5,111 matches
-
are pentru dânșii pistoale încărcate în desagi” * De către un crâșmar * “Meșter la vorbă era cel cu căciulă” * “Oase risipite, cu zgârcurile umede, albeau țărâna. Botforii, tașca, chimirul, căciula brumărie erau ale lui Nichifor. El era acolo, însă împuținat de dinții fiarelor...Asupra rămășițelor descoperite ale lui Nichifir bătea piezis soarele auriu de aprilie” Personaj absent, Nechifor Lipan: soțul Vitoriei Lipan, concentrează în jurul său toate acțiunile și întreg zbuciumul interior al femeii, în strădania de a afla adevărul despre omul ei și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
că nici nu știu cum mai țineam minte zilele, dar le țineam. Și au Început pedepsele. Prima a fost că Îmi lua de dimineața salteaua și mi-o băgau Înainte de stingere, la ora 10, ș-atunci n-aveam decât să dorm pe fiare, dar dormeam și pe alea. Uneori foloseam și olița, care era și aici. M-au legat și de pat cu cătușe, ca să nu pot să mă mișc, să nu pot să mă mai culc... Deci aveau metodele lor... N-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prins, erai pedepsit cu izolare, care putea să fie de șapte, de 14 sau de 21 de zile. Ce Însemna izolarea? Însemna o celulă separată În care erai dus și În care se găsea un pat fără saltea, numai cu fiarele pe el. Puteai să fii numai cu cătușe, numai cu lanțuri sau și cu lanțuri, și cu cătușe. La izolare primeai două zile la rând, de două ori pe zi, câte o cană de apă caldă cu sare... și a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
gîndire și subtilitatea lui Maiorescu, Eminescu, Caragiale? Or, răspunsul meu la această întrebare e, fără nici o ezitare, negativ. Să adaug, apoi, că „progresul moral”, care pare definitiv, se poate prăbuși oricînd și că, așa cum arată uneori „faptul divers” din ziare, fiara n-a dispărut, ci, în mulți, doar hibernează. Lucid și, în egală măsură, sceptic, Fourastié îmi pune la încercare curajul de a recunoaște niște realități care, îmi dau seama, ne-au fost prezentate adesea cam edulcorat. Referitor la tema enunțată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cît și „sus”. Nu ratează nici o ocazie: la birou, la colț de stradă, la restaurant, la secție. Cui vrea și cui nu vrea, localnic ori străin, îi amintește scenele în care „Mistrețul” s-a manifestat ca... „un porc”, ca „o fiară”, „inuman”. Dar, în dorința de a fi persuasiv, împrumută el însuși ceva din ferocitatea celuilalt. Toată tărășenia asta ar trebui să mă amuze, însă nu se întîmplă așa, pentru că, deși am motive să-l antipatizez pe „Mistreț”, nu pot uita
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În viață, să-și lege viața de viață, să-și refacă, din memorie, poemele religioase, să și le publice. Soțul i-a murit În Închisoare, asta a durut-o mai mult de s-a refugiat În credință, și numai niște fiare au putut crede că nădejdea În ajutorul lui Dumnezeu este semn de rătăcire mintală. Ce zici? O să-mi completez tabletele și cu bucățile de proză scurtă, poate și cu o piesă de teatru, să-mi rotunjesc volumul. Aș dori să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cu plasele goale. Când veniți dvs. În faimoasele vizite de lucru (păcat că nu faceți piața zilnic, ca președintele Confederației Elvețiene), se spală trotuarele și se umplu rafturile cu mărfuri apărute ca din pământ. După ce plecați, oamenii se transformă în fiare și își dispută o sticlă de ulei de floarea soarelui sau o bucată de brânză. Când mă gândesc acum că și în România a venit iarna, mi se face frig. Oamenii nu au cu ce să se încălzească, chiar dacă stau
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se dau 18 lei și un dolar. Acum știind și dvs. care este situația dolarului, care este situația reală a prețurilor pe piețele lumii la alimente, veți vedea că abia avem cu ce ne ține zilele, să nu picăm peste fiarele cu care ne facem serviciul. Din cauza aceasta, mulți se îmbolnăvesc de stomac și alte complicații. Controalele medicale sunt doar o formalitate. Apropo, că mi-am adus aminte, îmi pare rău dacă n-ați aflat că dr. Costel Galalae a decedat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
agent al ideo-francmasoneriei internaționale, un om al lui Reagan sau un contracandidat la Premiul Nobel pentru pace? Ceaușescu l-a înțeles pe vechiul său tovarăș de lupte pașnice și a decretat: Să se dărâme această instituție păcătoasă care adăpostește asemenea fiare sălbatice și să fie prinsă și decapitată pisica agresoare, analizat creierul și prezentat primului șoim al patriei, cu prima ocazie când va fi bine dispus și doritor să afle vești vesele. Și acum poanta: pe câine îl cheamă într-adevăr
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de existență) la Eliade. Lipsiții aceștia de credință au căutat sacrul În sfera politicului (sau În cel mai bun caz În sfera unei științe a religiei). Și, ceea ce este mai rău, au crezut că l-au găsit. S-au Închinat Fiarei” (notă din 28 ianuarie 1955, În Caietul albastru, vol. 1, p. 227). Un ispirat cavaler al euforionismului a fost Nego, sinteză, cum el Însuși scria, Între „spiritul grec, apolinic și fausticul modern al europeanului, adică dinamismul, avântul nesăbuit”. Un minoritar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Legiunea”, decretase, tot atunci, la București, alt prieten al lui Ionescu. Bérenger se numea, pe vremea aceea, la București, Eugen Ionescu, martor Îngrozit al rinocerizării prea multora dintre prietenii săi. Pentru el, legionarii În cămășile lor Înverzite, de rinoceri, erau „fiare Înlănțuite”, Întruchipând „bestialitatea și nelimitata prostie a omenirii și a cosmosului”, iar cântecele lor un „răget de fier, cu vorbe de fiere și fier, scuipând fiere și fier”. Rinocerita avea să reapară, Însă, și după evadarea lui Ionescu din Patria
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
totală a puterii În mâna comuniștilor, pentru „insulte” aduse Statului și Națiunii. Criticase, Într-adevăr, dezgustat, Armata, Biserica, Justiția, demagogia, imoralitatea, ciocoismul, și din nou și din nou, „figurile Îngerești ale naționalismului român”. Dar și intelectualii „fini”, fascinați de elementaritatea Fiarei. Făcuse totul ca să evadeze din Patria rinocerizată. „Orice s-ar fi putut Întâmpla. Să mor; să fiu condamnat; să devin un câine, și eu; să fiu locuit de diavolul legionarilor. Când am ieșit din țară, am avut impresia că am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
coada ochiului l-am zărit pe Vârlan în pragul camerei lor, acoperind cu toată mărimea trupului intrarea ca să nu ne poată vedea jandarmii. Ajunși în colțul casei, femeia a deschis șopronul și ne-am îngrămădit claie peste grămadă printre saci, fiare de plug, resturi de mobilă, roți rupte, și alte vechituri, pe care Tomici, ca orice gospodar prevăzător, le păstra pentru cine știe ce nevoie. Dar nici aici nu ne-a lăsat femeia. Pe o scară strâmtă, ne urcăm în podul șopronului, unde
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fiecare câte un obiectiv de atins. Aproape toate au reușit să cucerească instituțiile propuse. După doi ani de prigoană, în care legionarii n-au avut posibilitatea să poată da piept cu dușmanul, ci singurul mijloc de scăpare era fuga ca fiara sălbatică din fața urmăritorului, în noaptea de 3 septembrie s au petrecut acte de mare eroism și abnegație, atât pe plan colectiv cât și individual. La compania mobilă de Jandarmi, legionarul Atanasie Chircu cu o mână de oameni, a făcut prizonieri
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
început în Săptămâna patimilor. Atunci a fost smuls din mijlocul oamenilor, a fost judecat și aruncat de către cei răi, în întunericul umed al temniței, pe care n-a mai părăsito niciodată. Dușmanii neamului s-au repezit asupra lui ca niște fiare la pradă. O întreagă clasă de conducători și-a aruncat la coș morala convențională a umanitarismului, predicat în vânt. în omul pământului și al reînvierii noastre ca neam au identificat primejdia și trădarea, iar din distrugerea lui și a lumii
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a fost învins și din înălțimea lui, Căpitanul, cu mâna streșinită pe bolta frunții, vedea de jur-împrejur, colți de lup, lupi prădalnici și flămânzi și mai departe dincolo de munți, spre soareapune, vedea steaguri multe, cete multe care se luptau cu fiarele pădurilor. Teascul pieptului Căpitanului se umflă năpraznic și apoi presând asupra goarnei gâtlejului începu să hăue spre asfințit un chiot prelung și puternic încât se clătinau și piscurile înălțimilor. Un chiot nu ca de la om la om ci ca de la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să hăue spre asfințit un chiot prelung și puternic încât se clătinau și piscurile înălțimilor. Un chiot nu ca de la om la om ci ca de la frate la frate.... A fost grozava epocă a încercării numită de Căpitan pădurea cu fiare sălbatice care a durat din toamna anului 1937 până în miezul lui 1940. Mii de legionari uciși de Călinești, Benglii, Moruzofi, Marinești în beznele nopții. Nu uciși, ci torturați, martirizați, fripți pe jăratec, arși cu vitriol. Căpitanul, cu el Nicadorii, Decemvirii
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
vitriol. Căpitanul, cu el Nicadorii, Decemvirii, Clime, Banea și mulți, nenumărați și-au găsit moartea năpraznică în această prigoană. Luminișul, care s-a ivit pentru o clipă la capătul acestui drum nu e biruință ci doar hotarul între pădurea cu fiare învinsă și cea de a treia încercare, mlaștina desnădejdii ... „Mlaștina desnădejdei” va fi și ea străbătută și Legiunea va învinge măreț și definitiv, pentru că așa a proorocit Căpitanul. Și Căpitanul nu a greșit niciodată. De remarcat că în acest drum
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
existau. Temperatura era permanent, (vară și iarnă), rece. Paza pe coridor era făcută, în trei schimburi, de gardieni de la școala de la Râmnicul Sărat. Toți erau selectați din oameni cu predispoziție spre crimă, lipsiți de sentimente umane și cu reflexe de fiare. În aceste celule nu avea voie să intre decât Locotenentul politic Ștefan, care era un monstru, cu un cap asimetric, masiv, caracteristic lombrozian. Limbajul pe care îl aveau nu consta decât din înjurături și epitete ca: Bandiților! Criminalilor! Nu avea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
la atac. O imagine de Apocalips, care din statică așa cum părea la început, se puse în mișcare, pășind câte un pas spre victimă. O groază nemaipomenită îl cuprinse pe Tavi și o marcă, fără să vrea, printr-un urlet de fiară încolțită. Pe măsură ce ochiul se acomoda își dete seama că nu era vorba de demoni ci de gardieni, care vroiau să-i administreze o corecție pentru ce? nu știa încă. în mijlocul camerei era un pat de fier gol, cu somieră din
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
el s-a deșteptat. L-au coborât de pe patul de execuție, iar Ștefan îl întreabă: Mai vorbești despre crimele de la Pitești că au fost făcute de Securitate și nu de voi legionarii? Drept răspuns Voinea a dat un urlet de fiară rănită. „Uite-l că nici nu mai poate vorbi criminalul”, a zis blândul locotenent Ștefan. L-au dus în celulă așa dezbrăcat. Cu hainele în brațe. Când l-au văzut Nicolae Petrașcu și Popicu, s-au îngrozit de modul cum
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
câmpul de luptă numai pe acei care nu au putut suporta ultimele „probe”, ultimele torturi. Noi ceilalți n-am renunțat la ceea ce am fost și încă mai suntem, la ceea ce am crezut și încă mai credem. Da, cunosc „pădurea cu fiare sălbatice”, „muntele de suferință” și „mlaștini ale disperării”, dar n-ați dezarmat. A fost Piteștiul și Gherla iar acum aici este Aiudul. Dar eu nu vreau să vă educ sau reeduc, ci să vă conving. De ce să ne convingeți, domnule
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
îl determina să intre în orice bătălie pentru a fi la înălțimea numelui de legionar. În sfârșit, mai rămâne din viața lui chinuită acea dârzenie în fața destinului advers, acea uluitoare capacitate de rezistență când dușmanii se precipită asupra lui, ca fiarele, ca să-l extermine. Prin această fenomenală tărie, ieșind cu viață din cele mai dure probe imaginate de creierul diabolic al bolșevicilor, Petrașcu se ridică la imaginea unui simbol de rezistență al întregului popor românesc. Neamul românesc nu va pieri nici
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
versuri al lui F., scris în colaborare, Texte pentru Phoenix (1976), arată disponibilitatea față de resursele mitice și magice ale cântecului vechi, ludicul și fantezia lingvistică lucrând în sensul folclorului magic, cu infiltrații cărturărești: „Vouă,/ celor din zodii, pecetii și herburi,/ fiarelor nepăscătoare de ierburi,/ nepăsătoare de carne de fiară,/ neumbrite de nour,/ nearse de soare:/ Pajură, Bour,/ cu schiptru și tiară, -/ mă rog/ să vă iviți!” (Invocație). Poeziile par a fi incantații; omofonia, cultivată cu predilecție în multe dintre versurile de
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
pentru Phoenix (1976), arată disponibilitatea față de resursele mitice și magice ale cântecului vechi, ludicul și fantezia lingvistică lucrând în sensul folclorului magic, cu infiltrații cărturărești: „Vouă,/ celor din zodii, pecetii și herburi,/ fiarelor nepăscătoare de ierburi,/ nepăsătoare de carne de fiară,/ neumbrite de nour,/ nearse de soare:/ Pajură, Bour,/ cu schiptru și tiară, -/ mă rog/ să vă iviți!” (Invocație). Poeziile par a fi incantații; omofonia, cultivată cu predilecție în multe dintre versurile de mai târziu, intervine de pe acum, mobilizând nenumărate resurse
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]