9,441 matches
-
însuși structura ființei ca bază biologică a existenței sale. Sub raportul motivării ca bază a comportamentului adepții acestui concept s-au împărțit în trei curente distincte: - curentul comportamentalist, care susține că motivația derivă din trebuințe determinate de nevoi fizice bazale (fiziologice am spune noi). Contradicția ar fi că aceste trebuințe sunt guvernate de instincte, care există anterior motivației conștiente atât de necesară procesului învățării; - curentul cognitiv - motivația este mai mult cognitivă și decurge dintr-un proces mental cu alegerea unei variante
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
moment să se autoactualizeze pentru realizarea deplină a propriilor posibilități, în satisfacerea setei de cunoaștere și împlinire. Abraham Maslow (170), unul dintre fondatorii acestui din urmă curent, introduce chiar o scară a autoactualizării (selfactualisations) care ar porni de la: 1 - motivația fiziologică (instinctuală), 2 - în căutarea siguranței (securitate, ordine și stabilitate), 3 - pentru dobândirea de bunuri și dragoste, 4 - ce i-ar aduce aprecierea, autorespectul și sentimentul de succes și 5 - ultima etapă fiind evaluarea și capacitatea de autoevaluare. În elaborarea acestei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și capacitatea de autoevaluare. În elaborarea acestei concepții Maslow pleacă de la înclinația naturală a omului pentru frumos, bine și adevăr. Nici comportamentaliștii și nici umaniștii, adepți ai motivației ca motor al existenței, după cum se vede nu trec peste nevoile bazale, fiziologice, nevoi satisfăcute doar instinctual, deci nu fac abstracție de instincte. Singura modalitate de a asimila instinctul cu motivația ar fi acceptarea termenului de motivație „în sine” ce ar ține de însăși natura existenței, care devine astfel imanentă și în esență
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
se injectează în jugulară extract pancreatic, se observă o scădere sensibilă a glicemiei, a ureei sangvine și a ureei urinare. 4. Asemenea efecte, în special cele asupra hiperglicemiei și glicozuriei diabetice nu sunt produse: A nici de injectarea de ser fiziologic; B nici de injectarea unui alt produs de organ; C nici de injectarea intrarahidiană de nucleinat de sodiu producând un acces febril. Aceste concluzii, urmare a unor experimente de o meticulozitate și acuratețe tipice lui Paulescu, arătau clar implicația pancreinei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
produs; boli incurabile la care schemele terapeutice produc efecte secundare severe - de la suferință fizică la depersonalizarea bolnavului; problema avortului, sunt situații în care întrebarea etică ce se poate pune ar fi: - este îndreptățit medicul sau știința medicală să forțeze limitele fiziologice ale ființei umane, în ultimă instanță limitele naturii? - de unde începe viața și unde se termină? - bătrânețea și uzura biologică ca mod de abordare medicală; - eutanasia ca act de voință proprie și dreptul de a muri în demnitate; - ingineria genetică, transplantul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
spectacolul regizat de Zholdak, cel mai violent-inocent manifest de teatru cinematic din 2007. Viața cu un idiot expune și interpune între acțiunile din scenă și ecranele suspendate care suprasolicita „creierul senzorial“ al spectatorului filtre de bombardament vizual. Tunul de imagini fiziologic brutale - excrementele cu care idiotul acoperă pereții - si poetic candide - zâmbetul hipnotic al îngerului cu buza crăpata care-și cântă la pian agonia și furia - fac din Viața cu un idiot un performance-concert filmat în direct. Zholdak concepe un teatru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
și se administrează intravenos glucoză/dextroză. 2) Testul la efort măsurarea GH înainte și după 10 minute de efort fizic intens (alergare) poate fi utilizată ca test screening inițial, în vederea continuării sau abandonării investigațiilor ulterioare. Efortul e considerat un stimul fiziologic al secreției de GH, iar dacă nivelul de GH după acest test crește semnificativ, atunci șansele ca acel copil să aibă un deficit secretor de GH sunt foarte mici. 3) Testul la arginină perfuzia cu arginină (0,5 g/kg
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
Astfel, nu se știe ce cantitate de IGF-I este disponibilă la nivelul cartilagiului de creștere în urma administrării parenterale a acestui hormon. Urmărirea tratamentului cu IGF-I e dificilă, prin evaluarea IGF-I circulant. E posibil ca menținerea unui nivel fiziologic de IGF-I să nu fie însoțit de atingerea unui maximum eficace la nivelul cartilagiului de creștere, dar un nivel crescut de IGF-I circulant crește riscul efectelor secundare . IGF-I circulă într-un complex trimolecular împreună cu IGFBP 3 și
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
exces de GH (mulțumiri pe această cale dnei Dr. Dana Turliuc, neurochirurg care a trimis pacientul la consult). 6.3. Talia înaltă de cauză secundară (endocrină) 6.3.1. Gigantismul acromegalic Secreția de GH trebuie să fie supusă unui ritm fiziologic pentru a determina creșterea optimă a copiilor. Atunci când secreția de GH este exagerată, are loc o stimulare excesivă a creșterii. Cauza cea mai frecventă a excesului de GH este reprezentată de adenoamele hipofizare secretante de GH. Aceste tumori alcătuite din
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
G0 (precum sunt neuronii), în celule care revin în G1, adică reiau ciclul celular, prin sinteză de ADN și diviziune celulară. Numărul limfocitelor. Copiii au un număr mai mare de limfocite și de aceea vârsta trebuie considerată ca un parametru fiziologic de variație, în evaluarea numerică a acestor celule. Ele reprezintă 25-33% din totalul leucocitelor, adică circa 2100 celule/mm3 de sânge. Valori mai mici de 1500 limfocite/mm3 semnifică starea de limfocitopenie și cel mai adesea se corelează cu un
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
tip tuberculinic. Ele secretă limfokine cu efecte locale asupra macrofagelor și limfocitelor din focarul inflamator. Limfocitele supresoare (Ts) sunt inhibitoare ale amplitudinii răspunsului imun, după epuizarea antigenului. Ele au rolul de a diminua intensitatea RIMC și RIMU, menținând în limite fiziologice intensitatea reacțiilor imunitare. Se pare că acestea își exercită rolul supresor asupra răspunsului imun prin inhibarea activității limfocitelor Th, dar au și efect supresor direct asupra limfocitelor T și B efectoare. Limfocitele Ts au rol important în inducerea stării de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
generică de „fagocite”, celulelor libere sau fixe din țesuturi care ingeră particule străine. Fagocitoza este cel mai prompt mecanism de apărare și, în filogenie, derivă din funcția de nutriție a protozoarelor și metazoarelor inferioare. La organismele superioare, fagocitele îndeplinesc activități fiziologice importante:- elimină moleculele organice proprii care au devenit nefuncționale și reintroduc în economia organismului constituenții chimici ai acestora;- îndepărtează celulele îmbătrânite în embriogeneză, precum și în remanierea osoasă (osteoclastie), în cazul vertebratelor superioare;- joacă un rol în remodelarea tisulară. I. Metchnikoff
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
stimulează un răspuns detectabil. În soluție apoasă, LPS purificat formează complexe macromoleculare, analoage miceliilor fosfolipidice. Aceste complexe se pot insera direct în membrana plasmatică și astfel alterează fluiditatea ei, iar la concentrații mari, produc dezagregarea membranei celulare. Dar, în condiții fiziologice, LPS diferă de varianta purificată, în soluții apoase. LPS în plasmă, în fluidul interstițial sau LPS asociat suprafeței bacteriilor Gram negative este legat de diferite proteine plasmatice, care ușurează clearance-ul lor. LPS este opsonizat de proteina LBP care leagă LPS
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celula ingerată. În PMNN funcționează două sisteme bactericide: unul independent de O2 și altul dependent de O2. Sistemul bactericid independent de O 2 cuprinde o gamă largă de activități enzimatice: hidrolaze acide, proteaze neutre, lizozim. Lor li se adaugă condiții fiziologice (mediul acid al vacuolei de fagocitoză, lipsa substanțelor nutritive) incompatibile cu supraviețuirea bacteriilor ingerate. Granulațiile neutrofilelor conțin proteine bazice (cationice), bogate în lizină, cu activitate bactericidă, denumite generic „fagocitine”. Proteazele neutre se găsesc în granulațiile azurofile și au pH optim
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
se utilizeze termenul de combinare sau de rearanjare de segmente genice imuno-globulinice. Este un caz de rearanjament de segmente genice ale unuia și aceluiași cromozom pentru care este justificat termenul de recombinare genetică intracromozomală sau, mai corect, rearanjament genic intracromozomal, fiziologic, adică normal. În cadrul acestui proces are loc eliminarea unor nucleotide din duplexul ADN sau adiția unor nucleotide, ceea ce reprezintă în sine deleții, respectiv adiții, adică procese mutaționale. Acesta este un argument suplimentar pentru evitarea utilizării termenului de recombinare care are
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
interacțiunea IgM legată la membrana celulelor B cu un antigen specific. Incapacitatea celulei B de a lega antigenul, activează programul morții celulare programată genetic (apoptoză), în câteva zile. Interacțiunea IgM de suprafață cu antigenul specific, declanșează o serie de răspunsuri fiziologice care includ creștere activă și proliferare, schimbarea de la producerea de anticorp legat de membrană, la sinteza de anticorp secretat, precum și schimbarea clasei catenei H ce urmează a fi exprimată, fenomen numit comutarea izotipului (a clasei imunoglobulinice). Majoritatea celulelor B stimulate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
diversificare enunțate mai sus, permite ca, în condițiile existenței a mai puțin de 1000 segmente genice diferite în linia germinală, organismul să producă miliarde de tipuri diferite de imunoglobuline, constituind așa-numitul repertoriu al imunoglobulinelor. Descoperirea mecanismelor de transpoziție naturală, fiziologică, a segmentelor genice imunoglobulinice, generatoare a unei uriașe diversități de specificitate de legare a antigenelor de către anticorpi, a permis înțelegerea modalității de utilizare a informației genetice din cadrul sistemului imunitar, modalitate neîntâlnită în nici un alt caz, în sistemele biologice. Asemenea mecanisme
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
anumite boli. Au fost și tentative de a se realiza corelații între condiția de sănătate a individului cu tipajul serologic HLA. 8.3. HISTOCOMPATIBILITATEA MATERNO-FETALĂ Starea de gestație implică dezvoltarea unuia sau a mai multor membri ai speciei în contact fiziologic intim cu genitorul matern, membru al aceleiași specii, care, de obicei, în populațiile panmictice, este histocompatibil. Fără modificarea reactivității alergice normale, recunoașterea și reacția la diferențele antigenice, fie din partea fătului, fie din partea mamei, ar conduce la compromiterea sarcinii, ceea ce nu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
citotoxice, T helper și T supresoare, desemnate simbolic CTL, TH și TS. Celulele T citotoxice reprezintă principalii efectori ai imunității celulare, iar celulele T helper (TH) și celulele T supresoare (TS) sunt implicate în modularea răspunsului imun umoral. Toate funcțiile fiziologice atribuite celulelor T derivă din interacțiunea receptorului lor membranar (RCT) cu antigenul. În cazul CTL, interacțiunea are ca rezultat liza celulelor purtătoare de antigen. Celulele TH au rol reglator esențial al răspunsului imun. Ele stimulează proliferarea celulelor B activate de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
care contribuie la recunoașterea self-ului stau la baza inițierii reacțiilor autoimune. Autoimunitatea reprezintă incapacitatea sistemului imunitar al organismului de a recunoaște propriile elemente celulare și moleculare (self-ul). Relația autoimunitate - boli autoimune. Sistemul imunitar contribuie la desfășurarea unor procese fiziologice (exemplu, clearance-ul celulelor din organism prin îndepărtarea self-ului alterat, a celulelor îmbătrânite sau modificate sau a celor care au fost infectate cu diferiți agenți patogeni etc.). Dacă intensitatea acestor procese depășește limitele fiziologice și sunt afectate și celulele proprii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
imunitar contribuie la desfășurarea unor procese fiziologice (exemplu, clearance-ul celulelor din organism prin îndepărtarea self-ului alterat, a celulelor îmbătrânite sau modificate sau a celor care au fost infectate cu diferiți agenți patogeni etc.). Dacă intensitatea acestor procese depășește limitele fiziologice și sunt afectate și celulele proprii (self-ul funcțional) atunci se declanșează manifestări patologice (exemplu, lupusul eritematos sistemic). Uneori, aceste manifestări sunt precedate de existența unor alterări preliminare ale țesuturilor (exemplu, colita ulcerativă). Incidența și impactul asupra societății. Bolile autoimune
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
o mică parte din spectrul bolilor autoimune. Dintre aceste afecțiuni sunt considerate următoarele:- Sindromul limfoproliferativ autoimun este determinat de mutații în gena Fas sau în gena care codifică pentru receptorul Fas și este transmisă pe model autozomal dominant. În condiții fiziologice produșii acestor gene limitează răspunsul imun secundar infecțiilor microbiene prin apoptoza celulelor imune;- Sindromul APECED (endocrinopatia poliglandulară autoimună cu candidoză și displazie ectodermală) este determinat de mutațiile în gena care codifică pentru proteina AIRE care este un reglator autoimun. Această
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
deficiență de C1q au demonstrat un rol de pivot al C1q în amiloidogeneză (Fonseca și colab., 2004). Genele implicate în procesul inflamator sunt numeroase, iar rolul unui fond genetic individual ar putea arăta o predispoziție la inflamație și evoluția ei fiziologică sau spre cronicizare. Răspunsurile primare din inflamație sunt mediate de receptorii de recunoaștere, precum receptorul Toll-like (TLR), citokine proinflamatorii precum factorul de necroză tumorală (TNF), interleukine (IL-1),(IL-6), citokine antiinflamatorii precum IL-10 și eicosanoizii. Până nu demult nu erau cunoscuți
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
gene utilizate în terapia genică retrovirală, aplicată la pacienții cu glioblastom, reprezintă de fapt, o formă de xenotransplant. Cel mai mare pericol al transplantului de celule și organe de la porc la om nu este legat atât de mult de incompatibilitățile fiziologice ale xenotransplantului sau de tulburările imunologice, cât mai ales de pericolul potențial al zoonozelor, adică al infecțiilor ce trec de la animal la om. Teoretic, țesuturile și organele prelevate de la porci speciali, liberi de patogeni, ar trebui să fie mult „mai
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
stem embrionare prin prelevarea de celule ale corpului unei persoane bolnave și asemenea celule stem se pot diferenția în direcții necesare (renale, hepatice, pancreatice, neuronale etc.) și care pot fi injectate în organele compromise ale acelei persoane, restabilindu-se potențialul fiziologic al organului afectat, printr-un autotransplant, precedat de experiențe de inducere de celule stem ex-vivo și reimplantarea acestora în organul suferind. Perfecționarea metodologică a unui asemenea experiment ar reprezenta un moment revoluționar în istoria medicinii umane, rezolvându-se problema extrem de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]