12,214 matches
-
Ulam16. Ulam insista atunci asupra problemei controversate: ce a fost marxist în Revoluția bolșevică?17. Acest tip de controverse ne-a focalizat atenția asupra felului în care conducătorii, în genere, aduc adevărul în fața masei; cei bolșevici au biruit propunând utopia. Filosoful spaniol Miguel de Unamuno (1864-1936) va remarca faptul că „Adevărul este teribil și poporul are nevoie de mituri, de iluzii; are nevoie să fie mințit. Adevărul este înfricoșător, insuportabil, mortal“. Așadar, trebuia prezentat masei ceva în care să creadă și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Pipes conchide că a venit timpul, după două războaie mondiale, Lenin, Stalin, Hitler, Mao și Pol Pot, să abandonăm noțiunea de istorie larg acceptată ca un proces metafizic care duce spre un scop puțin cunoscut de oameni. Conceptul, inventat de filosofii germani de la începutul secolului al XIX-lea, a fost descris ca un surogat de religie secularizată în care voința istoriei înlocuiește mâna și revoluția servește ca Judecata de apoi. Ca istoric, nu văd în sursele pe care le cercetez un
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
am fost tentați să vedem în marxism un efort de a ieși prin operă din biografie 84. Scrisul lui Marx nu a fost doar o formă de confesiune care a îndeplinit o funcție transgresivă 85. Cu ajutorul scrisului și prin intermediul operei, filosoful german își construia o nouă personalitate 86. Scria pentru a deveni altceva decât era. Demersul său se consuma nu în direcția aprofundării ci a înstrăinării de sine, dar a unei înstrăinări temporare, trăite ca reasumare continuă 87. În plus, autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ibidem. • Ibidem. • Robert Darnton, Marele masacru al pisicii și alte episoade din istoria culturală a Franței, traducere de Raluca Ciocoiu, Iași, Polirom, 2000, p. 188-189. • Ibidem, p. 197. • Ibidem. Societatea secolului XVIII căutase cu disperare mandatari și îi găsise în filosofi, artiști, oameni de litere. Anulând vechile „libertăți“ și distrugând funcția politică a nobilimii, monarhia transforma - fără să vrea - scriitorii în substitute imaginare ale clasei conducătoare 91. Instalarea literaților într-o funcție din care nu exercită decât partea simbolică, magistratura opiniei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a investi fenomenele cu un grad înalt de semnificație 166. A propos de arhetipurile la care făceam referire, observăm imposibilitatea lui Marx de a suspenda complet memoria etnicității sale. Fiindu-i neapărat necesare două grupuri, două clase instituționalizate în vederea luptei, filosoful german transfera asupra burgheziei și proletariatului omogenitatea ideii de Volk167. Marx a transformat câteva elemente specifice timpului său în modele cu valabilitate universală. Din Revoluția franceză a preluat intransigența iacobină, de la A. Thiers, F. Mignet, H. Martin, sau A. Thierry
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru a irumpe ciclic la suprafață în momentele critice. Revoluția bolșevică a preluat regulile, scenariul și filosofia celei franceze de la 1789. Beneficiind de un asemenea „pedigree filosofic“, superior oricărei alte utopii și asistat încă de la naștere de o cohortă de „filosofi, savanți și scriitori“8, datorând, ca și fascismul, de altfel, enorm șansei și întâmplării, comunismul a dobândit un prestigiu suficient de solid spre a se impune și rezista mai mult decât oricare altă utopie. Ura împotriva burgheziei, anatemizată pentru vina
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Le Dinahet, M.-Th. 478. Le Goff, Jaques 63. Le Roux, P. 472. Leach, Edmund 492, 493. Lecca, Dimitrie 172. Leeper, Allen 314. Leew, S. van der 474. Lempart, Leon 222. Lengyel, A. 477. Lenin, V.I. 227, 412-422, 453. Leon Filosoful 131. Leon, Niță 436. Leopold al III-lea de Babenberg 61. Lepelley, C. 475. Leslie, John 374, 377. Lesviodax, Geanoglu 135. Leszczynski, Stanislaw 87, 89. Leucuția, Aurel 276. Leuștean, Lucian 231, 303, 332, 337. Lévêque, P. 467. Levinson, Filip Iacovlevici
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
într-adevăr, o introducere, păstrează virtuțile unei „inițieri”, a cărei utilitate ar fi fost pusă mai bine în valoare dacă ar fi apărut în 1947, adică la începuturile exegezei privind poezia lui Blaga. Probabil din motive conjuncturale (persista umbra asupra filosofului „iraționalist”), L. desparte răspicat poezia de filosofia lui Blaga. Capitolele studiului enunță, cu o bogată ilustrație de citate (de fapt o mică antologie), principalele teme lirice: viziunea cosmică - sentimentul identității ontologice a lumii, relansat odată cu Nebănuitele trepte, când, crede L.
LIVADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287841_a_289170]
-
lui Giotto, în operele lui Dante, ale Sfântului Dominic, Sfântului Francesco d’Assisi, ale lui Toma d’Aquino și Gioachino da Fiore. Crainic atribuie caracter de renaștere culturii (în special artei) bizantine. În concordanță cu H. Keyserling (căruia, probabil, când filosoful a trecut prin București, i-a și inspirat aserțiunea în acest sens), el imaginează posibilitatea unei resuscitări a spiritualității bizantine prin creația culturală românească, îndrumată de „Gândirea”. De vreme ce, în tot cursul istoriei, raționează el, Țările Române au contribuit materialicește substanțial
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
au avut o circulație deosebită și sunt reproduse în multe publicații ale epocii. Ultima revistă care i-a fost apropiată este „Viața românească”, printre ai cărei proprietari se afla. Soția lui G. era Ana Conta-Kernbach, poetă și ea, soră a filosofului Vasile Conta, iar Cornelia din Moldova este sora sa mai mică. Descinzând din lirica eminesciană, versul lui G., definit în unicul volum antum, Poezii, apărut în 1894, revine frecvent la stări caracteristice: melancolie, resemnare, oboseală, speranță în liniștea de dincolo de
GHEORGHE DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287230_a_288559]
-
suferea), G.-V. a ales să nu se dezvăluie printr-o operă. A făcut-o totuși prin simbioza cu alte creații, prin traduceri, prin intermediul epistolei și ca prietenă, sfătuitoare, critic, uneori din umbră, de care au ținut seama importanți creatori, filosofi, artiști: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Nae Ionescu, George Enescu, Corneliu Baba, Ion Vlasiu, Virgil Gheorghiu, M.R. Paraschivescu, Demostene Botez, Ionel Teodoreanu. Gustul ales, pasiunea pentru poezie, dăruirea ei pentru viață au transformat locuința din Brașov a Gherghineștilor într-un viu
GHERGHINESCU-VANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287248_a_288577]
-
se va căsători în 1931. Începând din 1927 se pasionează de arta cinematografică, primul rezultat fiind, în 1928, Trois scénarios: ciné-poèmes. Grație interesului pe care ideile sale îl vor trezi unei literate argentiniene, Victoria Ocampo, întâlnită la Paris în casa filosofului Lev Șestov, efectuează două călătorii în Argentina, în scopul înfăptuirii unora din proiectele sale cinematografice. Rod al călătoriilor vor fi două volume de poeme, Ulysse (1933) și Titanic (1937), editate la Bruxelles. În 1930 este angajat ca scenarist la studiourile
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
la comunism. Urme ale polemicii cu Breton se regăsesc în lucrări precum Rimbaud le voyou (1933), în care F. refuză imaginea devenită dogmă a poetului-vizionar, sau în Faux traité d’esthétique (1938), unde sunt prezentate critic experimentele suprarealiste. Întâlnirea cu filosoful existențialist Lev Șestov îl va marca profund. „Jurnalul” conversațiilor dintre ei, Rencontres avec Léon Chestov, tipărit postum, în 1982, constituie totodată un document revelator pentru viața intelectuală pariziană din anii ’30, F. având relații strânse cu mari spirite ale epocii
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
compromis posibil. Devine discipolul lui Șestov, căruia îi face cunoscută atitudinea cititorului francez printr-o serie de articole plasate mai ales în „Cahiers du Sud”, ca și în „Revue philosophique”, „Les Nouvelles littéraires” ș.a. Va reuni câteva dintre contribuțiile asupra filosofilor contemporani în La Conscience malheureuse (1936). Locul în peisajul francez al epocii, cucerit prin succesul cărții Rimbaud le voyou, se consolidează prin apariția Falsului tratat de estetică, iar după moartea sa, a volumului Baudelaire et l’expérience du gouffre (1947
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
desăvârșit opera urii, / iar eu voi fi un mănunchi de urzici sub picioarele voastre.// Ei bine, atunci să știți că aveam și eu un obraz/ ca al vostru. O gură care se ruga, ca și voi”). Scriitor de vastă anvergură, filosof, „poet al absurdului și unul din rarii poeți existențialiști, evadând din frontierele mentale printr-un lirism liber în care apare lumea modernă sub semnul contradicțiilor ei” (Robert Sabatier), cu destinul frânt de deportarea nazistă, F. e de recuperat atât în
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
107-111; Pop, Recapitulări, 134-141; Mirodan, Dicționar, II, 299-323; Z. Ornea, La centenarul Fundoianu, RL, 1998, 49; Mănucă, Perspective, 26-41; Z. Ornea, Iudaismul în estetica lui Fundoianu, RL, 1999, 48; Hrimiuc-Toporaș, Atelier, 109-125; Dicț. esențial, 320-322; Gina Sebastian Alcalay, Fundoianu, eseist, filosof și profet, RL, 2001, 20; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001, 55-87, 182-186; Dicț. analitic, III, 419-422; Catherine Grün, Fondane et la philosophie, Timișoara, 2001; Dan Mănucă, Opinii literare, București
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
mai vechi timpuri, prima dată în Orient, cu scopul de a verifica iscusința, puterea de inventivitate și fantezia tinerilor - o consemnează astfel și unele basme populare românești-, g. a căpătat, cu vremea, funcții predominant distractive. În Grecia antică, la mesele filosofilor, era folosită frecvent ca mijloc de întrecere. Latinii au cultivat-o mai puțin decât grecii. Între g. românească și cele întâlnite mai ales la popoarele din Peninsula Balcanică există mari asemănări. Nu rezultă de aici că trebuie căutate neapărat anume
GHICITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
valorizare a luat naștere o atitudine disprețuitoare și condescendentă față de imaginație, considerată adeseori, În raport cu rațiunea și cu intelectul, ca fiind un fel de „nebună a casei”, o sursă de erori și falsuri. E adevărat, au existat În istorie curente și filosofii - precum neoplatonismul, hermetismul Renașterii sau Romantismul - care au acordat fanteziei un rol important, de „regină a balului”, dar În general ea a fost desconsiderată ca o funcție inferioară și imprecisă a sufletului. Astăzi Însă, știm că gândirea prin imagini este
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu termeni câteodată greu de tradus În engleză, cercetarea imaginarului constituie o prioritate europeană, ce tinde Însă să se extindă și În alte zone ale planetei. Știința modernă a imaginarului a fost fondată la jumătatea secolului XX, prin eforturile unor filosofi, teoreticieni și istorici ai religiilor precum Gaston Bachelard, Henry Corbin, Mircea Eliade, Charles Baudouin, Charles Mauron, Gilbert Durand și alții. Situată Între percepție și rațiune, Între reprezentarea senzorială și noțiunea intelectuală, imaginea a fost abordată dintr-o perspectivă complexă, menită
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
conceptul de politropie al lui Gabriel Liiceanu, conform căruia omul contemporan se deschide inevitabil spre cele mai diverse spații și spre cele mai diverse dimensiuni, ce Îi configurează personalități diferite. Conceptul asupra căruia aș dori să insist Îi aparține unui filosof american de origine poloneză, Wlad Godzich - este vorba de celeritate. Prin „celeritate”, Godzich definește viteza accelerată a timpului subiectiv și colectiv În care trăim la ora actuală, viteză care ne impune să fim capabili să ne mutăm foarte rapid dintr-
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Horea Poenar: Nici eu nu sunt de acord că e o atitudine ludică. Ce vreau să spun este că problemele discutate de Mihaela - și care rămân probleme pentru textul ei - sunt deja clare de vreo două-trei decenii În gândirea unor filosofi pe care, spuneam mai devreme, textul acesta nu Îi ia În considerare - În parte, cred, pentru că majoritatea criticii americane nu Îi ia În considerare. Practic, problemele și impasul aduse de textualism și de atitudinea pur deconstructivă a lui Derrida, spre
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o carte 1 de o stufoșenie și o anvergură a gândirii/frazării care o fac, În tot, deosebit de grea sau cel puțin Îndeajuns de indigestă pentru privirea noastră de azi. Firește, el ține de un moment târziu al gândirii acestui filosof al limbajului, beneficiind așadar, tacit, de mai tot ceea ce autorul său reușise să descopere semnificativ, de-a lungul Întregii sale vieți, investigând diverse domenii ale culturii. Iată motivele pentru care, dacă vrem să avem acces la straturile de mai mare
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În treacăt În Critica rațiunii pure, potrivit căreia sensibilitatea și intelectul ar putea avea o rădăcină comună 3, stipulând nici mai mult, nici mai puțin decât autosuficiența facultății imaginative. Să ne oprim o clipă asupra diferenței deja sensibile dintre maestrul filosof și discipolul ce se dorea antropolog. Pentru primul, e oarecum necesar ca imaginația să fie sau productivă, Însă ca facultate transcendentală (oferind așadar schemele celor douăsprezece categorii ale intelectului), sau reproductivă, ca facultate a cogniției empirice (schematizând sub concepte); faptul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
gândi nimic fără o anumită limbă, am putea spune că schema este totuși suficientă. (Triada ar deveni: obiectul/subiectul/alteritatea.) Dar aceasta ar presupune ignorarea caracterului fundamental dinamic, În continuă evoluție, al fenomenelor așa cum fără Îndoială Îl Înțelegea lingvistul și filosoful german. Lumea mea, cititorule, așadar, nu arată, nu are cum să arate ca și a ta. Dacă ar exista vreun procedeu riguros, cu alte cuvinte i-mediat, de a verifica similarități și diferențe, dacă te-aș putea muta În acest
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aspecte și de fiecare dată le-am respins cu o atitudine cinică. Acum mi-am spus pentru prima dată: iată, am găsit un argument În sprijinul ideii că e Într-adevăr util un text al unui intelectual neipocrit, al unui filosof al limbajului neipocrit. Demersul acesta al revenirii prin filosofie la viață mi se pare extrem de potrivit. Și se aplică, Într-o oarecare măsură, teoria despre care vorbeam: filosofia ajunge să fie bine Înțeleasă În momentul În care Își clarifică, Își
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]