18,328 matches
-
Am văzut la televizor că însuși prim-ministrul țării, Stephen Harper (în momentul dezlănțuirii atacului se aflase doar la câțiva pași) a vrut să se ducă în locul unde a fost ucis soldatul la datorie, dar ajungând împreună cu soția la panglică galbenă, s-a oprit, a privit de la distanță, dar s-a întors dând astfel un exemplu cum trebuie respectate legile țării de către toți cetățenii ei. Toate reportajele prezentate la televizor sau radio subliniau spiritul de solidaritate al canadienilor în fața acestei primejdii
SPIRITUL DE SOLIDARITATE CANADIAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374593_a_375922]
-
Socotea că erau banii munciți de el, promiși de atâta vreme, dar pe care avara boieroaică nu mai vroia nici în ruptul capului să-i mai dea. Ia să vedem, își zise el, cum voi folosi banii. Numără trei sute de galbeni din cei mari și-i puse deoparte pentru unchiul Monei. Mai numără o altă grămadă de bani, zicându-și: “Asta-i pentru casa noastră cea mare și frumoasă!“. Și, din ce-i mai rămăsese era de-ajuns să-și poată
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
a întins pe iarbă și a adormit ca un om trudit care alergase toată ziua. Somnul i-a fost însă zbuciumat, plin de coșmaruri și de aduceri aminte. Când s-a trezi, a descoperit în sânul său punga aceea cu galbeni, de care uitase cu totul în zilele acelea de mare zbucium. Se uită lung la ea, cu dispreț și ură, apoi îi făcu vânt în apă. Punga cu galbeni a căzut cu zgomot în spumoasa apă agitată și s-a
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
s-a trezi, a descoperit în sânul său punga aceea cu galbeni, de care uitase cu totul în zilele acelea de mare zbucium. Se uită lung la ea, cu dispreț și ură, apoi îi făcu vânt în apă. Punga cu galbeni a căzut cu zgomot în spumoasa apă agitată și s-a scufundat iute în adâncuri, precum o piatră grea. Nerun rosti, cu un glas pe care abia și-l mai recunoștea: - Piei, pungă, piază rea!... La ce te-aș mai
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
și roșu răsucesc, le atârn la capăt ciucuri și cu dragoste-i privesc. Am pus bucurie-n ei, gândurile mele bune, pntru fiica mea frumoasă fericire să adune. Este vremea florilor, chiar acum de mărțișor, dintr-o lună străvezie, floare galbenă îmbie. (gingașă, frumoasă floare, într-o zi de sărbătoare să-i dea Suzanei binețe, zâmbetul să o răsfețe). Este din nou primăvară, am primit și ghiocei parfumați ușor și gingași cum este și gestul ei. Roșii frumoase lalele, șapte inimi
MĂRŢIŞOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373336_a_374665]
-
1895 din 09 martie 2016 Toate Articolele Autorului A nins cu flori minune azi-noapte. Flori albe, flori roșii, cu lujerii lungi, albaștri și luna de pe cer se desfăcea-n petale, cea mai măreață floare dintre aștri. A nins cu flori galbene ca lumânarea ce pâlpâie firav în sufletul meu și dimineață soarele-mi surâse, frumos îmi surâse când, de iubire nebună, sărutam cu patimă un curcubeu. Referință Bibliografică: A nins cu flori / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1895
A NINS CU FLORI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373365_a_374694]
-
ierburi fragile, printre care își făcea loc câteun văl roșu, plin de ardoare și în același timp foarte sensibil, de flori gingașe de mac sălbatic, ale căror petale își luau zborul la cea mai delicată atingere de vânt, câteun văl galben, al stupurilor formate din mici inflorescențe ale florilor de rapiță, ce se deschid timid sub razele aurii ale soarelui de vară sau câteun văl diafan acoperit de tufe de candelabre violet-albăstrii de levănțică cu parfumul lor enigmatic ce predispune la
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
flacăra ta, Mi-era dor nebun, azi nimic nu mai e. Mă zbăteam dureros și cădeam, si plângeam, Azi aripi îmi cresc, din cenușă ma-ntrup. Era noapte, din cer picurau diamante, Iar ploaia de martie botez ne era, Visători, crinii galbeni ne zâmbeau în buchete, Când mâinile noastre sfios se-atingeau. Prin cochilii de scoici fluieram fericirea, Legănați de valuri albastre, pe nisipuri adânci, Străluciri de matase aveau marea, cerul, Azi cimitir este totul, Amintire-a murit. Lumină din suflet s-
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
fluieram fericirea, Legănați de valuri albastre, pe nisipuri adânci, Străluciri de matase aveau marea, cerul, Azi cimitir este totul, Amintire-a murit. Lumină din suflet s-a stins, tremurând, Doar ceară și fum au rămas, Doar suspin, Și crinii cei galbeni ce suav ne zâmbeau, Acum zac sângerând pe morminte de plumb. Citește mai mult Mă topea flacăra ta,Mi-era dor nebun, azi nimic nu mai e.Ma zbăteam dureros și cădeam, si plângeam,Azi aripi îmi cresc, din cenușă
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
flacăra ta,Mi-era dor nebun, azi nimic nu mai e.Ma zbăteam dureros și cădeam, si plângeam,Azi aripi îmi cresc, din cenușă ma-ntrup.Era noapte, din cer picurau diamante, Iar ploaia de martie botez ne era,Visători, crinii galbeni ne zâmbeau în buchete,Cănd mâinile noastre sfios se-atingeau.Prin cochilii de scoici fluieram fericirea,Legănați de valuri albastre, pe nisipuri adânci,Străluciri de matase aveau marea, cerul,Azi cimitir este totul,Amintire-a murit.Lumina din suflet s-
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
fluieram fericirea,Legănați de valuri albastre, pe nisipuri adânci,Străluciri de matase aveau marea, cerul,Azi cimitir este totul,Amintire-a murit.Lumina din suflet s-a stins, tremurând,Doar ceară și fum au rămas,Doar suspin,Si crinii cei galbeni ce suav ne zâmbeau,Acum zac sângerând pe morminte de plumb.... XVII. SPLENDOARE, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1640 din 28 iunie 2015. Vară, Înapoi acasă... Pe fereastră mașinii, Imagini sacadate mi se proiectează neîntrerupt, Natură rulează Panorame
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1640 din 28 iunie 2015. Vară, Înapoi acasă... Pe fereastră mașinii, Imagini sacadate mi se proiectează neîntrerupt, Natură rulează Panorame copleșitoare, Puse cap la cap, cu măiestria unui regizor al splendorii inegalabile: Flori galbene, prinse într-o hora a veseliei, Se întrec în măreție cu lanurile poleite cu aur, În decorul albastru al unui cer imaculat, O frescă, ireal de frumoasă, Contemplata numai de mine, Cu ochii și sufletul, Cu gândul și dorul, Cu
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
rod și bucurie! Natură mă uimește iarăși cu frumusețea ei, ... Citește mai mult Vară,Înapoi acasă...Pe fereastră mașinii,Imagini sacadate mi se proiectează neîntrerupt,Natura ruleazaPanorame copleșitoare,Puse cap la cap, cu măiestria unui regizor al splendorii inegalabile:Flori galbene, prinse într-o hora a veseliei,Se întrec în măreție cu lanurile poleite cu aur,În decorul albastru al unui cer imaculat,O frescă, ireal de frumoasă,Contemplata numai de mine,Cu ochii și sufletul,Cu gândul și dorul,Cu
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
memoria afectivă mi-a fost brusc deșteptată de imaginea unui mănunchi de banane verzi. Mi-am amintit cum, în copilărie așteptam să se coacă bananele. Cumpărau părinții, după ore de stat la coadă. Ne explicau că, de fapt, bananele sunt galbene și că trebuie să le lăsăm să se coacă pentru a le mânca! La o masă zăresc dincolo de prietenie, un personaj strașnic: îmi apare în minte tristețea cu care a povestit că i-a murit soția. A venit în Hollywood
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE, AUTOR GHEORGHE ŞERBĂNESCU) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373532_a_374861]
-
zori, nu să adun fragi și mure ci pentru-a culege flori. Doamne, câtă frumusețe, nici nu știi ce să privești mai întâi le-am dat binețe parcă erau din povești. Ce tablou și ce culoare roșu, albastru, violet. albe, galbene și roze multe, hai să fac buchet. Cum să rup cea viorea și frumoasă margareta, nu, mai bine las-o-asa, altfel sufletu-mi regretă. Coronița mea de flori e făcută din hârtie, nu m-am mai trezit în zori
CORONITA MEA DE FLORI de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373590_a_374919]
-
spuse: -Tu vorbești Burro? Nu povesteai tu cum tatăl tău te-a luat cu forța și te-a înrolat în armată fiindcă vroiai să te faci actor într-o trupă de teatru vrând să fugi cu ei deghizat, cu perucă galbenă pe cap? Iar dacă te-a adus la oaste nu cumva înseamnă că deja ești în fața morții? E adevărat că până acum te-a ocolit dar nu e timpul pierdut. Ceilalți legionari începură să râdă făcâd haz de necazul lui
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > POVESTIREA MAHMUDELE Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1583 din 02 mai 2015 Toate Articolele Autorului MAHMUDELE Unul dintre fascinantele obiceiuri care mi-au tulburat copilăria a fost purtatul salbelor de galbeni, de către tinerele fete, duminica la horă. Prin vremuri, miraculosul fenomen a răscolit sufletele multor pictori și scriitori, care l-au transfigurat în nemuritoare opere. Se cuvine o aplecare asupra acelui obicei, cu mai multă atenție și, mai ales, trebuie urmărită
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
vreo patru-cinci ani. Mai înainte, îmi povestea mama de bunica sa, pe cap purtau conci, greu de făcut și de așezat. Cât am fost copil, eu le-am văzut cu capul acoperit în maramă de borangic și cu salba de galbeni la gât. Adevărate prințese!.. În părul negru de abanos, flacăra unui trandafir galben sau roșu, învăluită în transparența aurie a borangicului, ardea misterios. Iar lumina ei sublinia fildeșul obrajilor și strălucirea ochilor. Aura de mister a fecioarei era amplificată de
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
purtau conci, greu de făcut și de așezat. Cât am fost copil, eu le-am văzut cu capul acoperit în maramă de borangic și cu salba de galbeni la gât. Adevărate prințese!.. În părul negru de abanos, flacăra unui trandafir galben sau roșu, învăluită în transparența aurie a borangicului, ardea misterios. Iar lumina ei sublinia fildeșul obrajilor și strălucirea ochilor. Aura de mister a fecioarei era amplificată de salba cu luciri magice , răzbătând prin străveziul apei de borangic. Luciri reflectate în
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
mister a fecioarei era amplificată de salba cu luciri magice , răzbătând prin străveziul apei de borangic. Luciri reflectate în sclipirile aurii, care se revărsau pe piept, până spre poale. În sclipitoarele unde aurii de borangic se odihneau și trandafirii iilor, galbeni sau roșii, încadrați cu alte cusături: flori de câmp, triunghiuri, romburi, cerculețe și cruciulițe, toate din fir de ibrișin și paiete lucitoare ori mărgele mărunțele. În jos, pe talie și spre poale, apa borangicului, sclipitoare, întâlnea betele roșii, brodate cu
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
alături de alți trandafiri brodați din fire lucitoare. Păreau apariții diafane din grădini fermecate, de unde zânele poienelor cu flori au trimis albinele sau gâzele care au migălit pe pânză acele flori, dându-le nectar la schimb. Iar salba!.. Superba salbă cu galbeni de la gât era alcătuită din mai multe monede turcești de aur, de mărimi diferite, numite MAHMUDELE, după efigia încrustată pe ele, a sultanului Mahmud al II-lea, întemeietorul imperiului turc. Erau în salbă și unele monede mai mici, numite „napoleoni
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
pe care nu am uitat-o nici acum, după zeci și zeci de ani. Versuri care răzbat din mine când și când, atunci când mă lovesc răutățile vremurilor: „Când mă gândesc la bieții copaci/ce plătesc toamnei un veșnic haraci,/frunzele galbene ca mahmudelele/mi-aduc aminte giubelele...Crăcile goale ca niște furci/ mi-aduc aminte de turci./ Și iar mă gândesc la bieții copaci:/cum plătesc ei toamnei un veșnic haraci!”. Dacă aceste versuri răbufnesc din vulcanul memoriei mele, intru într-
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
cu crengile lor. Îi fugăresc, le distrug camioanele, mașinile, vilele...Spectacolul de coșmar mă sufocă...Strig după ajutor și mă trezesc transpirat. Mă uit pe fereastră și văd copacii îndoindu-se cuminți sub bătaia vântului, scuturându-și ultimele frunze...Frunzele galbene ca mahmudelele...Ce bine!..A fost doar un coșmar. Copacii se lasă în continuare sfârtecați. Cei cu fierăstraie, camioane, mașini de lux și vile impozante zâmbesc satisfăcuți. Totul este normal! Bine că toți copacii se lasă tăiați! Iar frunzele lor
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
mahmudelele...Ce bine!..A fost doar un coșmar. Copacii se lasă în continuare sfârtecați. Cei cu fierăstraie, camioane, mașini de lux și vile impozante zâmbesc satisfăcuți. Totul este normal! Bine că toți copacii se lasă tăiați! Iar frunzele lor? Frunzele galbene ca mahmudelele...Și mahmudelele? Cine mai are mahmudele? Poate doar colecționarii. Dar ei de unde le au? Cine sunt ei? Nu cumva...Nu, nu! Nu mai vreau coșmarul cu frunzele galbene ca mahmudelele! Mai bine păstrez în memorie imaginea legendarei hore
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
că toți copacii se lasă tăiați! Iar frunzele lor? Frunzele galbene ca mahmudelele...Și mahmudelele? Cine mai are mahmudele? Poate doar colecționarii. Dar ei de unde le au? Cine sunt ei? Nu cumva...Nu, nu! Nu mai vreau coșmarul cu frunzele galbene ca mahmudelele! Mai bine păstrez în memorie imaginea legendarei hore din ziua de Înălțare. Ce horă sclipitoare!.. (din volumul „FERMECATE OBICEIURI”, ed. Școala Gălățeană, 2005) Post-scriptum: Intrat în vârtejul vieții, uitasem numele autorului acelor frumoase versuri încrustate în sufletul meu
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]