6,379 matches
-
de a-și face prieteni chiar și la această vârstă, așa cum se întâmplase cu Ben, entuziasmul lucid care era o parte integrantă a personalității lui. Pentru o clipă lui Jack îi pieri cheful pentru lucrul care fusese pasiunea lor comună: fiorul pe care ți-l dădea editarea unui ziar. Deschise calculatorul și încercă să se cufunde în alegerea formatului pentru titlu, dar în zadar. Dincolo, în redacția de știri, era neobișnuit de liniște. Majoritatea reporterilor erau pe teren sau ieșiseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mai modern decât cel de la Citizen, ar fi depășită de situație. Poate că ieșirea la pensie și grădinăritul nu erau o idee atât de rea la urma urmei. Necazul era că detesta grădinăritul și perspectiva unei vieți liniștite îi dădea fiori. Lui Fran i se învârteau în minte mai multe posibilități, dar era deja trecut bine de miezul nopții și trupul ei nu mai făcea față. — Vino, te conduc acasă. Își luă geanta enormă, plină cu evaluări de buget, estimări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Era ca și cum ar fi stat de vorbă cu un copil speriat care știe că a făcut ceva condamnat de adulți, dar habar nu are ce anume. — Serios? Pur și simplu nu mi-am amintit. Îmi pare rău, Franny, sincer. Un fior înghețat îi străbătu tot trupul, în ciuda căldurii din mașină, amintindu-și de cuvintele doctorului. „Va trebui să vă așteptați la un comportament excentric, chiar antisocial.“ Dar oare asta era o formă de comportament antisocial sau pur și simplu o neînțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de bine îl cunoști pe Jack Allen? — De ce întrebi? Speră că tonul ei nu părea prea vinovat. — Pur și simplu nu-l agreez, atâta tot. Fran nu-l mai auzise niciodată pe Laurence vorbind pe un asemenea ton. O trecură fiorii. Ce se întâmplase între Laurence și Jack de îi făcea să se comporte așa? Orice ar fi fost, sarcina ei nu putea decât să agraveze situația. Doamne, în ce belea intraseră cu toții din cauza ei. Săptămânile următoare fură exact așa cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
când Fran sosi, cu răsuflarea tăiată, îmbrăcată într-un costum bizar de erou de pantomimă și, în loc să înceapă să discute despre nuntă, aduse imediat vorba despre taică-său și despre căminul unde fusese internat. Zău așa. Fran, însă, simți un fior de încântare văzându-l pe Laurence, calm și fermecător, îmbrăcat într-un pulover de lână de culoare deschisă și niște pantaloni lejeri de bumbac, așezat într-un colț al canapelei drăguțe de creton din drăguța cameră de zi îmbrăcată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
luptă între emoțiile cunoscute: bucuria că-și vedea fiul și vinovăția că ar fi trebuit să-și petreacă mai mult timp cu el. Era vacanța de vară, la urma urmei, care trebuia să fie o perioadă specială, și simți un fior de panică la gândul că Ben ar putea vrea să aibă o discuție despre vreo problemă de importanță capitală, cum ar fi ce se putea face pentru salvarea stratului de ozon. Jack spera doar că, orice ar fi fost, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
crezi. Nu putem să-l luăm pur și simplu pe tatăl tău la noi. Respect faptul că îl iubești pe Ralph, dar nu ne-am descurca dacă ar sta la noi. Și oricum, răceala subită din glasul lui îi dădu fiori, ce treabă are Jack Allen să-și bage nasul în asta? — A vrut doar să ajute. Ține la tata. — Și eu nu? Oare asta voia să spună de fapt? Crezuse că Laurence ar fi un tată atât de bun pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de afectată de veste încât își luase și fiica cu ea. Își duse instinctiv mâna la pântecele ce începea să se rotunjească. Nici măcar nu reușea să-și închipuie ce lucru cumplit trebuia să fie să-ți pierzi copilul. Simți un fior de panică, la fel de dureros ca un cuțit înfipt între coaste. Dacă să-ți pierzi copilul era un lucru atât de cumplit, oare șansa de a-l regăsi n-ar fi un motiv destul de puternic pentru o reconciliere între Jack și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
udă leoarcă. — Camilla! Ce Dumnezeu faci pe ploaia asta? Coafura de obicei impecabilă a Camillei era îmbibată de apă, ca un câine plouat, iar costumul ei de in bej era pătat și mototolit. — Te-am așteptat aici. Fran simți un fior de teamă. — De ce n-ai urcat? — Pentru că ceea ce vreau să-ți spun nu poate fi spus decât între patru ochi. Cățea egoistă! Fără vreun avertisment își îndreptă pumnul înmănușat spre Fran. Fran fu atât de surprinsă, încât nici măcar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
I-ai provocat și dacă dai înapoi ești terminat. Vei fi un nimeni. Te vor bate și-ți vor lua tot ce ai. Ai priceput. Ai cuțit?“ m-a întrebat. N-am nimic, i-am răspuns simțind cum mă trec fiori reci pe șira spinării. Sub patul meu se află o revistă și în revistă este un șiș, mi-a spus el. Șișul era un fel de cuțit artizanal, cu o lamă atât de lungă încât putea străpunge un om. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
uzează pe cei mai tari, rezistă doar adevăratele talente”. Comentînd volumul de debut, Caii lui Cibicioc, al lui Ion Călugăru (nr. 27), Vinea remarcă adaptarea personală a amintirilor din copilăria autorului de la „duioșia și humorul sănătos al lui Creangă” la „fiorul suferind și subtil” evocînd „viața pestriță și misticismul tîrgurilor evreiești din nordul Moldovei”. Ideea refuzului imitației (deopotrivă a formelor străine și a valorilor autohtone), prin urmare a originalității autentice, este o dată în plus reafirmată: „Singular debut, într-o literatură osîndită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
noutății” moderne, dar și a omogenității fenomenului (care, dacă nu a produs „o mare și permanentă «creație»” - recte „capodopere” - oferă în schimb cititorului „o atmosferă, o ambianță, un stil poetic” colectiv): „Nu încape îndoială că administratorii acestei perioade încercau și fiorul, foarte însemnat în literatură, al «noutății», al participării la o mișcare de «avangardă», așa cum și era, pentru perioada respectivă, simbolismul francez”. Simbolismul înțeles ca avangardă a epocii apare și la Mihai Zamfir, în Poemul românesc în proză (ed. a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dinăuntru acordurile unei melodii franțuzești duioase. Cafeneaua era cunoscută pentru atmosfera pariziană. — Sunt sigură c-o să-ți placă, Gaston. — E îngrozitor locul ăsta, protestă Takamori nemulțumit. E adevărat că vin oameni de cultură și studenți, dar pe mine mă trec fiorii când îi văd. Pentru că nu era altceva mai bun pe aproape, au intrat. Înăuntru era întuneric ca într-un acvariu. Lumina de afară nu pătrundea deloc din cauza perdelelor groase. Fețele clienților păreau livide din cauza luminii ce venea de la lămpile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
era suficient de puternică să străbată toată mlaștina. Monstrul ciudat și-a întins mâinile-i uriașe peste trupul căzut al prietenului său, ca gest de apărare. Cu cazmaua în aer, Kobayashi l-a privit uimit pe Gaston. L-au trecut fiori de groază. A scăpat cazmaua și a zbughit-o spre drum cu viteza șobolanului. Se așternu liniștea. Mlaștina era învăluită în tăcere ca și cum uitase deja de încleștarea disperată la care fusese martoră. La o adiere a vântului, ceața cea deasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Aștept să îmi apună ziua și zarea mea pleoapa să-și închidă, mi-aștept amurgul, noaptea și durerea, să mi se-ntunece tot cerul și să răsară-n mine stelele, stelele mele, pe care încă niciodată nu le-am văzut. FIORUL E moartea-atunci la căpătâiul meu ? În miez de noapte, când luna-și varsă peste mine aiurita ei privire, când zbor de lilieci pe fruntea-i de-ntuneric îmi sărută geamul, simt câteodată un fior din creștet străbătîndu-mi trupul, întocmai ca și cum
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
încă niciodată nu le-am văzut. FIORUL E moartea-atunci la căpătâiul meu ? În miez de noapte, când luna-și varsă peste mine aiurita ei privire, când zbor de lilieci pe fruntea-i de-ntuneric îmi sărută geamul, simt câteodată un fior din creștet străbătîndu-mi trupul, întocmai ca și cum mâni reci mi s-ar juca în păr cu degete de gheață. E moarte-atunci la căpătâiul meu? Și în lumina lunii îmi număra ea oare firele cărunte? LUMINA RAIULUI Spre soare rîd! Eu nu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?" STELELOR C-o mare de îndemnuri și de oarbe năzuinți în mine mă-nchin luminii voastre stelelor, și flăcări de ardoare îmi ard în ochi, ca-n niște candele de jertfă. Fiori ce vin din țara voastră, îmi sărută cu buze reci de gheață trupul și-nmărmurit vă-ntreb: spre care lumi vă duceți și spre ce abisuri? Pribeag cum sunt, mă simt azi cel mai singuratic suflet și străbătut de-avînt alerg
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
spuneți că știți asta de la mine. Îmi plăcea la nebunie slujba mea ca director de marketing. Îmi plăcea să scriu rapoarte de marketing, stabilind obiectivele, tonul și produsele oferite de noi și urmărind cum eforturile mele dau rezultate. Îmi plăcea fiorul pe care Îl simțeam atunci cînd dezvoltam noi campanii de imagine pentru brandul nostru, cînd, după ce Îi puneam În temă pe art directorii și copywriterii de la agenția noastră de publicitate cu privire la bazele poziționării, Îi vedeam după vreo două săptămîni Întorcînd-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
făcea să aibă sentimentul că e un adolescent cu musca pe căciulă. În ciuda faptului că e om În toată firea, soț și tată, la auzul acestor cuvinte, care vin ca un ecou al copilăriei sale, i se strecoară Încă un fior de teamă În inimă, de parcă ar fi fost prins făcînd ceva greșit. „Tatăl tău și cu mine am dori să discutăm ceva cu tine.“ Dan prins șterpelind mărunțișul din sertarul tatălui lui. „Tatăl tău și cu mine am dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de ceva permanent. Poate că avem doar nevoie de puțin răgaz ca să ne gîndim. Nu cred că ar trebui să discutăm despre... divorț... sau ceva de genul ăsta. O, Doamne. Divorț. Numai faptul că am pomenit cuvîntul ăsta Îmi dă fiori pe șira spinării. Să sperăm că nu e decît o fază. El nu e nici de acord, nici Împotriva. Nu scoate nici o vorbă. În cele din urmă, Își ridică privirea și spune blînd: — Și Tom? O, Dumnezeule. Și Tom? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
place să auzi. ― Nu fug. Dovadă că stăm de vorbă. Însă n-aș vrea să renunț să iau partea mea de "posibil" din ceea ce ne înconjoară, oricât aș fi de bătrân. Iarba e înmiresmată și caldă, grădinile se încarcă de fiori și ― vezi? ― măslinii se înălbesc spre seară. Nu cunosc nimic mai frumos decât felul cum lumina spală chiparoșii aceștia mirați. Emoția pe care o simt în fața lor nu mă constrânge la nimic. ― Ea nu e de ajuns, totuși, pentru fericire
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
te-ai temut pentru viața ta. Ai observat și tu, cu siguranță, ce cruzime are cerul când e inuman de frumos deasupra mormintelor. Atunci, îți vine să întrebi revoltat. Dacă soarele continuă să strălucească și iarba să se umple de fiori, de ce mor cei pe care-i iubim? ― S-ar zice că revolta ta nu e abstractă. ― Nu e. Într-un fel, și ea m-a adus aici. ― Crede-mă, nu știu ce să-ți răspund. Doar Dumnezeu cunoaște această taină. Poate că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
încercau să surâdă încurcați sau să-și ascundă spaima. - Ai văzut? Te-ai convins că nu mai am tutori! Vrei să-l vezi și pe ambasador? Chemați-l! Bărbatul a apărut imediat; văzându-l, am pălit și m-au trecut fiori reci. M-am prins de mantia lui Gisulf, care m-a pironit cu privirile. - Ce ai, Stiliano? Ești palid de parcă ai fi văzut moartea. Cu greu am izbutit să articulez: - Doamne, Dumnezeule, e unul dintre cei care au pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Celui Atotputernic sunt necunoscute și nedeslușite, dar El ți-a dăruit o făclie ca să nu te pierzi cu totul: Răstignitul. Adu-ți aminte de patimile lui și-acolo află-ți mângâierea. Un hohot sinistru a făcut să mă treacă toți fiorii, și răspunsul n-a fost nici el mai prejos de un blestem. - Durerea și chinul de care are parte un bărbat sau o femeie din acest loc într-o singură noapte sunt cu mult mai mari decât toate patimile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
despre o viitoare călătorie a Gailei la Brescia, i s-a rupt o curea de la sandală și s-a împiedicat. Am întins o mână s-o sprijin și, fără să vreau, i-am atins un sân. A trecut-o un fior neașteptat și i-a scăpat un suspin în timp ce mi-a întors brusc spatele. Altă dată m-a chemat în gineceu. Era foarte cald și m-aștepta întinsă pe un divan asemănător celor pe care romanii le foloseau în sufragerie. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]