Nu mai știe decât să repete un singur nume: Ioana, Ioana. Numele vacii pe care o iubea cel mai mult. Iat-o pe bătrâna ciocănitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu te mai feri. Suntem sus sus, în aer. Aici, aici se poate“, și Tolea simți iarăși buzele Irinei pe buzele sale, mușcau mărunt mărunt, murmurând, murmur, mistuire. Ardea undeva o lumânare, parcă, încăperea plutea în pâlpâirea candelei. O vagă fâșie de lumină, undeva. Văzu femeia, părul scurt, roșu, pe covor, lângă el, buzele lipite de ale sale. Goală, albă, lungă, subțire, o față îngustă și palidă și mari ochi verzi și buze moi, murmur, lipite de buzele sale, murmur, murmurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
liberi decât credem. Răspunde, javră, răspunde... puișor. Vorbea rar, se oprea după fiecare cuvânt. Se auzea și un plescăit, parcă, o sorbitură, un plescăit. Tolea mai avansase, crispat, încă un sfert de pas. Prin dunga ușii se vedea acum o fâșie de oglindă, buzele roșii ale Venerei, țuguiate, pe dunga paharului. — Spune, hai, spune, potaie. Ni se pare? Ni se pare că ei știu tot. Dresați, da. Să credem că știu. Să nu mișcăm. Că nu se poate. Spune, spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de tine și am căutat să te rechem. ... După linia aceia ai lăsat tu visurile tale de copilă, întâile tale prietenii, toate dorurile tale, pe care eu astăzi trebuie să le trăiesc din nou, desigur . A rămas ceva departe, o fâșie de viață, care a trebuit să te urmărească atunci când m‐ ai născut pe mine, de nu mai am astâmpăr și nu mă pot împiedica să visez. Fără de preget, gândul meu arde și mă chinuiește; apropierile cele mai ciudate se fac
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Și sloganul lui electoral: „Cu mine veți trăi bine!“ Țiganca de alături își agita eșarfele date la „juma de preț“. Din farmacie ieșise inginerul Vlad, fratele arhitectul Stelian Lazarovici. Se rezemase de zid și citea concentrat hârtia unui prospect. O fâșie lungș, încolăcită. - S-a operat și el și la ce i-a folosit, oftă bătrânul. O mai amăgește două-trei luni. Hai un an, ca Stelian. Și p-ormă? Nu se duce și el după fra-su? Când începi să tușești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
străbătând străzile de la un capăt la altul, căutând intențiile iernii care-ncepuse să-și trimită scrisorile de acreditare! Vântul se înșurubă pe trupul damnaților inspirați de ultimele zvâcniri ale toamnei, când vântoasele reginei albe începuseră să dea târcoale, creând acea fâșie neutră, cu duty free-uri pline de kitsch-uri, către hotarul iernii. Tornadele cu fragilele ființe în mijlocul lor se izbeau de ziduri, se încâlceau printre copaci și semnele de circulație, furioase nu atât pe apropiatul lor sfârșit de stagiune, cât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
omenești. Pe măsură ce timpul trecea, noi eram mai captivați de acel spectacol al naturii. Lumina căpăta puteri cu fiecare secundă, iar în curând rupturi în nori îngăduiau zilei să-și trimită solii vestitori mai sus, tot mai sus pe bolta cerească. Fâșii de roz și mov, foarte subțiri, crestau cerul întunecat. Noaptea, care până acum veghease asupra orașului și a lumii noastre cu o autoritate neîndoielnică, începea să-și piardă tronul. Domeniile soarelui deveneau din ce în ce mai extinse cu fiecare moment care trecea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
orbitoare se vedeau destul de vag umbre ale stelelor nopții. Mici sclipiri de lumină erau eclipsate de puterea noului-venit. În mai puțin de cinci minute, norii dispăruseră complet de pe cer, evaporându-se parcă, amintirea lor rămânând înspre vest, unde erau niște fâșii albe, asemeni steagurilor de pace, care fluturau în vântul invizibil. Tot ceea ce rămăsese era un cer albastru, lipsit de viață, dominat de un tiran ce nu admitea concurență. Cum ți s-a părut? întrebă Vladimir de parcă m-ar fi întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Creștea cu fiecare secundă care trecea. Două puteri, două voințe aveau să se înfrunte. Noul și vechiul se vor război pentru ultima oară, iar noi vom fi în linia întâi. Deasupra noastră, soarele amiezii părea încolțit. În fiecare parte erau fâșii negre de nori care creșteau, creșteau, toți laolaltă, apropiindu-se încet de regele zilei, vrând să-l acopere. Lumina minciunilor va fi acoperită de umbra adevărului. Nu toate luminile sunt bune, nu toate umbrele sunt rele. "Au ajuns!" "Au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prânz, presiunea era în scădere, iar precipitațiile erau în creștere. Arată-mi o transmisie din satelit! Bucata verde ce reprezenta teritoriul Ieșironului și datele din fiecare colț dispărură și în locul lor apăru un gri uniform ce era brăzdat ici-colo de fâșii de nori mai negri. O lumină apăru într-un colț, dar dispăru imediat. Apoi o alta, în alt colț! Ce-a fost aia? Un fulger, probabil. E în direct. Un tunet puternic cutremură atunci geamurile și până și zidurile păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis." 43. După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: "Lazăre, vino afară!" 44. Și mortul a ieșit cu mîinile și picioarele legate cu fîșii de pînză, și cu fața înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: "Dezlegați-l, și lăsați-l să meargă." 45. Mulți din Iudeii, care veniseră la Maria, cînd au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. 46
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
care la început se dusese la Isus, noaptea, a venit și el, și a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe. 40. Au luat deci trupul lui Isus și l-au înfășurat în fîșii de pînză de in, cu miresme, după cum au obicei Iudeii să îngroape. 41. În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; și în grădină era un mormînt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42. Din pricină că era ziua Pregătirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
au ieșit, și au plecat spre mormînt. 4. Au început să alerge amîndoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decît Petru, și a ajuns cel dintîi la mormînt. 5. S-a plecat, și s-a uitat înlăuntru, a văzut fîșiile de pînză jos, dar n-a intrat. 6. Simon Petru, care venea după el, a ajuns și el, a intrat în mormînt, și a văzut fîșiile de pînză jos. 7. Iar ștergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
dintîi la mormînt. 5. S-a plecat, și s-a uitat înlăuntru, a văzut fîșiile de pînză jos, dar n-a intrat. 6. Simon Petru, care venea după el, a ajuns și el, a intrat în mormînt, și a văzut fîșiile de pînză jos. 7. Iar ștergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fîșiile de pînză, ci făcut sul și pus într-un alt loc singur. 8. Atunci, celălalt ucenic, care ajunsese cel dintîi la mormînt, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
jos, dar n-a intrat. 6. Simon Petru, care venea după el, a ajuns și el, a intrat în mormînt, și a văzut fîșiile de pînză jos. 7. Iar ștergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fîșiile de pînză, ci făcut sul și pus într-un alt loc singur. 8. Atunci, celălalt ucenic, care ajunsese cel dintîi la mormînt, a intrat și el; și a văzut, și a crezut. 9. Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
amestecă neașteptat cu cel al trifoiului și al lucernei din jur, e îmbrăcată într-o rochie roșie, lungă până-n tălpi, largă la poale, o rochie dintr-un material de bumbac foarte subțire, cu spatele gol, sânii sunt prinși într-o fâșie petrecută pe după gât, mai lată pe țâțe și mai îngustă spre ceafă, merele destul de mari, sânii foarte reușiți de Dumnezeu stau singuri în sus, e desculță, și asta îi dă farmec și senzualitate actriței, e o apariție dintr-o revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
rănile foarte urâte, le-a spălat cu atenție, a auzit un vaiet ușor și a presărat sulfamidă pisată peste carnea vie și direct pe osul alb care se vedea bine, era singurul medicament care nu lipsea din casă, apoi cu fâșii de finet rupte dintr-o cămașă de noapte a pansat capul muribundului așa cum a știut ea mai bine. Victor nu pierdea nici el timpul. A mutat În viteză toate oalele arse și pregătite pentru a fi duse la târg reușind
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
decât visele roz-cenușii ce le invadează somnul. Cine să-i vrea pe acești scormonitori În gunoaie? Ce gardieni ai gunoaielor Îi țin În țarcul otrăvit? Totul e o retorică inutilă, atâta timp cât ei tușesc și scuipă din plămânii lor subțiri ca fâșiile de tablă, sânge cu sunet de sărăcie lucie. Uniunea Europeană va cere În curând bodyguarzi Încruntați și bine hrăniți la intrările În metrou și la ușile vagoanelor. Adio, bănuțul lucios și mica bancnotă ușoară ca fulgul! Antoniu citește ziarul. Rămâne cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de vârsta mea care sufereau din dragoste sau dimpotrivă găsiseră În ea, o adevărată Îndeletnicire, un fel de joacă continuă.,, Kawabata Îl ascultă atent pe Antoniu și ochii lui asiatici se Închid din când În când pentru o clipă, de parcă fâșiile mătăsoase de lumină care au intrat În Încăpere, Îi provoacă durere. ,, Când am cunoscut-o pe Ema, aveam 23 de ani, și eram un student foarte bun. Noapte de noapte stăteam aplecat asupra cărților, nepăsător la distracțiile celor de vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Când calea, îngustă că un tăiș de cuțit, nu se dovedește a fi doar un drum înfundat? Sigur, crezi și speri că ai o Călăuza - crezi în acea Călăuza! - dar dacă ea se dovedeste doar o amăgire creată de Dușman? Fâșia de nisip lucește că o lamă de iatagan, mărginita de surful oceanului. Dacă ar fi zi, complexul s-ar vedea mai bine: clădiri albe, înconjurate de verdeață și de ziduri la fel de albe, care apără exclusivitatea turiștilor străini. Binefacerea și blestemul
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]