19,706 matches
-
parieze averea lui Bill Gates contra un yen că faptul nu mai avea cum să se producă. O dată, mă rog, treacă-meargă, se poate accepta și cvasiimposibilul; a doua oară, coincidența magică era absolut exclusă, inclusiv În teorie. „Încearcă să-ți imaginezi starea mea În clipa când am luat În mână Citizenul și am constatat că pornise și că arăta, asemenea orologiului meu estudiantin de odinioară, ora exactă”, aproape s-a rugat să-l cred Toshiro Fujimori. „Roger, știu că pare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
teme că un hoț ar putea să-i facă neinvitat vreo vizită de lucru În apartament, răspundea de fiecare dată râzând cu o inconștiență dezarmantă: „Domnule, hoții sunt hoți, dar nu sunt nebuni. Păi, numai un nebun și-ar putea imagina, văzând ferestrele date la perete, că nu e nimeni În toată casa. E chestie de psihologie aici...” Câțiva dintre noi am Încercat să-i explicăm că pe lume mai sunt și hoți cărora li se fâlfâie de psihologie și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai zis și Evei: să știe Machiavelli ce scopuri meschine au ajuns să justifice cuvintele sale, cred că s-ar răsuci sub pământ cu cavou cu tot, am bombănit iritat de turnura lejeră pe care alunecase discuția. Dacă Howard Își imagina că astfel de futilități puteau contribui la ameliorarea părerii mele despre umorul englezesc, birmanez sau ivorian, se Înșela amarnic. I-am spus-o, amintindu-i că, În stilul lui digresiv și perifrastic, reușise din nou să se Îndepărteze de subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Sau poate că Statutul nu cuprinde nimic din ce se bănuiește, dar, În timp, din neputință și disperare, s-a născut un mit fals, pe care misterul Îl fortifică, Îl stimulează, Îl face irezistibil. Probabil că sunt destui care Își imaginează că accesul la text Îi poate face peste noapte foarte puternici. Atotputernici, chiar. Pentru alții, Între care mă număr, miza ar fi alta, cu totul alta... Howard a tăcut un moment, de parcă atunci ar fi fost pus pentru Întâia oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
drumul și nu mai e cale de Întoarcere la pur-și-simplul pe care ar fi trebuit să-l moștenim la origini, În locul lui deprinzând vocația perversă a ideii de moștenire... răul relelor vieții și al morții noastre... nici nu-ți poți imagina cât de mult a pervertit omul, cât de adânc l-a ticăloșit, cum i-a luat mințile și i-a Îmbăloșat vederea instinctul diabolic al posesiunii... nu, nu impulsul, pentru că e ceva organic, sădit În suflete de Însuși Creatorul, instinctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Încă una a naibii de gravă. Jumătatea de oră disponibilă se Înjumătățise la rându-i, iar eu mă aflam exact În același punct ca la Început. Ce-mi venise să mă Încrâncenez pe literele alea idioate, cum putusem să-mi imaginez că un secret de anvergură fusese ascuns de centromani Într-un simplu A, B, C, D etc.?! Uite că putusem și, În pofida surescitării provocate de eșec, În străfundurile subconștientului continuam să cred că soluția reală nu este una foarte complicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
admiră de la distanță, o așază pe masă, pe scaun, pe podea și sub ochii maică-sii, bucurându-se de existența ei, de faptul că a părăsit vitrina, poposindu-i, În sfârșit, În brațe. Îmi prelungisem așteptarea, inclusiv Încercând să-mi imaginez ce revelații voi afla Între acele coperte din piele, foarte dichisite, Închizându-se ca un fel de casetă prevăzută cu o mică Încuietoare-sigiliu. Venirea Evelinei Îmi Întrerupsese exercițiul de Încântare așteptândă. Nu În totalitate Însă; doar exacerbase dorința de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ne-am Întâlnit, am privit-o foarte atent pe Eva, Încercând să descopăr pe fizionomia ei un semn oricât de vag de tulburare sau, de ce nu?, de vinovăție. Era puțin probabil să fi dormit dusă și să nu-și fi imaginat că, În timpul nopții, Îmi bătusem capul, străduindu-mă să dibuiesc cine mi-a furat pistolul, și nu credeam că mă considera atât de subțire la cerebel Încât să excludă posibilitatea de a mă fi apropiat de răspunsul corect. Dincolo de șocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
șanse să-ți amintești că sistemul zecimal a fost adoptat, cu minime excepții, În toată lumea civilizată. Dar nici dacă l-ai avut - despre ghinion vorbesc -, Încă nu e totul pierdut: este suficient să numeri literele folosite de incifrator (așa Îmi imaginez eu că se cheamă criminalii care se ocupă cu enigmistica aplicată). Rezultatul va fi, ai ghicit, zece. Respectiv, șirul numerelor de la zero la nouă. - Până aici, logica ta Îmi pare perfectă, am intervenit din nou, neținând seama de ironia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În această manieră, n-ajungeam la nici un rezultat. Am luat hârtia pe care scrisese cuvântul acela imposibil și am frământat-o gânditor Între degete, sugerându-i că mi-ar plăcea să revenim la lucruri mai serioase: - Spune mai departe. Îmi imaginez că n-ai pierdut atât timp, plus toată noaptea trecută, doar pentru a ajunge la concluzia că ai de-a face cu o criptogramă.... - Bineînțeles. Și nu e cazul să mă subestimezi În halul ăsta, că eu nu te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
succesiune de litere așezate În șiruri ce se Încadrau Într-un dreptunghi pus În picioare. Asta, În limba mea matematică, vrea să Însemne că avea baza mai mică decât Înălțimea, ai Înțeles. Plină de frenezie și aplomb, am Început să imaginez diferite figuri geometrice În care, pe rând, Înscriam cele 10 litere ce ascundeau conturile. Foarte curând, deși nu făcusem cine știe ce risipă de fantezie, am simțit cum Îmi năvălește sângele În creier și-mi vine să mă dau cu capul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
jocul de șah? Pornești pe diagonală? Mergi În zigzag? Și iarăși: de unde pornești? Scutindu-te de comentarii - oricum, În esență, aceleași -, Îți mai arăt așa, ca scuză pentru eșec, câteva dintre figurile cele mai la Îndemână pe care le-am imaginat și cu care mi-am bătut capul : A C D E cu variantele A C D E și A C D E L M N R L M N R L M N R U X U X U X
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
metodele prin care am Încercat să descopăr cheia cifrului, dar nu singura. Stai să vezi. După cum ai constatat, la finele fiecărei operațiuni, mă pricopseam cu o nouă combinație de litere: ANDULXERCM XUNDACERLM ACDELMXURN NERCLUADMX și tot așa, la nesfârșit. Îți imaginezi cam câte variante rezultă efectuând permutări de 10 elemente luate câte 10? - N-am idee; câteva sute sau mii, probabil... - Mda, Îmi dau seama acum de ce te-ai făcut istoric și nu matematician. Exact 3.628.800! În demența mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
după ce ieși pe poartă sau oricând vei găsi de cuviință, oricând vei considera că Îți poate folosi la ceva. Ești liber, de asemenea, să-l distrugi fără să-l fi deschis. Și acum, să continuăm... Nu e greu să-ți imaginezi ce freamăt a declanșat Înlăuntrul meu rostirea numelui celui mai apropiat oraș de Centru. Era prima oară când aflam un indiciu cât de cât consistent despre locul unde mă aflam. M-am străduit cât am putut să-mi ascund emoția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
timp după plecarea enigmaticei femei, lucrurile au luat-o razna. Sau, ca să citez o expresie pe care o auzisem de mai multe ori prin Centru, evenimentele au prins să se precipite. Trecuseră circa două-trei ore, pierdeam timpul Încercând să-mi imaginez unde se află Eva În acele momente când, În camera mea, a năvălit Roger Howard. Calmul lui englezesc, care mă scotea adesea din calmul meu românesc, se făcuse țăndări, iar pe lângă fizionomia de acum, aceea cu care mă Întâmpinase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
foșnitor. Zorile o prindeau încercănată în fața ferestrei, repetând mecanic rugăciuni și urmărind cu interes, fără să-și dea seama, silueta vânjoasă a rândașului Stașek, care se spăla la fântână până la brâu, fornăind. Atunci doamna Potoțki închidea cutremurată ochii și-și imagina cum bunul Dumnezeu îi trimite un înger de 1,85 metri, cu aripi mari, învăluitoare, care să se așeze în jilțul de colo, cum făcea și hatmanul când venea de la bătălie, și să-i spună: „Ia trage tu puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spatele mătăhălos, greu încercat în 1623 (octombrie - Podul Negruî, 1627 (februarie - Poiana Surăî și 1631 (tot octombrie, dar la Ilișeștiî al spătarului Vulture. Admițând cazul particular când privirea se face tot una cu ochiul minții și având capacitatea de a imagina a lui Broanteș drept condiție necesară și deocamdată suficientă, să presupunem acum reciproca, adică fie privirea noastră privirea lui Broanteș. Ce vede el? Peste spatele spătarului vede năsucul poznaș al Cosettei, mai departe bărbia dublă odată cu trecerea anilor a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce înseamnă să muncești la o asemenea adâncime? Abia veți putea respira! — Știu, răspunse cu naturalețe fratele ei. Dacă acum, când n-am ajuns cu săpatul nici măcar la jumătate, am uneori senzația că mă sufoc, nici nu vreau să-mi imaginez măcar ce-ar putea fi mai jos, dar spune-mi: ce altceva putem face? — S-o lăsăm baltă. — Și să ne întoarcem în oraș? spuse Gacel cu dispreț. Sau să pribegim din nou ca niște leproși? Nicăieri nu ne vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sau gloanțe. Noi obișnuim să mergem când avem cămile de vânzare, și așa ne aprovizionăm. Odată chiar am fost chiar la târgul din Kano, dar ăsta e destul de departe. — Cât de departe? — La trei săptămâni de mers. — Nu-mi pot imagina un european călătorind timp de trei săptămâni ca să meargă la piață, și adevărul e că încă nu mi-ați răspuns la întrebare: de ce ați ales un loc atât de izolat? — Nu cred că ați înțelege, veni răspunsul. — Mă străduiesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai faceți. — Dar dacă nu punem apă în radiator, motorul o să explodeze în mijlocul deșertului, protestă celălalt. — Asta este problema voastră, nu a noastră. Când v-ați hotărât să participați la o competiție atât de stupidă, ar fi trebuit să vă imaginați că putea să vi se întâmple așa ceva. Targui-ul făcu un gest semnificativ cu mâna și adăugă: — Iar acum ar fi bine să plecați. Pilotul se gândi o clipă, încuviință din cap, își luă casca și intră în mașină, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
din zonă? — Nu știu, dar bănuiesc că la fel de grav. — Ce s-ar fi întâmplat cu familia mea dacă n-ar fi apărut aceste mașini? Șansele noastre de a ajunge vii la cel mai apropiat puț ar fi fost minime. — Îmi imaginez și sunt fericit că nu vi s-a întâmplat nimic, dar cei pe care i-ați reținut nu au nici o vină pentru tot ce s-a petrecut. — Știu, și de aceea vă dau cuvântul meu că, dacă se vor îndeplini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și nenorocitul ăsta care spune că a vrut să plătească apa și s-a înfuriat când a crezut că este discriminat, pentru că celor ce veniseră înaintea lui li se îngăduise s-o folosească... — În momentul acela nu ne-am putut imagina că prin tabăra noastră vor trece toți nebunii din lume. Apa unui puț ca ăsta nu se poate risipi aiurea. Mi se pare logic, și înțeleg că aveți dreptate, la fel cum au dreptate cei pe care i-ați luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ani de zile înfrunt deșertul. Yves Clos și Amed Habaja se uitară atent la namila ce stătea de cealaltă parte a mesei în încăpătorul și luxosul cort alb dotat cu aer condiționat și tot confortul ce s-ar fi putut imagina în Sahara; cel dintâi arătă spre harta ce acoperea tot peretele lateral și pe care erau înfipte o mulțime de stegulețe de diferite culori. — Da, știu că de ani de zile înfrunți deșertul, zise. Și ai un succes remarcabil, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
severă tânărului impertinent ce pusese întrebarea cu un pronunțat accent străin și, când răspunse, vocea lui sună ciudat de seacă. N-am vorbit despre bani, spuse. Niciodată n-am vorbit, nici nu vom vorbi despre asta, căci, dincolo de ceea ce vă imaginați, aici banii nu contează - Gacel Sayah oftă ușor și adăugă: Până când membrii organizației voastre nu vor înțelege acest lucru, nu vom ajunge la nici un rezultat. — Dar dacă nu e vorba de bani, ce vreți? — Dreptate, am mai spus-o. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
încuviință din cap de mai multe ori și preciză: — Mâna ce a ridicat arma în tabăra tuaregă unde fusese primit cu ospitalitate... Așa spune legea. — Dumnezeu să ne-ajute ! Și el știe? Dacă nu știe, va afla în curând. — Vă imaginați ce-ar face orice om înțelept aflând că cineva vrea să-i taie o mână? — Ar fugi cât mai departe posibil, bănuiesc. — Exact! Și în cazul ăsta..., cine se va duce să-l caute și cum va face ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]