272,843 matches
-
să se obțină, rapid, numărul abonaților din București care au un anumit nume de familie, sau care au un anumit prim prenume (din păcate, am constatat că în cazul mai multor prenume, celelalte nu sunt luate în considerație). Sistemul nu folosește semnele diacritice și nu indică ocurențele numelui, ci ale secvenței: deci, la cererea de "căutare: Dan" va răspunde și cu Dana, Daniel, Dănuț etc. Instrumentul poate fi deci folosit în măsura în care i se cunosc posibilitățile și limitele. Cele ce urmează sînt
Curiozități onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16471_a_17796]
-
mai multor prenume, celelalte nu sunt luate în considerație). Sistemul nu folosește semnele diacritice și nu indică ocurențele numelui, ci ale secvenței: deci, la cererea de "căutare: Dan" va răspunde și cu Dana, Daniel, Dănuț etc. Instrumentul poate fi deci folosit în măsura în care i se cunosc posibilitățile și limitele. Cele ce urmează sînt doar niște sugestii în acest sens, pe baza unor date obținute prin consultarea în Internet a listei abonaților din București (am preferat-o pe aceasta pentru numărul mare de
Curiozități onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16471_a_17796]
-
epoca, pentru ca totul era deja rezolvat de vreo patruzeci de ani, cu Semnarea unui Apel al Păcii la o gospodărie agricolă colectivă din 1952. Ceea ce ridică aici serioase semne de întrebare, nu este faptul că aceste subiecte ar putea fi folosite ca pretexte formale pe care imaginația și libertatea artistului să zburde în voie, ci acela, mult mai grav și deja verificat, că subiectele sînt importante în sine, ca pictorul nu se slujește de subiecte, ci slujește necondiționat subiectul și transformă
Camil Ressu, la o nouă privire (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16455_a_17780]
-
obicei s-a răspândit repede, astfel încât în secolul al IV-lea denumirea în cauză a devenit ceva obișnuit 5. Dacă la început cuvântul părinte se aplica mai ales episcopilor, cu timpul a dobândit o semnificație aparte, în special atunci când era folosit la plural. De acum părinții nu mai sunt doar episcopii obișnuiți, ci episcopii din trecut care erau martori ai doctrinei Bisericii și dețineau o autoritate deosebită în materie de învățătură a Bisericii. Câteodată se întâmplă ca printre cei numiți părinți
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
de Aur († 407), numindu-i mari învățători ai Bisericii 13. Titlul de Părinte nu se identifică pe deplin cu cel de Învățat (Înțelept) al Bisericii. Acesta din urmă nu se aplică decât pentru un foarte mic număr de scriitori bisericești, folosit atât în antichitatea creștină (ei sunt Părinți și Învățați totodată), cât și în secolele următoare. Presupune o aprobare specială din partea Bisericii, și aceasta nu este dată decât autorilor care adaugă la o înaltă înțelepciune, adevăruri creștine, o ortodoxie strictă și
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
ca învățătura adevărată și universală a Bisericii, fără nici o îndoială ori suspiciune 32. Așadar, acordul Părinților este acela care arată adevărata învățătură de credință. De acum înainte Sfinții Părinți vor ocupa un loc hotărâtor alături de Sfânta Scriptură și vor fi folosiți în argumentarea teologică, căci învățătura lor reflectă fidel doctrina Bisericii. Și în discuțiile ecumenice s-a afirmat că: Biserica este în adevăr apostolică, dar este și patristică. Aceste două caractere nu pot fi separate niciodată. Numai pentru că este patristică, Biserica
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Aceste cataloage trebuiau să dovedească atât vechimea credinței creștine, cât și continuitatea ei de-a lungul vremii. Avem aici un mod destul de formal în ce privește alcătuirea teologiei patristice și se poate spune că ea decurge din chiar modul cum a fost folosită. Este însă evident că această manieră mai mult istorică de a aborda pe Sfinții Părinți urmărea păstrarea amintirii lor căci, dacă n-au fost uitați eroii, martirii și călugării, la fel de natural era să nu fie uitați nici marii dascăli, aceia
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
dovedesc a avea despre ei o cunoaștere deloc inferioară celei a păgânilor. Creștinismul asimilase de acu rul său supraviețuirea 64. Cultura patristică, apărută și dezvoltată la izvoarele culturii antice, nu este o cultură restrictivă, ci este una eminamente selectivă (sunt folosiți cu dozaj Explanatory Notes under the editorial supervision of Philip Schaff, D.D., L.L.D., and Henry lly arranged, with brief d Coxe, 1884, p. VIII. na ernica, Emanuela Stoleriu, Dana Zămosteanu, Polirom, Iași, 2004, p. 15. Wace, D.D., Volume II, T
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
vremii ca instrument de formulare și exprimare a gândirii teologice, Sfântul Vasile cel Mare îndeamnă pe cei ce se ocupă cu teologhisirea să culeagă nectarul tuturor florilor. El însuși, ca și cei doi colegi ai săi de triadă teologică, au folosit au găsit elemente ce se pretează teologhisirii. Prin aceasta ei ne învață că trebuie să fim deschiși față de toate filosofiile, valorificând selectiv din fondul lor tot ceea ce poate folosi tălmăcirii Adevărului creștin în context viu cu epoca noastră. Este adevărat
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
ca și cei doi colegi ai săi de triadă teologică, au folosit au găsit elemente ce se pretează teologhisirii. Prin aceasta ei ne învață că trebuie să fim deschiși față de toate filosofiile, valorificând selectiv din fondul lor tot ceea ce poate folosi tălmăcirii Adevărului creștin în context viu cu epoca noastră. Este adevărat că Adevărul creștin este mai presus de concepte și - ca atare - el nu poate fi formulat și exprimat întru totul adevărat. Dar faptul acesta nu ne dispensea respunzător cu
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
economică, sclavie, căsătorie, familie, atitudinea în fața vieții, a morții, a naturii, a educației, a dragostei, a științei etc. Aproape în fiecare pagină, Părinții elogiază binele moral sau virtutea, recomandându-le nu pe un ton hegemonic, ci rațional, prietenesc și frățesc, folosindu-se de forța argumentelor corecte și de iubire. Aceste valori se impun parcă de la sine, nu numai datorită autorității Părinților, ci a acelei autorități divine care conferă acestor valori tărie și perpetuitate. Întrupate în creștinii dedicați asemănării cu Hristos, aceste
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
să-și îmbrace pe cât posibil gândirea în categoriile filosofice și științifice ale epocii lor. Cu alte cuvinte, ei au fost teologi ai epocii lor, atât în ce privește fondul problemelor abordate, cât și în ce privește sistemul conceptual și verbal pe care l-au folosit. Prin ceea ce scriu, Părinții trimit nu la rodul gândirii proprii, ci la ceea ce li se descoperă. Aceasta nu înseamnă că personalitatea lor e subordonată, anulată, ci ea primește valența de purtătoare a unui adevăr care o depășește. Neîncadrându-se în
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
vrem să acordăm atenție operelor lor. În loc de elocvența artificială și savantă a școlilor, ei dețin darul vorbirii din inimă, cel care vine din credință, zel și entuziasm. Nici unul din ei nu ar pierde timpul să redacteze, precum Fronton, elogiul fumului, folosind cuvinte alese și cizelate cu artă109. Însă, Părinții scriau frumos cu tot 105 Ibidem, p. 26. 106 Adalbert Hamman, Părinții Bisericii, traducător Preot Ștefan Lupu, Edit. Sapienția, Iași, 2005, p. 7. 107 W.H. Carslaw, The Early Christian Apologists, London
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
înglobând desigur sexualitatea, o și depășește." Această idee este reluată de multe ori în carte, în noi și noi variante. Una dintre ele cuprinde distincția între sexualitate și erotism - și ea un loc comun al arsenalului propagandistic de care se folosesc în mod curent îndrăgostiții. " Un act erotic - recită din când în când eseistul - nu este pur și simplu un gest, fie el și plăcut, de împerechere exclusiv fizică, ci o fuziune totală între două ființe." Sună poetic. Din nefericire, însă
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
secolului al XIX-lea, culminând în romantismul german (nelăsând neatinsă, cum voi încerca să arăt, nici literatura română). Semn al ordinii universului, ca și al vieții intelectuale, politice, sociale, "filosofia" grădinăritului preocupa atât de mult clasele educate, încât Chesterfield a folosit pentru ea termenul de furor hortensis. Grădina în "stil francez" a preluat ideea designului axial din Renașterea italiană, devenind exemplu al raționalității dominante în "epoca disciplinei". Simetria, echilibrul desăvârșit, erau considerate reflectarea, la scară mică, a armoniei universale - semn al
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
liberă a copacului natural și nu primește subjugarea pedantă, precum o încerca Ludovic XVI la merișorii de pe terasa din Versailles, ciuntiți în piramide regulate și urâte" (Maiorescu 1996, p.79). Influențat în teoria "limbii organice" de ideile lui Schopenhauer, Maiorescu folosește vechiul simbol al regularității teraselor de la Versailles pentru a sublinia astfel, în Direcția nouă în poezia și proza română (II Proza ) din 1872, necesitatea unui "fundament dinlăuntru" pentru cultura română. Respingea, așadar, artificial impusa "formă dinafară", nu numai în ceea ce
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
se mai sinchisește nimeni, n-ar putea fi, oricum, susținut de Andrei Marga fără a se expune unor acuze privitoare la trecutul său de membru PCR. Susținut de un Vasile Lupu, personaj puternic în rîndurile partidului, Marga ar trebui să folosească propria să experiență de ministru reformtor al Învățămîntului dacă vrea să readucă PNȚCD-ul în Parlament cu un scor consistent. Nu ajunge să realizezi un proiect de reformă, oricît de bine ar fi el pus la punct, daca nu te
Solutia Marga by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16459_a_17784]
-
ca informație verificabilă ventilează ca zvon. Toți cei patru ani de eforturi ale PDSR-ului de a-și crea imaginea unui partid unitar dedicat binelui public sînt minați acum de efectele "ciolaniadei" - termen care, dacă nu mă înșel, a fost folosit de PDSR pentru a-și denunța adversarii în campania electorală. Vor înceta aceste lupte după desemnarea cîștigătorilor? Așa ar trebui, dar experiența ne arată că nu. Învinșii uită de duelurile dintre ei pentru a se uni împotriva învingătorului, iar această
Maturitatea la partide by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16497_a_17822]
-
de persoane (1965) Al. Graur ilustrează fenomenul, printre altele, prin numele pe care le consideră simbolice pentru rus, german, român: Ivan, Fritz, Popescu). într-un studiu din 1928 (Divagazioni semantiche rumene), C. Tagliavini aduna o bogată serie de nume românești folosite pentru a desemna "omul simplu", "omul prost"; lista începe, nu întîmplător, cu Gheorghe (exemplul cel mai clar al sensului e o zicală culeasă de Pamfile într-o cercetare din 1908: "Nu fii Gheorghe" = "nu fii prost"). Și Graur, în volumul
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
destituirile se țin lanț, iar cei doi soți sunt implicați fără voie în meandrele politicului al căror vertij va provoca moartea Olimpiei și internarea forțată a lui Candid într-un ospiciu amintind de celebrul roman 1984 al lui George Orwell. Folosind o astfel de tehnică narativă a avalanșei, a "bulgărelui de zăpadă" autorul reușește să reprezinte, prin ecorșeuri, o întreagă lume. Neconcordanța dintre insignifianța tramei și amploarea fantasmatică, absurdă a faptelor declanșate, deși a generat unele reproșuri din partea criticii, se corelează
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
sculă în instituție) fusese înșelat de unii cercetători, livrîndu-i false documente, scrise atunci, îngălbenite, pentru a căpăta patina vremii, la flacăra unei lumînări. Și acest pseudoistoric cu mari pretenții de autoritate științifică lua aceste "documente" drept autentice și le-a folosit pentru ilarianta sa carte. A fost nevoie de aprobări ca, în 1956, să se publice o recenzie critică, în Studii, despre un studiu din 1954 al acestui S. Știrbu. De abia în 1957 a apărut recenzia lui Andrei Oțetea la
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
Ceaușescu le arunca zoaie în obraz? Retractilitatea acestora, lipsa de bărbăție, teama au condus, în cele din urmă, la consolidarea sentimentului că ceva-ceva adevăr exista în spusele lui Vadim! Nu e nimic suprinzător că Păunescu, Tucă sau Diaconescu l-au folosit pe emulul barbian ca berbece - pentru că la atâta îi duce mintea. Dar ei sunt niște simpli pioni, în spatele cărora se află oameni cu interese majore în viața socială și economică românească. Faimosul impresar româno-german, patronul lui "Tele 7abc" - care l-
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
nimeni că mîine-poimîine ne vom trezi cu toții fie cu botnița la gură, fie faliți de-a dreptul." Cronicarul nu crede nici el, în principiu, în pedepsele aplicate jurnaliștilor, dar, pe de altă parte, nu crede că dacă un ziarist care folosește actuala legislație are cîștig de cauză împotriva unui ziarist care îl insultă, sub pretextul polemicii, cîștigătorul trebuie condamnat de presă. Insulta, indiferent de unde ar proveni, e o afacere de drept comun în care persoana insultată are drept să ceară daune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
o mare varietate de formule, dintre care prea puține sînt cu adevărat în uz. Ar fi interesant să supunem unui test cît mai multe din formulele deja înregistrate, pentru a verifica și cîte din cele valabile în trecut mai sînt folosite astăzi. Diferența poate fi urmărită și prin examinarea volumelor de corespondență ale unor personalități culturale din trecut; am ales pentru acest mini-experiment Scrisori către Ion Bianu, ediție de Marieta Croicu și Petre Croicu, vol. I-V, București, Minerva, 1974-1980. O
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
genere salutări, gînduri sau un nedefinit toate; adjectivele preferate sînt bun sau mult, ceea ce nu permite foarte multe variații. S-a extins uzul formulei afective "Cu drag", care presupune totuși o relație de prietenie mai apropiată. Neutre și generale, de folosit în orice ocazie, mi se par "Cu cele mai bune gînduri" și "toate cele bune", poate și "numai bine". Registrul formal selectează sau combină elementele "Cu stimă / considerație / respect", eventual intensificate prin adjectivele deosebit(ă) și mult(ă). Cum spuneam
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]