5,440 matches
-
subiacent) ce are densitatea ρ > ρ . Litosfera este modelată printr-o "placă elastică subțire infinită" (nedivizată în blocuri) iar astenosfera este privită ca un "fluid perfect, incompresibil și fără viscozitate". Topografia este privită ca o "sarcină verticală", având o anumită "geometrie" și o anumită "distribuție". Sub efectul acestei sarcini apar: Litosfera va răspunde analog cu o placa elastică subțire: se deformează (se produce o flexură). Elementele geometrice ale flexurii depind de "mărimea, geometria" și "densitatea" sarcinii și de "proprietățile mecanice ale
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
privită ca o "sarcină verticală", având o anumită "geometrie" și o anumită "distribuție". Sub efectul acestei sarcini apar: Litosfera va răspunde analog cu o placa elastică subțire: se deformează (se produce o flexură). Elementele geometrice ale flexurii depind de "mărimea, geometria" și "densitatea" sarcinii și de "proprietățile mecanice ale plăcii elastice", care sunt reprezentate prin: După 1941, ca urmare a studiilor lui Vening Meinesz, conceptul de izostazie regională și faptul că litosfera se comportă aproximativ ca o placă subțire în răspunsul
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
În anul 1879 își ia doctoratul la Sorbona cu teza "Étude des intégrales abéliennes de troisième espèce", devenind astfel al doilea român, după Spiru Haret, doctor în matematici la Sorbona. În 1881, devine profesor suplinitor la Catedra de Algebră și Geometrie Analitică la Facultatea de Științe din București, apoi la "Școala Specială de Artilerie și Geniu". În 1882 intră ca profesor de algebră superioară și de teoria funcțiilor la facultatea de Știință a Universității din București. Aici, în 1888, a ținut
David Emmanuel () [Corola-website/Science/298626_a_299955]
-
a avut ca președinte de onoare pe profesorul David Emmanuel, președinți: Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu și I. Ionescu, iar secretar general, Petru Sergescu. Lucrările s-au desfășurat pe patru secțiuni: Algebră și Analiză (prezidată de Simion Stoilow și Constantin Popoviciu), Geometrie (prezidată de Simion Sanielevici), Matematici aplicate (prezidată de Em. Filipescu, Theodor Angheluță și A. Maior), Istoria și didactica matematicii (prezidată de G. Bratu, G. Iuga și Octav Onicescu) . David Emmanuel a avut un rol important în introducerea în România a
David Emmanuel () [Corola-website/Science/298626_a_299955]
-
Algebra constituie o ramură a matematicii, derivată din aritmetică, ca o generalizare sau extensie a acesteia din urmă. Are ca domeniu studiul regulilor operațiilor și relațiilor matematice, a conceptelor derivate din acestea, cum ar fi: polinoame, ecuații, structuri algebrice. Împreună cu geometria, analiza matematică, combinatorica și teoria numerelor, algebra este una din ramurile principale ale matematicii pure. Algebra elementară este studiată începând cu învățământul gimnazial, când este introdus conceptul de variabilă matematică ce ține locul numărului. Operațiile care se efectuează cu aceste
Algebră () [Corola-website/Science/298653_a_299982]
-
al-ğabr wa-l-muqăbala , الكتاب المختصر في حساب الجبر والمقابلة", "Cartea rezumatului privind calculul prin transpoziție și reducere", scrisă de Al-Horezmi. Alți autori în consideră pe Diofant ca fiind părintele algebrei. Matematicianul persan Omar Khayyam este considerat ca fiind unul din fondatorii geometriei algebrice. De asemenea, acesta a descoperit soluția ecuației cubice. Un alt matematician persan, al-Tusi, a descoperit soluțiile algebrice și numerice pentru diverse cazuri de astfel de ecuații. Al-Tusi a dezvoltat și conceptul de funcție. Matematicianul indian Mahavira și Bhaskara II
Algebră () [Corola-website/Science/298653_a_299982]
-
funcție. Matematicianul indian Mahavira și Bhaskara II, matematicianul persan Al-Karaji, și matematicianul chinez Zhu Shijie au rezolvat numeroase cazuri de ecuații cubice, cuartice, cuintice și polinomiale de ordin superior, utilizând metode numerice. În 1637, Rene Descartes publică "La Géométrie, inventând geometria analitică și introducând notația algebrică modernă. Un alt moment crucial în evoluția algebrei moderne l-a constituit determinarea soluțiilor generale pentru ecuațiile cubice și cuartice din secolul al XVI-lea. Ideea de determinant pentru rezolvarea sistemelor de ecuații liniare a
Algebră () [Corola-website/Science/298653_a_299982]
-
transportând cărbune de-a lungul coastelor engleze. Prima sa sarcină a fost la bordul navei "Freelove" și a petrecut câțiva ani la bordul acesteia sau al altor nave, navigând între Tyne și Londra. În perioada uceniciei Cook a studiat algebra, geometria, trigonometria, navigația și astronomia. După ce și-a terminat cei trei ani de ucenicie, Cook a început să lucreze pe navele de comerț din Marea Baltică. După ce a trecut examenele în 1752 a început să progreseze în rangurile marinei comerciale, începând în
James Cook () [Corola-website/Science/298669_a_299998]
-
bombe sau rezervoare lărgabile. Forma în plan a aripii este extrem de diversificată, în funcție de destinația, rolul, dimensiunile, forma sau viteza avionului: aripa dreaptă (An-2, Cessna 172), aripă trapezoidală (F-22 Raptor), aripă în săgeată (A300, BAC 1-11, Su-27), aripă în săgeată cu geometrie variabilă (avionul multirol Tornado, bombardierul B-1 Lancer), aripă triunghiulară (F-16, Saab 37 Viggen), aripă delta gotic (Concorde), etc. Elementele constructive ale unei aripi de avion obișnuite sunt: lonjeroanele, lisele, nervurile, panourile de înveliș și alte piese componente, de rigidizare (ex
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
(n. 15 decembrie 1802, Cluj, Comitatul Cluj - d. 27 ianuarie 1860, Târgu Mureș, Scaunul Mureșului) a fost un matematician maghiar din Transilvania, fiul matematicianului Farkas Bolyai. A scris lucrări fundamentale în geometria neeuclidiană. Încă din copilărie a manifestat interes și posibilități deosebite pentru gândirea matematică, în care a fost inițiat de către tatăl său, ale cărui lucrări le-a studiat. În 1817, după absolvirea liceului, a început studiile de inginerie la Academia Militară
János Bolyai () [Corola-website/Science/299145_a_300474]
-
familia nu a putut finanța un studiu al matematicii în străinătate, cum și-ar fi dorit tatăl acestuia. În 1822 a încheiat studiul cu succes și a dedicat încă un an studiilor științifice, în care a dezvoltat, printre altele, fundamentele geometriei neeuclidiene, incercând, asemeni tatălui, să demonstreze postulatul paralelelor al lui Euclid. A colaborat în această direcție cu prietenul său Carl Szasz (1798-1835), care însă în 1821 a plecat în Ungaria ca profesor. În anul 1823 a devenit ofițer inginer al
János Bolyai () [Corola-website/Science/299145_a_300474]
-
ca inginer de geniu), și a lucrat până în 1826 la fortificațiile Timișoarei. Ulterior a fost transferat succesiv la Arad, Oradea, Szeged, Lemberg, Olmütz, în grad de căpitan. În 1833 s-a pensionat din cauza problemelor de sănătate. În 1826 a creat geometria neeuclidiană, simultan, dar independent de Lobacevski și Carl Friedrich Gauss. Gauss, deși s-a ocupat cu aceste probleme, niciodată nu a ajuns la adâncimea ideilor lui J. Bolyai și Lobacevski, și nu a publicat, dar nici măcar nu a scris nimic
János Bolyai () [Corola-website/Science/299145_a_300474]
-
nu a ajuns la adâncimea ideilor lui J. Bolyai și Lobacevski, și nu a publicat, dar nici măcar nu a scris nimic în acest sens. Astfel, János Bolyai a demonstrat că celebra axiomă a paralelelor este independentă de celelalte axiome ale geometriei și a dedus că geometria lui Euclid nu este unica posibilă și că se poate dezvolta o nouă geometrie mai generală pe care a denumit-o "știința absolută a spațiului", deci o geometrie independentă de cea clasică, pe care ulterior
János Bolyai () [Corola-website/Science/299145_a_300474]
-
ideilor lui J. Bolyai și Lobacevski, și nu a publicat, dar nici măcar nu a scris nimic în acest sens. Astfel, János Bolyai a demonstrat că celebra axiomă a paralelelor este independentă de celelalte axiome ale geometriei și a dedus că geometria lui Euclid nu este unica posibilă și că se poate dezvolta o nouă geometrie mai generală pe care a denumit-o "știința absolută a spațiului", deci o geometrie independentă de cea clasică, pe care ulterior a denumit-o "geometrie hiperbolică
János Bolyai () [Corola-website/Science/299145_a_300474]
-
scris nimic în acest sens. Astfel, János Bolyai a demonstrat că celebra axiomă a paralelelor este independentă de celelalte axiome ale geometriei și a dedus că geometria lui Euclid nu este unica posibilă și că se poate dezvolta o nouă geometrie mai generală pe care a denumit-o "știința absolută a spațiului", deci o geometrie independentă de cea clasică, pe care ulterior a denumit-o "geometrie hiperbolică neeuclidiană". Geometria euclidiană era deci un caz limită al geometriei hiperbolice. Rezultatul cercetărilor sale
János Bolyai () [Corola-website/Science/299145_a_300474]
-
paralelelor este independentă de celelalte axiome ale geometriei și a dedus că geometria lui Euclid nu este unica posibilă și că se poate dezvolta o nouă geometrie mai generală pe care a denumit-o "știința absolută a spațiului", deci o geometrie independentă de cea clasică, pe care ulterior a denumit-o "geometrie hiperbolică neeuclidiană". Geometria euclidiană era deci un caz limită al geometriei hiperbolice. Rezultatul cercetărilor sale le-a publicat, ca o anexă, intitulată "Appendix", la tratatul tatălui său, Farkas Bolyai
János Bolyai () [Corola-website/Science/299145_a_300474]
-
că geometria lui Euclid nu este unica posibilă și că se poate dezvolta o nouă geometrie mai generală pe care a denumit-o "știința absolută a spațiului", deci o geometrie independentă de cea clasică, pe care ulterior a denumit-o "geometrie hiperbolică neeuclidiană". Geometria euclidiană era deci un caz limită al geometriei hiperbolice. Rezultatul cercetărilor sale le-a publicat, ca o anexă, intitulată "Appendix", la tratatul tatălui său, Farkas Bolyai, "Tentamen juventutem studiosam..." din 1832. Această operă, ca și concepția sa
János Bolyai () [Corola-website/Science/299145_a_300474]
-
Euclid nu este unica posibilă și că se poate dezvolta o nouă geometrie mai generală pe care a denumit-o "știința absolută a spațiului", deci o geometrie independentă de cea clasică, pe care ulterior a denumit-o "geometrie hiperbolică neeuclidiană". Geometria euclidiană era deci un caz limită al geometriei hiperbolice. Rezultatul cercetărilor sale le-a publicat, ca o anexă, intitulată "Appendix", la tratatul tatălui său, Farkas Bolyai, "Tentamen juventutem studiosam..." din 1832. Această operă, ca și concepția sa, reprezintă un moment
János Bolyai () [Corola-website/Science/299145_a_300474]
-
poate dezvolta o nouă geometrie mai generală pe care a denumit-o "știința absolută a spațiului", deci o geometrie independentă de cea clasică, pe care ulterior a denumit-o "geometrie hiperbolică neeuclidiană". Geometria euclidiană era deci un caz limită al geometriei hiperbolice. Rezultatul cercetărilor sale le-a publicat, ca o anexă, intitulată "Appendix", la tratatul tatălui său, Farkas Bolyai, "Tentamen juventutem studiosam..." din 1832. Această operă, ca și concepția sa, reprezintă un moment crucial în dezvoltarea geometriei moderne. Deși nu au
János Bolyai () [Corola-website/Science/299145_a_300474]
-
un caz limită al geometriei hiperbolice. Rezultatul cercetărilor sale le-a publicat, ca o anexă, intitulată "Appendix", la tratatul tatălui său, Farkas Bolyai, "Tentamen juventutem studiosam..." din 1832. Această operă, ca și concepția sa, reprezintă un moment crucial în dezvoltarea geometriei moderne. Deși nu au fost înțelese și apreciate de contemporani, contribuțiile lui János Bolyai au pus geometria pe baze noi, deschizându-i largi perspective. János Bolyai a mai scris și un studiu despre numere complexe intitulat "Responsio" (1837).
János Bolyai () [Corola-website/Science/299145_a_300474]
-
la tratatul tatălui său, Farkas Bolyai, "Tentamen juventutem studiosam..." din 1832. Această operă, ca și concepția sa, reprezintă un moment crucial în dezvoltarea geometriei moderne. Deși nu au fost înțelese și apreciate de contemporani, contribuțiile lui János Bolyai au pus geometria pe baze noi, deschizându-i largi perspective. János Bolyai a mai scris și un studiu despre numere complexe intitulat "Responsio" (1837).
János Bolyai () [Corola-website/Science/299145_a_300474]
-
tratatului său "Lumea", care se sprijinea pe sistemul copernican. În 1635 se naște fiica sa, Francine, concepută cu o servitoare. În iunie 1637 apare la Leyda, fără semnatură, "Le Discours de la méthode", în franceză, urmat de eseurile "Dioptrica", "Meteorii" și "Geometria". Urmează reacții vii la aceste tratate, mai ales din partea lui Roberval și Fermat, la care se adaugă tatăl lui Pascal. Tot în această perioadă se va declanșa și conflictul dintre Descartes și Fermat. În 1640, în septembrie moare fiica sa
René Descartes () [Corola-website/Science/299131_a_300460]
-
metafizic, de Spinoza și Leibniz. În timpul campaniilor sale, și-a concretizat ideile de bază pe care s-au bazat marile sale descoperiri. A fondat liniile mari ale științei noi sub forma matematicii universale, a reformat algebra, a fondat o nouă geometrie, numită "geometrie analitică". În 1630 începe descrierea meteoriților după obervațiile făcute la Roma cu un an înainte. A descoperit ovalele care îi poartă numele (ovalele lui Descartes). Descartes este primul matematician care a introdus utilizarea calculului algebric pentru studiul proprietăților
René Descartes () [Corola-website/Science/299131_a_300460]
-
Spinoza și Leibniz. În timpul campaniilor sale, și-a concretizat ideile de bază pe care s-au bazat marile sale descoperiri. A fondat liniile mari ale științei noi sub forma matematicii universale, a reformat algebra, a fondat o nouă geometrie, numită "geometrie analitică". În 1630 începe descrierea meteoriților după obervațiile făcute la Roma cu un an înainte. A descoperit ovalele care îi poartă numele (ovalele lui Descartes). Descartes este primul matematician care a introdus utilizarea calculului algebric pentru studiul proprietăților geometrice ale
René Descartes () [Corola-website/Science/299131_a_300460]
-
după obervațiile făcute la Roma cu un an înainte. A descoperit ovalele care îi poartă numele (ovalele lui Descartes). Descartes este primul matematician care a introdus utilizarea calculului algebric pentru studiul proprietăților geometrice ale figurilor, ceea ce a condus la apariția geometriei analitice. A găsit aplicația numerelor complexe în geometria analitică. A introdus utilizarea numerelor negative. În ceea ce privește teoria numerelor, a studiat numerele perfecte și a descoperit anumite proprietăți ale acestora. De asemenea, a elaborat metoda de determinare a rădăcinilor întregi ale unei
René Descartes () [Corola-website/Science/299131_a_300460]