4,942 matches
-
a navetei, STS-107. Pierderea navetei "Columbia" a fost rezultatul avariilor suferite în timpul lansării, când o parte din izolație, de mărimea unei serviete mici, s-a desprins din rezervorul principal exterior al navetei sub acțiunea forțelor aerodinamice. Resturile au lovit muchia frontală a aripii stângi, avariind sistemul de protecție termică (TPS), care o protejează de căldura generată de frecarea cu atmosfera la reintrarea în aceasta. Deși "Columbia" a rămas pe orbită, unii ingineri au suspectat că există probleme, dar managerii NASA au
Dezastrul navetei spațiale Columbia () [Corola-website/Science/318280_a_319609]
-
carbon printre care și compuși organici grei. Prezența apei înghețate este relevată de observațiile spectroscopice, care au arătat gheață cristalină la suprafața satelitului. Benzile de absorbție ale gheții sunt mai puternice în emisfera posterioară a lui Oberon decât pe cea frontală. Acest fenomen este opus celui observat la alți sateliți uranieni, în care emisfera frontală prezintă linii ale gheții mai puternice. Cauza acestei asimetrii nu se cunoaște, dar ar putea fi legată de crearea de sol prin impact, mai puternică în
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
spectroscopice, care au arătat gheață cristalină la suprafața satelitului. Benzile de absorbție ale gheții sunt mai puternice în emisfera posterioară a lui Oberon decât pe cea frontală. Acest fenomen este opus celui observat la alți sateliți uranieni, în care emisfera frontală prezintă linii ale gheții mai puternice. Cauza acestei asimetrii nu se cunoaște, dar ar putea fi legată de crearea de sol prin impact, mai puternică în emisfera frontală. Impactul meteoriților tinde să împrăștie gheața de pe suprafață, lăsând în urmă alte
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
fenomen este opus celui observat la alți sateliți uranieni, în care emisfera frontală prezintă linii ale gheții mai puternice. Cauza acestei asimetrii nu se cunoaște, dar ar putea fi legată de crearea de sol prin impact, mai puternică în emisfera frontală. Impactul meteoriților tinde să împrăștie gheața de pe suprafață, lăsând în urmă alte materiale. Materialul întunecat poate fi format ca rezultat al procesării clatratelor metanului sub acțiunea radiațiilor sau înnegrirea altor compuși organici sub acțiunea radiațiilor. Oberon ar putea fi format
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
22% la un unghi de aproximativ 1°. Suprafața sa este în general de culoare roșie, cu excepția depunerilor din impactele recente, care sunt neutre sau ușor albastre. Oberon este, de fapt, cel mai roșu dintre sateliții mari ai lui Uranus. Emisfera frontală și cea posterioară sunt asimetrice: cea de a doua este mult mai roșie decât prima, deoarece conține mai mult material roșu întunecat. Înroșirea suprafețelor este adesea rezultatul bombardării suprafeței de particule încărcate electric și de micrometeoriți. Asimetria cromatică a lui
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
particule încărcate electric și de micrometeoriți. Asimetria cromatică a lui Oberon este, însă, cel mai probabil cauzată de acreția de material roșiatic adunat din alte părți ale sistemului uranian, posibil de la sateliți neregulați, acreție ce are loc predominant pe emisfera frontală. Oamenii de știință au identificat două clase de trăsături geologice pe Oberon: craterele și canioanele. Vechea suprafață a lui Oberon este cea mai plină de cratere dintre toți sateliții uranieni, cu o densitate a craterelor aproape de saturație—când formarea de
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
părți ale suprafeței vechi. Crăpăturile stratului exterior au fost cauzate de expansiunea lui Oberon cu aproximativ 0,5%, expansiune desfășurată în două faze corespunzătoare canioanelor mai vechi, respectiv celor mai recente. Natura petelor întunecate, care apar mai ales în emisfera frontală și în craterele interioare, nu este cunoscută. Unii cercetători presupun că ele sunt de origine criovulcanică (analogă mărilor lunare), în vreme ce alții consideră că impactul a excavat material întunecat de sub stratul de gheață pură. În cazul din urmă, Oberon ar trebui
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
secundare. Șasiul acestui tanc a fost folosit pentru alte vehicule blindate precum tunul autopropulsat Wespe sau vânătorul de tancuri Marder II. Panzer II a fost proiectat înainte de Războiul Civil din Spania (1936-1939). Astfel, blindajul inițial ușor înclinat de 14 mm frontal, spate și lateral și 10 mm pentru plafon și podea era considerat suficient, tancul fiind proiectat să fie invulnerabil în fața gloanțelor mitralierelor și schijelor artileriei. Curând, blindajul a fost mărit fiindcă era insuficient pe un câmp de luptă modern. Astfel
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
și podea era considerat suficient, tancul fiind proiectat să fie invulnerabil în fața gloanțelor mitralierelor și schijelor artileriei. Curând, blindajul a fost mărit fiindcă era insuficient pe un câmp de luptă modern. Astfel, modelul Ausf. D avea 30 mm de blindaj frontal. Varianta Ausf. F avea un blindaj gros de 35 de mm în față și 20 de mm în lateral. Cu toate acestea, tancul putea fi scos din luptă de tunurile anticar Hotchkiss de calibrul 25 mm. Majoritatea tancurilor Panzer II
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
încă 30 mm de blindaj în față și în spate. Varianta Ausf. J avea 50 mm de blindaj în față și în spate, iar modelele Ausf. J¹, L și M aveau un blindaj suplimentare de 20 de mm în partea frontală și pentru turelă. Aceste îmbunătățiri au făcut ca Panzer III să fie protejat frontal de majoritatea armelor antitanc, cu excepția proiectilelor trase de la distanță mică. În lateral, tancul era vulnerabil la focul tunurilor antitanc, iar de la distanță mică putea fi atacat
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
50 mm de blindaj în față și în spate, iar modelele Ausf. J¹, L și M aveau un blindaj suplimentare de 20 de mm în partea frontală și pentru turelă. Aceste îmbunătățiri au făcut ca Panzer III să fie protejat frontal de majoritatea armelor antitanc, cu excepția proiectilelor trase de la distanță mică. În lateral, tancul era vulnerabil la focul tunurilor antitanc, iar de la distanță mică putea fi atacat cu succes chiar și de puștile antitanc ale infanteriei. Începând cu anul 1943, tancurile
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
șenile și turelă. Acestea aveau o grosime de 5 mm și erau denumite "Schürzen". Scuturile laterale erau montate pentru a proteja tancul de proiectilele perforante cumulative (HEAT). Tot în scopul măririi rezistenței la proiectilele antitanc, bucăți de șenilă erau montate frontal. Cimentul antimagnetic Zimmerit a fost aplicat pe unele tancuri până în luna septembrie a anului 1944. Panzer III a fost proiectat special pentru luptele dintre tancuri; din acest motiv, tunul inițial trebuia să fie de calibrul 50 mm, turela fiind proiectată
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
Panzer III să-și îndeplinească cu succes rolul în 1941. Odată ce tancurile T-34 și KV-1 au apărut în număr suficient, înarmarea Panzer III cu tunuri de calibrul 5 cm a fost prioritară. T-34 a rămas invulnerabil la atacurile frontale până când tunul de calibrul 5 cm KwK 39 cu țeavă lungă a fost introdus la modelul Ausf. J¹ în primăvara anului 1942. Acesta putea perfora blindajul frontal al tancului sovietic T-34 la distanțe de până la 500 m. Împotriva tancului
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
calibrul 5 cm a fost prioritară. T-34 a rămas invulnerabil la atacurile frontale până când tunul de calibrul 5 cm KwK 39 cu țeavă lungă a fost introdus la modelul Ausf. J¹ în primăvara anului 1942. Acesta putea perfora blindajul frontal al tancului sovietic T-34 la distanțe de până la 500 m. Împotriva tancului greu sovietic KV-1, Panzer III era o amenințare doar dacă era dotat cu proiectile de înaltă velocitate din tungsten. În plus, pentru că tancul era încă vulnerabil la
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
de această firmă. Două modele de turele au fost montate pe vehiculele produse. Prima turelă concepută e deseori numită "Porsche-Turm" acest lucru find eronat ,Krup fiind cel care a conceput acceași turelă pentru ambele prototipuri ale tancului,turela avea blindajul frontal rotunjit iar blindajul lateral era înclinat la un unghi foarte ascuțit,în zona comandantului turela avea o unflătură care era foarte dificil de fabricat.Deasemenea datorită formei blindajului frontal al turelei apărea un fenomen foarte periculos atunci când o lovitură ricoșa
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
conceput acceași turelă pentru ambele prototipuri ale tancului,turela avea blindajul frontal rotunjit iar blindajul lateral era înclinat la un unghi foarte ascuțit,în zona comandantului turela avea o unflătură care era foarte dificil de fabricat.Deasemenea datorită formei blindajului frontal al turelei apărea un fenomen foarte periculos atunci când o lovitură ricoșa de pe blindaj,acel ricoșeu al proiectilului risca să penetreze blindajul superior și să rănească echipajul sau să blocheze turela.50 de tancuri fabricate de Henschel au fost echipte cu
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
și să rănească echipajul sau să blocheze turela.50 de tancuri fabricate de Henschel au fost echipte cu turela "Porsche".Restul tancurilor Tiger II din producție au fost echipate cu turela "Henschel-turm" aceasta avea un design simplificat cu un blindaj frontal plat de 180 mm. Turelele a fost proiectate pentru a acomoda tunul 8.8 cm KwK 43 L/71. În combinație cu "Turmzielfernrohr" 9d sistemul optic telescopic monocular de la Leit numai primele tancuri din serie au fost dotate cu acest
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
pierdute (majoritatea fiind abandonate sau distruse de propriul echipaj în urma defecțiunilor mecanice sau a lipsei de combustibil). Împreună cu blindajul gros și tunul puternic, tancul Tiger II era în avantaj față de tancurile Aliaților Occidentali și Sovietice care încercau să atace atace frontal. Până la aducerea de peste ocean a tancurilor M26 Pershing în 1945 nici armata britanică nici cea americană nu au avut tancuri grele în dotare. Numai tunul britanic QF 17 pounder (76.2 mm) folosind un proiectile perforante cu manșon detașabil era
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
tancurilor M26 Pershing în 1945 nici armata britanică nici cea americană nu au avut tancuri grele în dotare. Numai tunul britanic QF 17 pounder (76.2 mm) folosind un proiectile perforante cu manșon detașabil era teoretic capabil să penetreze blindajul frontal al turelei de pe Tiger II de la o distanță de 1000-1100 m dar acest lucru era dificil de relizat datorită impreciziei muniției APDS. Manevre de flancare erau adesea încercate pentru a lovi blindajul din laterale sau spate, oferindu-le un avantaj
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
Campionatul Mondial de Fotbal pentru a treia oară in 1970, ceea ce i-a permis posesia perpetuă a trofeului, așa cum fusese stipulat de Jules Rimet în 1930. El a fost expus de Confederația Braziliană de Fotbal într-o vitrină cu partea frontală din geam antiglonț. La 19 decembrie 1983, partea de lemn din spatele vitrinei a fost forțată cu un drug de fier iar trofeul furat din nou, fără a mai fi recuperat vreodată. Confederația Braziliană a dispus fabricarea unei copii pentru care
Trofeul Campionatului Mondial de Fotbal () [Corola-website/Science/319774_a_321103]
-
observa țintele printr-un periscop, însă totuși trebuia să iasă în exteriorul vehiculului blindat pentru a reîncărca arma. În comparație cu Panzer 38(t), noul vehicul beneficia de șenile mai late, blindaj mai gros, armament superior și un motor mai puternic. Blindajul frontal era înclinat la 60° și avea o grosime de 60 mm. Vehiculul era fiabil, ieftin și avea o siluetă joasă. Din cauza suprastructurii complet închise, Hetzer cântărea cu 5 tone mai mult decât Marder III. avea însă și multe dezavantaje, precum
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
cu iod. La apogeul accelerației respirația Laikăi a crescut de 3-4 ori raportat la ritmul obișnuit. Senzorii au indicat că ritmul cardiac era de 103 bătăi/min înaintea lansării, crescând la 240 în timpul accelerației. Odată satelitul ajuns pe orbită, partea frontală conică s-a desprins cu succes, conform planificărilor, dar „Blocul A” nu s-a separat ceea ce a dus la defectarea sistemului termic din containerul câinelui. Au apărut breșe în izolarea termică dintre componente, temperatura în cabină crescând la 40 °C
Laika () [Corola-website/Science/318997_a_320326]
-
avea în vedere, că folosirea neoprenului pe temperaturi a apei de peste 20 grade Celsius, duce la supraîncălzire, deci transpirație și implicit pierdere de energie și oboseală. Costumul Trisuit este, de asemenea, specific disciplinei triatlon. El poate fi prevăzut cu fermoar frontal sau dorsal (obligatoriu în competițiile ITU si ETU), dispune de un bazon mai subțire pe fese pentru proba de bicicletă (față de un bazon mai gros al unui pantalon de bicicletă), poate avea mâneci scurte sau doar bretele și, cel mai
Triatlon () [Corola-website/Science/319359_a_320688]
-
își aveau propriul lor steag care îmbina elemente ale stemei personale cu stema țării. Steagul Moldovei din perioada domniei lui Ștefan cel Mare era roșu, având în mijloc stema Moldovei care reprezintă, în mod tradițional, un cap de bour privit frontal, simbolizând puterea, cu soarele simbolizând luminăția bunei domnii, plasat între coarnele bourului, cu un trandafir heraldic în stânga simbolizând credința, și în dreapta luna în faza de crai-nou simbolizând renașterea. Fondul este cinabru (cum se spune roșu în heraldiă) simbolozând vitejia. Există
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
măsura măestriei pictorului în portretul de grup intitulat "Misiții", cunoscut și sub numele de "Samsarii". Privind această lucrare, gândul cunoscătorilor într-ale artelor se duce spre marile realizări ale genului din opera lui Rembrandt sau Frans Hals. Dispunerea personajelor este frontală și se observă unitatea lor prin constumație ca membrii ai unei ghilde oarecare. Profesia lor se poate ghici cu ușurință. Și în acest tablou, Apcar Baltazar a optat pentru negru și a zugrăvit o diversitate de caractere ce poate fi
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]