5,090 matches
-
un scop premeditat: ea caută adevărul și binele tuturor. Atunci când se oferă, în fața celorlalte zburătoare, să obțină rodul înțelepciunii Lupului, nu o face cu vreun gând ascuns și nici sperând să valorifice, în avantajul Corbului și al Strutocamilei, opinia reputatului gânditor. O spune de la bun început pe șleau: Puțină răbdare să aveți să cade, pentru ca într-o parte luându-ne cu Lupul, pentru cel de obște folos, oarece cuvinte să facem"27 (s.m.). Folosul obștii nu este tragerea sforilor în așa
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și noțiuni de etică pe care le va descoperi și prețui ceva mai încolo. Situându-se de partea răului, Șoimul nu poate avea, în viziunea maniheistă specifică Istoriei ieroglifice, nici o calitate, ci scoate la iveală doar viciile pe care unii gânditori vechi i le-au pus pe seamă, dar pe care favorurile nobililor i le-au șters: lăcomia, de care îl "acuza" Rabanus Maurus 11, mândria și valorificarea plăcerilor lumești, pe care le simboliza în arta religioasă medievală 12. Dar putea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
-l ilustreze numeroși autori, îndeosebi urmând exemplul lui Félix Bodin (1833). Secolul al XIX-lea asistă și la apariția noilor teorii, cum ar fi cele pe care le prezintă Louis de Saint-Simon în Le Système industriel ⁄ Sistemul industrial (1820-1822). Acest gânditor își imaginează că poate oferi puterea de a conduce societatea marilor industriași și inginerilor, într-un simulacru de tehnocrație. Se inspiră din filosofi cum ar fi Auguste Comte, care inventează o știință nouă, sociologia, având drept scop studiul societăților percepute
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Second Life, nu sunt exemple ale acestei porozități între realitatea cotidiană și lumea virtuală, în care se poate trăi sub masca unui avatar, putând interveni, comercial, în lumea empirică cotidiană din lumea virtuală a jocului. 79 Autorii cyberpunk prevăd axiomele gânditorilor realității "postumane". Vezi Rémi Sussan, Les utopies posthumaines, Omniscience, 2006. 80 Publicată în revista Omni în 1981, ecranizată de Robert Longo în 1995, în rolul principal Keanu Reeves (LT). 81 Ed. RAO, 1998, tr. Mihai Dan Pavelescu (LT). 82 Însuși
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
din 1865, Poetic Diction, evocase problema paralelismului gramatical. În mod precis, acesta transformase paralelismul dintr-o problemă etnografică într-una de poetică generală, văzând în el o condiție a oricărei opere în versuri. Jakobson se simte strâns legat de acest gânditor din secolul al XIX-lea, pe care îl vede ca pe un partener de dialog la mare distanță. "O sută de ani înaintea eseurilor mele"44, mărturisește aproape mistic în interviul acordat lui Pomorska. Și continuă în același registru înalt
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
comune, elemente de imaginar și compilații filosofice) decât sub aceea a unor doctrine cristalizate. O asemenea perspectivă fixează un alt prag, inferior, pentru intrarea în dezbaterea despre geniu. Ea avantajează spațiile marginale care nu au avut șansa să dea mari gânditori care să ia parte alături de Voltaire și Condillac la marea "conversație europeană", care nu au avut o tradiție literară și filosofică suficient de puternică încât producțiile lor să fie relevante pentru destinul "ideii de geniu". Putem ilustra acest fapt chiar
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
secolului al XIX-lea, de emergență a entităților statale? Numai că aici avem de-a face cu o reflecție foarte modernă care apelează intenționat la mijloace premoderne. În acest caz, filosofia politică vrea să fie anacronică. Reperele multitudinii sunt trei gânditori din secolul al XVI-lea și al XVII-lea - Machiavelli, Spinoza, Hobbes 35. Ceea ce se caută în opera lor e tocmai elementaritatea conceptului și primitivismul reprezentării sociale. Machiavelli vorbește despre multitudine pentru că din perspectiva anului 1513 mulțimea nu e în fața
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
la filosofii care nu descoperiseră încă identitatea națională; pentru care corpul social era constituit doar din poftele, pasiunile și posibilitățile indivizilor luați ca singularități. E greu de probat existența unei lecturi sistematice a lui Heliade Rădulescu din opera celor trei gânditori. Numele lui Spinoza, Machiavelli și Hobbes apar o singură dată, în proiectul de bibliotecă universală împrumutat de la Aimé Martin 36. Evident, "multitudinea" nu e un concept filtrat de filosofia timpului, ci un loc comun preluat ca un decalc din franceză
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
legătura privilegiată pe care o întrețineau cu autoritatea divină, singura responsabilă de evoluția omenirii, tot așa le-ar reveni savanților într-o epocă de atotputernicie a științei, rolul de îndrumare a societății. Totul se schimbă din momentul în care anumiți gânditori au tendința să atribuie științei rolul pe care îl îndeplinea înainte dogma religioasă în calitate de garant al valorilor morale și sociale"74. Paul Bénichou a arătat cum a fost cuprins în acest model utopic poetul sau artistul alături de savant. Mai întâi
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
dorința de a-i semăna celuilalt. Aș vrea să redau acestor idei ceva din forța și din aplicabilitatea lor originară, care i-a impresionat pe exilații români. Într-un volum colectiv recent, Qu'est-ce qu'un peuple (2013), mai mulți gânditori contemporani, printre care se numără Alain Badiou și Judith Butler, au ales să revină asupra noțiunii poporului plecând de la Michelet, pe care îl și citează în argument. Ceea ce îi face să actualizeze ideile vechi ale unui istoric romantic este tocmai
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care catolicii trebuiau să acționeze în mediul public prin intermediul presei. Anticlericalismul statului liberal a determinat adeziunea multor catolici la partea carlistă și astfel cele două grupări s-au luptat între ele, în cele trei războaie carliste 72. Cei mai importanți gânditori din acea perioadă au fost Jaime Balmes (1810-1848) care a încercat să modernizeze apologetica tradițională, Juan Donoso Cortés (1800-1853) partizan al tradiționalismului și Marcelino Menéndez Pelayo (1856-1912) autor al lucrării Historia de los heterodoxos españoles. A existat o confruntare de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
e pensiero, Milano, 1937, p. 306). 135 J.M. Laboa, op. cit., p. 134. 136 Modernismul a fost o mișcare intelectuală care s-a dezvoltat în cadrul Bisericii catolice către sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, influențând mulți gânditori catolici. În încercarea de a apăra credința in fața valului pozitivist și rationalist, unii autori au apelat la doctrina Sfântului Augustin și la aspectele interioare și subiective ale credinței, aprofundând acele motivații ale inimii pe care rațiunea nu le înțelege
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și ospitalitatea "Un singur castel era destul pentru ambiția mea". Rousseau Să vorbești despre ospitalitate la Rousseau este un paradox. Puțini scriitori din epocă au vorbit atât de puțin despre ospitalitate deși era de așteptat ca un scriitor și un gânditor ca el să aibă o reflecție despre ceea ce ar părea a priori, o noțiune importantă care justifică și articulează interacțiunea umană. Dar această frumoasă noțiune, căreia Hirschfield 277 îi consacră în Germania, în 1777, un tratat al cărui subtitlu este
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
p. 66 (nota trad.). 369 Didier Anzieu, în Le Moi-peau (Dunod, 1985), reamintește lucrările lui Paul Federn care se interesează de tranziția între veghe și somn, între somn și veghe, și mai mult la nivelul vigilenței Eului. Federn este un gânditor al limitelor care gândește limita nu ca un obstacol sau barieră, dar precum "condiția care permite aparatului psihic să stabilească diferențele în interiorul lui el însuși", D. Anzieu, op. cit., pp. 86-87). 370 D. Anzieu a atras atenția asupra sentimentului primar al
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de prezent, acordând mai puțină atenție valorilor trecutului; acest curent nu mai apelează la religie sau tradiție, însușindu-și definiția laică a statului, cu accent pe principiul separării puterilor în stat. Un alt curent care mobilizează o mare parte a gânditorilor arabi, precum și a societății, se manifestă prin orientarea naționalistă; adepții acestui curent, marcați de un puternic sentiment național, au elaborat o serie de studii și au realizat numeroase cercetări prin care încearcă să dovedească unicitatea arabilor, separați totuși de granițele
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
împotriva structurării puterii în societate decât cei aflați la periferie, solidaritatea proletariatului mondial nu mai poate fi presupusă doar pe baza apartenenței la aceeași clasă. Teoria dependenței Teoria dependenței nu este o abordare unitară, fiind mai degrabă o dezbatere între gânditori de toate nuanțele, de la liberali la marxiști, care încearcă să explice modul în care statele dezvoltate își exercită influența economică, politică și culturală asupra celor mai puțin dezvoltate. Ea a pornit de la constatarea făcută de directorul din anii '50 al
Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
la o mișcare contrahegemonică, cu șanse mari de reușită în condițiile crizelor inevitabile ale capitalismului. Sintagma Teorie critică este cel mai adesea atașată cercetărilor care pornesc de la o altă tradiție marxistă, cea a Școlii de la Frankfurt, din care fac parte gânditori precum Max Horkheimer, Herbert Marcuse sau Theodor Adorno ori, într-o a doua generație, Jürgen Habermas. Tema centrală a preocupărilor lor o constituie problema emancipării sociale. Școala de la Frankfurt are în vedere modul în care felurite instituții de la familie la
Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
creație și critică. Stilul de gândire al Junimii va fi deci discriminativ, disociind valorile, identificând domeniile și separândule cu limpezime. Nevoia de ade văr implică în fine modestia. Și de unde, printre înaintași sau contimporani nu lipseau visătorii romantici, naturile gigantice, gânditori și savanți urmărind mari sinteze haotice, superioare nivelului contimporan al culturii noastre și desigur propriilor puteri, Junimea provoacă o reacțiune, rechemând spiritele la conștiința limitelor și a condițiilor de fapt. Sarcina modestă, bine împlinită, li se pare superioară marilor năzuințe
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ca epilog al acestei încercări de reexaminare a imaginarului ideologic junimist decât melancolica confesiune a lui Ioan. C. Filitti. El însuși junimist, parte a ultimei generații care lucrează, în 1913, alături de Titu Maiorescu, în circumstanțele Păcii de la București, el însuși gânditor politic care duce mai departe, cu fidelitate și obstinație, campaniile Junimii după 1920, Filitti este vocea unei lumi excentrice în raport cu direcțiile postbelice dominante. Posteritatea Junimii este marcată în plan ideologic, odată cu Ioan C. Filitti, de un gust al cenușii și
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
culturi, decât în cazul mitului, obiect 44 45 al unei culturi exotice. Totuși ea se înscrie perfect coerent într-o îndelungată linie de evoluție a istoriei și criticii literare. Secolului al XlX-lea, când literatura a fost considerată în funcție de pozițile gânditorilor drept "oglindire", "reflectare" sau "expresie" a unei realități sufletești, morale, filosofice, psihologice, social-istorice, iar semnificatul a fost identificat cu referentul, i-a urmat secolul nostru, în care avangarda a practicat separarea semnificatului de referent. Impresionismul critic a autonomizat semnificatul operei
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
lecturii semiologice o revanșă a discursului cultural-artistic asupra celui al științei, dar este mai corect să reținem de aici unitatea culturii regăsită din perspectiva comunicării. Astăzi, după ce valul modei structuraliste a trecut deja, Michel Foucault continuă să rămână ca un gânditor de primă mărime. Teoria lui asupra cunoașterii ne poate servi la o mai bună înțelegere a tematizării filosofice a comunicării, întrucît reflectă felul cum este regândită cunoașterea, care a făcut obiectul anterioarei tematizări filosofice, din perspectivă semiologică. Lucrarea care se
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
modernitatea târzie, se poate condensa în intenția lui de a distruge credința în adevăr, pentru că, după el, în sens tradițional, adevărul nu poate exista. Desigur, prin faptul că obține această idee invocând teoretic "voința de putere", el se ratașază altor gânditori din a doua jumătate a secolului al XlX-leacu care împarte gloria debutului gândirii modernității târzii. Poate chiar că originea ideii "voinței de putere" ca și toată metafizica voinței a lui Schelling și Schopenhauer trebuie căutată în ideea creștină a "voinței
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în definiția augustiniană a omului. Dar nimeni până la el nu a avut această convingere că "noi nu posedăm adevărul". Și poate chiar mai mult decât această convingere, pe care în formulă generală am mai putea-o regăsi și la alți gânditori, consecința ei: totul nu este atunci decât o interpretare și lumea devine o poveste. Chiar așa caracterizează Nietzsche în Gdtzendammerung dezvoltarea și concluzia metafizicii occidentale din perspectiva problemei: Wie die wahre Welt endlich zur Fabel wurde. In acest fel, începuturile
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
caz, trebuie să se deschidă la ceea ce este chestionat și să devină locul permeabil revelației. Pentru a gândi Ființa în sens heideggerian, trebuie să o trăiești. Cel care se preocupă astfel de a răspunde la și de chestiunea Ființei este gânditorul, nu filosoful și încă mai puțin metafizicianul. A ști cum să chestionezi Ființa este a ști cum s-o aștepți, dacă este nevoie, chiar toată viața. Singur omul între fiinduri are privilegiul de a asculta și răspunde la chemarea Ființei
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
este mereu joc. între Ființă și fiindul care este omul există o strânsă corelați vi tate. Adversa reciprocitate a Ființei și omului, conjuncția și disjuncția lor evidentă în jocul destinului a fost semnalată de Heidegger spre sfârșitul carierei sale de gânditor printr-un semn particular: în Zur Seinsfrage, Ființa apare barată cu o cruce care exclude orice independență a ei de fiindul care este omul. Omul și Ființa sunt atât de strâns legați, încît trebuie, în final, evitat pluralul. Paradoxul este
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]