9,472 matches
-
Puntea Suspinelor. Curtea Moldovei e totalmente extaziată. La fel va fi Palatul Dogilor, cu siguranță, după ce acest Diario va fi afișat În piețele Veneției. Această poveste nu poate fi adevărată. Dar e, și asta dovedește că nimic nu Întrece În ficțiune realitatea Însăși. Această poveste va traversa orașele Europei, așa cum au traversat-o aiurelile scrise de sași Împotriva lui Vlad Dracula. Dar să reiau totul Într-o formă mai inteligibilă. Diario redactat de preasupusul Serenissimei, Gianluca Fontanelli, autor de scrieri adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ce va rămâne În urma noastră va fi o adunătură de cuvinte. Din care, poate, unii nu vor Înțelege nimic. Iar alții vor spune: ce poveste incredibilă... păcat că nu s-a petrecut, cu adevărat, niciodată. POSTFAȚA AUTORULUI Cât adevăr? Câtă ficțiune? Căpitanul Oană n-a existat. A existat, Însă, pârcălabul Oană, care, alături de pârcălabul Gherman, a căzut apărând zidurile Cetății Albe În fața turcilor. Figura lui apare În cronicile din vremea lui Ștefan, e preluată de Nicolae Iorga și apoi amintită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
context mondial. Perspectiva este firească, odată ce relațiile diplomatice și economice ale statului moldovean s-au extins În Europa și Asia. Pe aceste relații a fost lesne de presupus și o activitate de spionaj, care, În cazul de față, este doar ficțiune. Rețeaua de informații a Apărătorilor, misiunea lor la Istanbul sau prinderea căpitanului Oană aproape de Dunăre sunt episoade imaginare, fără nici o pretenție de veridicitate istorică. Veridicitatea este, Însă, În altă parte. Anume În caracterul european al politicii Moldovei și În relațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
așa, va face din noi niște oameni totdeauna treji, cu puterea de a răspunde fără panică oricărei surprize. NEOBOSITA INVENTIVITATE A TIPULUI INFECT Îmi vine în minte o întîmplare pe care n-am s-o folosesc niciodată în literatura de ficțiune, pentru simplul motiv că face parte din acele incidente de viață pe care oricum ai încerca să le filtrezi, sensul lor, pe care îl știi numai tu, scapă cititorului, și nu rămâne pe hârtie decât un fapt brut și inestetic
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
va să zică a auzit și el cutare și cutare întîmplare și s-a apucat de scris, asta nu e așa greu, sau dacă totul e imaginat, aha, va să zică scorneli. Eu însă am complicat puțin lucrurile, dîndu-le următorul răspuns: adevărate sânt sentimentele, ficțiuni sânt împrejurările. Se spune de obicei că există o nostalgie a paradisului pierdut, care este copilăria. în realitate copilăria este locul de refugiu al problemelor insolubile. Omul matur sau chiar foarte tânăr descoperă, de pildă, condiția sa, că mai devreme
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
lumii. Există apoi o altă scenă în care neliniștea stârnită de pierderea acestei seninătăți ia o formă paroxistică. Eroul întreabă patru preoți, care știu multe despre viață și moarte, de ce ne mai naștem... dacă trebuie să murim. Ambele scene sânt ficțiuni, sentimentele însă au fost reale. În schimb următoarea scenă reală îmi vine abia acum în minte, dar cu tot atât de puține șanse de a se asocia vreunui sentiment care să-mi stîmească imaginația. Copilul zace în mijlocul bătăturii, și tatăl, cu sanitarul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cu ochiul, ne-a atras atenția: - Ia uitați-vă: e „mijlocașul” lui Ion Istrati. Nu mi-am dat seama de unde trăgea gazetarul concluzia că țăranul limbut ar fi mijlocaș. Pricepusem însă că-l băga întro schemă la modă în literatură. Ficțiunea înfățișa un personaj nu tocmai dumerit, dar guraliv, și care, aprobînd politica zilei, devenea în felul acesta fericit. Aparențele chiar arătau că mustăciosul se afla în faza asta datorită nu atât măsurilor luate de guvern cît, mai ales, unui anume
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
povestiri, fie ca erou principal, fie ca povestitoare și nu e cazul să mă lansez aici ma i mult decât cere un CV sentimental. Mama e o povestitoare înnăscută. Ea nu se pierde în banalități și nici nu cade în ficțiuni pentru a da amploare narațiunii. Face selecție în ceea ce spune, cu credința că mi‐ar folosi mie în explorările mele istorice, social e, folclorice. Ea știe tot ce s‐a întâmplat în satul nostru natal - Cursești Vale, județul Vaslui. Îți
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
o mână sigură, ea izbutește o performanță demnă de condeiul unui prozator viguros, construind din câteva linii - pe cât de delicate, pe atât de ferme un univers rural bine închegat. Notabil este și modul în care biograficul e topit într-o ficțiune ce captivează cititorul, lăsându-l cu regretul că a ajuns prea repede la capătul lecturii. Deloc tentată de spectaculos, autoarea dă viață unor personaje viabile, greu de uitat.Văzute prin ochii copilului de altădată, ele par decupate din basme de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
întrebat: — Dar cum mi-a ajuns viermele în intestine? A fost într-o bucată de carne care n-a fost bine prăjită... Dar eu sunt vegetariană. Nu contează, a explodat Brigit. Ți-am mai spus. Toată chestia asta e doar ficțiune. —Scuze. Pentru câteva clipe am fost destul de umilă, dar după aceea am zis: —Și cum de mi-am putut permite rochia Dolce & Gabbana? Am o slujbă nouă? — Nu, mi-a răspuns ea scurt. Ai furat-o. Și-ai fost prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai obosesc să încerc să mai scot și eu câteva cuvinte. — Pe ce fel de cărți ai fi interesată să lucrezi? a vrut ea să știe. I-am răspuns că la P și P m-am ocupat de literatura de ficțiune, în principal fiindcă ăsta era domeniul lui Jackson, dar că îmi plăcea varietatea de la Grant. Ceea ce era adevărat. Totuși, în timp ce vorbeam, mi s-a părut că mintea lui Vivian o ia pe câmpii, iar ochii i s-au împăienjenit. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ar plăcea să-l citesc când îl termini, m-am oferit eu, câutând carte de vizită. Acum sunt editor la Grant Books - e un loc diferit de P și P, așa cum poate că ai auzit, dar sunt în căutare de ficțiune de calitate. — Grozav! Îți mulțumesc, mi-a răspuns el. Înainte să ne despărțim, Luke m-a îmbrățișat (gest destul de straniu, din cauza reclamei-sandwich). — Transmite-i lui Jackson că-l sărut, i-am strigat peste umăr. Jackson își începuse noua viață, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
gata să te ajute cu metempsihoza străbunilor nomazi la dezlegarea vrăjitoriei handicapaților? De parcă, altfel, n-ai găsi și singur drumul spre ușa cu minuni a fugarului, ascuns în cartierul gitan, în dreapta Alimentarei, după centrul de sifoane, în topografia incertă a ficțiunii, ca în ghiocul invizibil ascuns între sânii colegei de la postul de observație TRANZIT. Să nu se mai știe ce e adevăr inventat și ce e minciună verosimilă, în realul imediat, la un pas?! Umbre, accident magnetic, deviere nervoasă, coduri amestecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se lăsase după trei semestre. Stătuse însă la Chicago și istoria felului în care ajunsese la New York, cu nouă ani înainte (după ce își pierduse banii într-o tranzacție frauduloasă la bursa londoneză) nu era altceva decât o altă operă de ficțiune. Era totuși adevărat că se afla la New York de nouă ani, după cum la fel de adevărat era că nu știuse nimic despre comerțul cu cărți până se mutase aici. La vremea aceea însă nu-l chema Brightman, ci Harry Dunkel. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
micuță. Este un efort literar real și el e decis să facă totul cum trebuie. Dacă reușește să inventeze o minciună frumoasă și convingătoare, aceasta îi va oferi copilului o altă realitate - falsă, poate, dar adevărată și credibilă, conform legilor ficțiunii. A doua zi, Kafka se grăbește să ajungă în parc cu scrisoarea. Fetița îl așteaptă și, dat fiind că încă nu a învățat să citească, i-o citește el cu voce tare. Păpușa regretă, dar s-a săturat să locuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
puteam să colaborăm... Nu mai trebuie să mă gândesc cum ar trebuit să se simtă domnul V., fost corespondent de război, autor de cărți despre Basarabia; pe mine, unul, imbecilitatea mă bloca, cu o singură direcție de salvare - literatura de ficțiune. Ca atunci când am depășit pragul umilinței suportabile și noile șicane încep să ne amuze. Dimineața aduce vise ciudate, la limita coșmarului din care totuși mă trezesc distrat, păstrând o stare confuză pentru toată prima jumătate a zilei. Fugeam spre stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cel din urmè, ca o mèsurè de protecție suplimentarè și-a dezvoltat un sistem olfactiv de avertizare în caz de pericol, ci Matei, ca un reprezentant legitim al lumii postmoderne și, mai nou, virtuale, nu vede în cèsètorie decât o ficțiune lipsitè de manierè și de stil, o ficțiune care, nèscutè dintr-un joc caleidoscopic de reprezentèri, încearcè jalnic și fèrè rost sè prelungeascè durată unui vis scurt de iubire, Dar, pus la zid de propria lui conștiințè, Matei recunoaște cè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
suplimentarè și-a dezvoltat un sistem olfactiv de avertizare în caz de pericol, ci Matei, ca un reprezentant legitim al lumii postmoderne și, mai nou, virtuale, nu vede în cèsètorie decât o ficțiune lipsitè de manierè și de stil, o ficțiune care, nèscutè dintr-un joc caleidoscopic de reprezentèri, încearcè jalnic și fèrè rost sè prelungeascè durată unui vis scurt de iubire, Dar, pus la zid de propria lui conștiințè, Matei recunoaște cè, pur și simplu, nu o iubesc pe aceastè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Așa de simplu ar fi fost, dacă ar fi existat un Plan. Dar oare exista, dat fiind că abia noi aveam să-l inventăm, și Încă cu mult timp după aceea? E posibil oare ca realitatea nu numai să depășească ficțiunea, dar să o și preceadă, sau chiar să-și ia un avans serios ca să corecteze neajunsurile pe care ficțiunea le va crea? Și totuși, atunci, În Brazilia, nu acestea au fost gândurile pe care mi le-a stârnit scrisoarea. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
noi aveam să-l inventăm, și Încă cu mult timp după aceea? E posibil oare ca realitatea nu numai să depășească ficțiunea, dar să o și preceadă, sau chiar să-și ia un avans serios ca să corecteze neajunsurile pe care ficțiunea le va crea? Și totuși, atunci, În Brazilia, nu acestea au fost gândurile pe care mi le-a stârnit scrisoarea. Mai curând am simțit iar că ceva semăna cu ceva de altă natură. Mă gândeam la călătoria la Bahia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pai de orez, cu caractere frumoase și clare. Colecțiile de la Garamond aveau nume serioase și meditative, cum ar fi „Studii Umaniste“ sau „Philosophia“. Colecțiile de la Manuzio aveau nume delicate și poetice: „Floarea Neculeasă“ (poezie), „Terra Incognita“ (mi s-a părut, ficțiune), „Ora Leandrului“ (găzduia titluri de tipul Jurnalul unei copile bolnave), „Insula Paștelui“ (mi s-a părut, eseistică variată), „Noua Atlantidă“ (ultima operă publicată era Koenigsbergul Mântuit - Prolegomena la orice metafizică viitoare ce s-ar prezenta ca dublu sistem transcendental și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la Armstrong. Dacă ai format bun al gurii economisești suflu și sunetul iese limpede și curat, fără să se audă respirația - pe de altă parte nu trebuie să-ți umfli obrajii, e vai și-amar! asta se-ntâmplă numai În ficțiune și În caricaturi”. „Dar trompeta?” „Trompeta o Învățam singur, În după-amiezile de vară când nu era nimeni În oratoriu, iar eu mă ascundeam În stalul micului teatru... Dar trompeta o studiam din motive erotice. Vedeți viluța aceea mică din vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
inundații. Pe-acestea nu le negăm, da, le recunoaștem, bineînțeles că nu le omitem, la bilanț. Și, totuși, totuși... Nu! Demonul minte. Da, e logic! Pesemne, că asta trebuie să fie! Să nu cădem, acum, în superstiții. În eresuri, în ficțiuni milenariste, în superfluitate și obscurantism, iubite frate! Merită să vorbim, sub beneficiu de inventar, numai și numai despre abstracțiuni, despre variante ipotetice, teme, profeții escatologice și despre posibile linii directoare ale continuum-ului. Linii care converg, cândva, către Apocalypsis. Mergem
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
niciodată popa prostu’. Am legat tot felul de prietenii și când ne întâlnim spunem fiecare noutăți politicale sau tot felul de prostii care ne trec prin cap. Desigur, pentru a crea impresie. Eu sunt cel mai inventiv. Din orice fac ficțiune ca un scriitor, de aceea unii îmi spun să scriu proză, fiindcă aș avea succes. Datorită „harului” meu, de povestitor, în cartierul unde locuiesc și mai ales în zona cvartalului meu sunt foarte cunoscut. Salut pe toată lumea și pe cunoscuți
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe care nu mai este nevoie să facă efortul de a o cunoaște. Iar cine se îndoiește de asta nu este decît un fițos de politically correct care nu știe despre ce vorbește. Mai departe, celor care cred în această ficțiune - și sînt mulți ! - nu le rămîne decît să aștepte apocalipsa : sîntem invadați, cuceriți, desființați. Nu mai e deci nimic de făcut ! Vina este a lor, problema nu este a noastră, așa a fost să fie... Cam în aceeași perioadă am
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]