4,643 matches
-
de birocrații naziști. Infrastructura lumii afacerilor din Germania nu a fost afectată de război. Firmele de producție, băncile, companiile de asigurări, distribuitorii Își reluaseră activitatea la Începutul anilor ’50, aprovizionând cu produse și servicii o piață străină insațiabilă. Nici măcar marca germană constant supraevaluată nu a stânjenit progresul german. A făcut materia primă din import ieftină, fără a restricționa cererea străină pentru produsele germane - acestea erau, de regulă, de mare valoare și avansate din punct de vedere tehnic și s-au vândut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
registru mai banal, aparatură electrocasnică 12. Pe plan internațional, cererea de haine sau produse alimentare germane era practic inexistentă, și asta pe bună dreptate. Dar, prin 1965, orice obiect ieșit dintr-un strung nemțesc sau conceput de ingineri care vorbeau germana ieșea din expozițiile americane și britanice la prețul cerut. Numai Scandinavia se putea lăuda cu o reputație generală de calitate Într-o gamă variată de produse, dar chiar și acolo piața prezenta nuanțe semnificative. Străinii cu pretenții Își umpleau casa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unei eliberări din chingile staliniste a stârnit o avalanșă de proteste și speranțe. Astfel, scriitorii au consacrat Conferința de la Liblice din 1963 lui Franz Kafka. Până atunci, acesta fusese un subiect tabu: Kafka era un evreu praghez care scria În germană, ceea ce amintea de istoria trecută a Boemiei; mai grav, multe dintre scrierile lui anticipau cu o acuitate jenantă logica regimurilor totalitare. Astfel, autorizația de a-l discuta pe Kafka părea să prevestească o liberalizare de anvergură a discursului public: de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de informații și detalii, dar nu depășea ca fervoare morală și impact emoțional alte scrieri cu greutatea experienței: Călătoria În vâltoare a Evgheniei Ginzburg, publicată În 1967; memoriile Margaretei Buber-Neumann din lagărele sovietice și naziste, apărute pentru prima oară În germană În 1957; confesiunea amară a unei credințe rătăcite, scrisă de Wolfgang Leonhard În 1955, sau demistificarea chiar mai timpurie a Uniunii Sovietice de către Victor Serge și Boris Souvarine 1. Dar venea la momentul oportun. Criticii intelectuali ai comunismului n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost subdivizată În trei regiuni: Flandra, Valonia și regiunea capitalei Bruxelles, fiecare cu propriul parlament ales (pe lângă parlamentul național). Existau apoi trei comunități oficial constituite: flamandă, francofonă și germanofonă (aceasta din urmă formată din 65.000 de vorbitori de germană care trăiesc În estul Valoniei, aproape de granița cu Germania). Fiecare comunitate avea și ea parlamentul ei. Regiunile și comunitățile lingvistice nu corespund Întru totul - există vorbitori de germană În Valonia și orășele (sau cartiere) francofone În Flandra. Pentru acestea au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și germanofonă (aceasta din urmă formată din 65.000 de vorbitori de germană care trăiesc În estul Valoniei, aproape de granița cu Germania). Fiecare comunitate avea și ea parlamentul ei. Regiunile și comunitățile lingvistice nu corespund Întru totul - există vorbitori de germană În Valonia și orășele (sau cartiere) francofone În Flandra. Pentru acestea au fost create privilegii speciale, concesii și protecții - o sursă continuă de nemulțumire pentru ambele tabere. Două regiuni, Flandra și Valonia, sunt practic unilingve, cu excepțiile menționate. Regiunea capitalei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Olanda erau recente și surprinzător de populare. Toate se dovediseră neașteptat de versate În exploatarea sentimentului „antiimigraționist”. Fie că perorau Împotriva „minorităților etnice”, precum Partidul Național Britanic, fie că, asemenea Frontului Național al lui Jean-Marie Le Pen, vizau „imigranții” (În germană, termenul preferat era străinii sau veneticii), partidele de extremă dreaptă nu duceau lipsă de simpatizanți. Pe de o parte, Încetinirea creșterii economice și vulnerabilitatea În fața forțelor economice globale Îi expuneau pe salariați la o instabilitate economică fără precedent În istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
linii de hotar au indicat sau nu coordonatele Europei, În funcție de punctul din care erau privite. Să luăm un caz bine cunoscut: În secolul al XVIII-lea, majoritatea locuitorilor Ungariei și Boemiei erau de sute de ani catolici și mulți vorbeau germana. Dar, pentru austriecii luminați, „Asia” Începea cu Landstrasse, șoseaua care iese din Viena pe la răsărit. Părăsind orașul pe la vest, cu direcția Praga, Mozart spunea În 1787 că trece o graniță orientală. Estul și Vestul, Asia și Europa sunt de veacuri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un con de umbră. Ca limbă europeană, spaniola (ca și portugheza sau italiana) nu mai era predată În afara granițelor statului; ea a rămas un instrument de comunicare dincolo de Pirinei doar prin statutul ei de limbă oficială a Uniunii Europene 7. Germana Își pierdea și ea cu repeziciune locul În liga limbilor europene. Altădată, orice membru al comunității științifice internaționale știa măcar să citească În germană. Alături de franceză, germana era limba universală a europenilor cultivați, fiind, până la război, și cea mai vorbită dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un instrument de comunicare dincolo de Pirinei doar prin statutul ei de limbă oficială a Uniunii Europene 7. Germana Își pierdea și ea cu repeziciune locul În liga limbilor europene. Altădată, orice membru al comunității științifice internaționale știa măcar să citească În germană. Alături de franceză, germana era limba universală a europenilor cultivați, fiind, până la război, și cea mai vorbită dintre ele - o limbă folosită activ În viața de zi cu zi de la Strasbourg până la Riga8. Dar, odată cu lichidarea evreilor, expulzarea germanilor și sosirea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comunicare dincolo de Pirinei doar prin statutul ei de limbă oficială a Uniunii Europene 7. Germana Își pierdea și ea cu repeziciune locul În liga limbilor europene. Altădată, orice membru al comunității științifice internaționale știa măcar să citească În germană. Alături de franceză, germana era limba universală a europenilor cultivați, fiind, până la război, și cea mai vorbită dintre ele - o limbă folosită activ În viața de zi cu zi de la Strasbourg până la Riga8. Dar, odată cu lichidarea evreilor, expulzarea germanilor și sosirea sovieticilor, Europa Centrală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
până la război, și cea mai vorbită dintre ele - o limbă folosită activ În viața de zi cu zi de la Strasbourg până la Riga8. Dar, odată cu lichidarea evreilor, expulzarea germanilor și sosirea sovieticilor, Europa Centrală și de Est a pierdut contactul cu germana. Orășenii mai În vârstă au continuat să citească și (mai rar) să vorbească nemțește, iar În comunități săsești izolate din Transilvania și din alte părți germana s-a menținut ca limbă marginală, cu o utilitate practică redusă. Toți ceilalți au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
expulzarea germanilor și sosirea sovieticilor, Europa Centrală și de Est a pierdut contactul cu germana. Orășenii mai În vârstă au continuat să citească și (mai rar) să vorbească nemțește, iar În comunități săsești izolate din Transilvania și din alte părți germana s-a menținut ca limbă marginală, cu o utilitate practică redusă. Toți ceilalți au Învățat - sau cel puțin li s-a predat - limba rusă. Asociată cu ocupația sovietică, rusa Își pierdea tot farmecul, chiar și În țări ca Polonia sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
familiaritatea cu limbile respective. În teritoriile strivite atâta timp Între Rusia și Germania nu mai conta acum decât o singură limbă străină. Îndeosebi pentru tineri, a fi european În Est după 1989 Însemna a vorbi engleza. Pentru vorbitorii nativi de germană din Austria, Elveția și chiar Germania, provincializarea treptată a limbii lor (În asemenea măsură, Încât nici măcar olandezii, a căror limbă este strâns Înrudită cu germana, nu o mai studiau sau nu o mai Înțelegeau) era un fapt consumat, iar regretele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fi european În Est după 1989 Însemna a vorbi engleza. Pentru vorbitorii nativi de germană din Austria, Elveția și chiar Germania, provincializarea treptată a limbii lor (În asemenea măsură, Încât nici măcar olandezii, a căror limbă este strâns Înrudită cu germana, nu o mai studiau sau nu o mai Înțelegeau) era un fapt consumat, iar regretele erau inutile. În anii ’90, Siemens și alte mari firme germane au transformat nevoia În virtute, impunând engleza ca limbă utilizată În mediul corporatist. Politicienii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau două de belgieni, luxemburghezi și elvețieni și câteva comunități izolate din Alpii italieni și Pirineii spanioli mai era limba maternă - mulți foloseau forme dialectale Înfierate de cerberii de la Académie Française. În termeni strict statistici, franceza era de mult - față de germană sau rusă - la periferia lingvistică europeană. Dar, de la declinul latinei, franceza fusese limba specifică elitelor cosmopolite cultivate - și, prin urmare, limba europeană par excellence. Când la Oxford s-a propus, În primii ani ai secolului XX, ca limba franceză să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era recomandată școlarilor ca primă limbă străină numai În Marea Britanie, Irlanda și România; toți ceilalți europeni Învățau engleza. În unele părți din fosta Europă habsburgică, franceza nu mai era nici măcar a doua limbă străină predată În școli; Îi luase locul germana. Francofonia (comunitatea internațională a vorbitorilor de franceză, majoritatea În fostele colonii) a rămas un actor lingvistic important pe scena mondială, dar declinul francezei la ea acasă, În Europa, era indiscutabil și, pe cât se pare, ireparabil. Chiar și la Comisia Europeană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
hegemonia englezei. Era de preferat ca francezii să Învețe altceva - orice altceva: „De ce”, Întreba Toubon, „să Învețe copiii noștri o engleză simplificată - pe care o pot deprinde la orice vârstă - când ar trebui să dobândească o apreciere mai profundă pentru germană, spaniolă, arabă, japoneză, italiană, protugheză sau rusă?”. ținta atacului lui Toubon (ceea ce el numea cu dispreț „engleza mercantilă”, limba care lua locul francezei, „capitala dintâi, simbolul demnității poporului francez”) era pe cale să devină, chiar În momentul În care era luat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poporului francez”) era pe cale să devină, chiar În momentul În care era luat la ochi, intangibil. Intelectuali ca Michel Serres constatau, poate, cu un aer sinistru, că străzile Parisului aveau acum mai multe nume În engleză decât pe timpul Ocupației În germană, Însă tineretul crescut cu filme, emisiuni TV, jocuri video, site-uri și muzică pop internaționale - și care folosea un jargon mobil, plin de cuvinte și expresii Împrumutate și adaptate - era cum nu se poate mai indiferent. Legea care Îi obliga
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
83; stilul de viață 79-80; sustenabilitatea 491-492; vezi și social-democrați „state-doică” 346, 357 Statele Unite; acceptarea persoanelor strămutate 43-44; acțiuni care au condus la Războiul Rece 129-150; acțiuni În Bosnia 618-619, 623; atacul terorist din 11 septembrie 716, 724; atenția acordată Germanei 109; atracția culturii populare 211-212, 216-221, 326-327; boicotarea Jocurilor Olimpice (1980) 541; o forță În Europa 108; ca model pentru Europa postbelică 21-22; campania de bombardare a sârbilor 618-619; capacitate nucleară 230; cea mai serioasă problemă de imagine a Europei 717
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sanscrită) se desprind substantivele care denumesc vinul în marea majoritate a limbilor popoarelor caucaziene ale Europei: astfel s-a întâmplat în rusă (vino), în greacă (woinos apoi oinos), în latină (vinum), în italiană și spaniolă (vino), în portugheză (vinho), în germană (wein), în engleză (wine) și bineînțeles în franceză (vin). De origine mitică (cap. I), de esență mistică (cap. II), de natură sacră (cap. III), cu mod de întrebuințare "festiv" (cap. IV) și de consum național (cap. V), vinul este evident
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
amplu studiu despre Pavel Dan), Alexandru Jebeleanu, Petru Sfetca (poezii, traduceri din Eugenio Montale, Umberto Saba, Charles Baudelaire, Francis Jammes, Paul Verlaine, Guillaume Apollinaire, Paul Valéry, Stéphane Mallarmé, Arthur Rimbaud ș.a.). Sunt prezenți, de asemenea, Franyó Zoltán (articole, traduceri în germană din Mihai Eminescu), Mircea Ștefănescu (nuvela Trei sinucigași), Virgil Birou, Pavel Bellu (un studiu despre Ilarie Voronca, articolele Criticul G. Călinescu, Viziunea socială a artei și valorile anestetice), Nicolae Țirioi, Ștefan Aug. Doinaș, Romeo Dăscălescu, Emil Manu, Mihai Beniuc, Petru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290658_a_291987]
-
pornind de la părerea Îxtremă că atitudinea este „o stare mintală” până la cealaltă extremă că atitudinea este „o acțiune fizică”. De exemplu, H. Pieron (2001) definește atitudinea sub aspectul ei de stare de pregătire mentală (set, În engleză sau Einstellung, În germană). După acest autor, atitudinea :ste o structură pregătitoare orientată din punct de vedere perceptiv sau reacționai: de :xemplu, atitudinea de ascultare sau de pândă vizuală, de detentă motorie sau de start Într-o :ursă, de reacție verbală etc. Aceeași diversitate
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
liniște, literatura clasică a devenit accesibilă Europei, după ce fusese pierdută sau inaccesibilă o mie de ani. Renașterea, ca mișcare culturală, a devenit memorabilă. În anul 1488, epopeile homerice au fost recitite În Italia, apoi traduse În multe limbi europene: franceză, germană (În 1530), italiană (În 1544), engleză (În 1581) etc. Toate acestea s-au Întâmplat după ce istoria a pus capăt Imperiului Roman și războaielor religioase și politice, iar Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin) a fost cucerit de turci, după ce Europa a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
germane îndeosebi a populației evreiești a revenit unităților de exterminare mobile ale SS, în speță Einsatzgruppen A, B, C și D. Mai mult, Andrej Angrick consacră un spațiu larg conflictului intervenit între Einsatzgruppe D și conducerea Armatei a 11-a germane, care a încercat să limiteze pe cât posibil "activitatea" Einsatzgruppe D aflată sub comanda Standartenführerului (colonelului) SS Otto Ohlendorf 12. În al doilea rând Alex Mihai Stoenescu mistifică cu bună știință conținutul ordinului emis de Ion Antonescu la 21 iunie 1941
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]