5,875 matches
-
Plotin, sufletul e o oglindă ce creează lucrurile materiale, reflectând ideile rațiunii superioare. Poate de aceea eu, pentru a gândi, am nevoie de oglinzi: nu mă pot concentra decât în prezența imaginilor reflectate, de parcă sufletul meu ar avea nevoie să imite un model ori de câte ori vrea să-și folosească capacitatea speculativă. (Cuvântul, aici, însumează toate semnificațiile sale: eu sunt în același timp un om care gândește și un om de afaceri, plus un colecționar de aparate optice.) De cum îmi apropii ochiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e și asta? spune ea, mi-ați dat două exemplare ale aceluiași roman! Sau: Tânăra femeie încurcă manuscrisele. Îi înapoiază productivului romanul chinuitului, scris în maniera productivului, și chinuitului romanul productivului, scris în maniera chinuitului. Amândoi, văzând că au fost imitați, au o reacție violentă și-și regăsesc stilul propriu. Sau: O pală de vânt risipește paginile celor două manuscrise. Cititoarea încearcă să le pună în ordine. Se naște un roman unic, extrem de frumos, pe care criticii nu știu cui să-l atribuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
muzică. Facem cinste. Ce ziceți? De-acum se lămurise și Emmy că australianul i se adresa ei, iar Adriana, deși șocată de întreaga situație, era impresionată de cât de repede își revenise Emmy. — Vai, ce drăguț din partea voastră! spuse ea imitând foarte bine accentul unei sudiste. Cu mare plăcere! Australianul, aparent mulțumit, dădu fuga la bar să caute ceva de scris. În momentul în care acesta plecă, Adriana își impuse să-și schimbe atitudinea. Încercă să-și reprime acel sentiment tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
care și-a supt degetul până la vârsta de unsprezece ani, care murea de frica păianjenilor și care era incredibil, îngrozitor de afonă, încât întreaga familie o implora să nu cînte în baie, avea să devină mama cuiva. Fetița care întotdeauna o imitase pe Emmy și o ruga să o includă și pe ea în planurile ei avea să nască în curând. Era aproape prea ciudat ca să înțeleagă. Iar când îi trecu prin minte gândul — oricât de fugitiv — că sora ei mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și simplu am stat și am așteptat să te sun pe tine. — Te cred că ai stat treaz toată noaptea, dar că ai așteptat, mai încearcă. Se întoarse și o văzu pe Emmy uitându-se chiorâș la ea în timp ce o imita cu mâinile cum vorbește. Leigh zâmbi și îi trimise o bezea. — Bine, m-ai prins. Până la trei am scris, de la trei la șase am jucat Marele furt de mașini, am băut o cafea, apoi te-am sunat pe tine. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Îl lasă rece, gustă frumușel din bere și face aaaaaaaaa, În semn că nu există plăcere mai mare decât degustarea băuturii obținută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea În apă a malțului și a florilor de hamei. Gicu Îl imită aproape imediat, dar se abține de la sunete care să scoată În evidență plăcerea degustării. Sandu studiază câteva secunde eticheta sticlei de Tămâioasă, ca și cum nu ar fi Învățat pe dinafară, de atâta timp, tot ce scrie pe ea. Ehe, Gore, acu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
eu Într-un colț, retras, mi-a fost și frică să mă apropii de groapă, simt niște frisoane când văd cum se cască pământul și aud popa... Dumnezeu să-l ierte... Gicu varsă câteva picături din pahar, iar Gore Îl imită și rostește un Dumnezeu să-l ierte, dar numai de ochii lumii... Apoi Întreabă: Era bătrân? Cine? Mortu`, de cine crezi că te-ntreb, de Moș Nicolae? Optzeci, da` se ținea bine și el, tot așa se mpăuna cu vreo
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
sentimentale, a anunțat că în ziua precedentă ciuma făcuse o sută treizeci și șapte de victime. Nimeni din asistență nu a reacționat. Omul cu cap de cal a dat din umeri și s-a ridicat. Raoul și Rambert l-au imitat. La plecare, halfcentrul i-a strâns cu energie mâna lui Rambert: \ Mă cheamă Gonzales, a spus el. ACESTE DOUĂ ZILE I S-AU PĂRUT FĂRĂ SFÂRȘIT LUI RAMBERT. S-A DUS LA RIEUX ȘI I-A POVESTIT AMĂNUNȚIT TOATE DEMERSURILE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
incendiate sau încuiate din motive sanitare, au fost jefuite. La drept vorbind, este greu de presupus că aceste acte ar fi fost premeditate. Cel mai adesea o ocazie neașteptată împingea oamenii, până atunci onorabili, la acțiuni blamabile care au fost imitate imediat. Se găsiseră astfel smintiți care să se năpustească într-o casă încă în flăcări, în prezența proprietarului însuși, năucit de durere. În fața nepăsării acestuia, exemplul celor dintâi a fost urmat de mulți dintre spectatori și, pe această stradă întunecoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
necesară. Îi era teamă că se va rosti cuvântul înfricoșător numit fatalism. Ei bine, n-o să dea îndărăt înaintea termenului, dacă i se va permite numai să adauge la el adjectivul "activ". Desigur, și încă o dată, nu trebuie să-i imităm pe creștinii din Abisinia despre care el vorbise. Nu trebuia nici să ne gândim să ne asemănăm cu ciumații persani care își zvârleau zdrențele asupra pichetelor sanitare creștine, invocând cu glas tare cerul pentru a-l ruga să-i lovească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ciumații persani care își zvârleau zdrențele asupra pichetelor sanitare creștine, invocând cu glas tare cerul pentru a-l ruga să-i lovească cu ciuma pe acești necredincioși care voiau să combată răul trimis de Dumnezeu. Și nici, dimpotrivă, să fie imitați călugării din Cairo care, în timpul epidemiilor din secolul trecut, dădeau împărtășania ținând azima cu un clește spre a evita contactul cu gurile umede și calde în care putea să zacă microbul. Ciumații persani și călugării păcătuiau în mod egal. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ajunge printr-o scară exterioară. Urmează cuhnea domnească, astăzi este ultima clădire cu o astfel de arhitectură și destinație pe care o mai găsim în țara noastră. În colțul opus palatului domnesc se află o clădire destinată chiliilor părinților. Ea imită casele din secolului al XVI-lea. Egumenia construită în 1670 este lipită de zidul de incintă. Are o sală în stil gotic care a fost amenajată pentru întrunirea sfatului țării și pentru alte întâlniri oficiale ale domnului, atunci când stătea în
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
tihna pentru rugăciune și pentru meditațiile teologice, dar, și sporul muncii de traducere a cărților liturgice în limba română. Când a început mănăstirea, Gheorghe Duca a avut înaintea ochilor săi ansamblul arhitectonic de la Mănăstirea Trei Ierarhi, pe care l-a imitat pe măsura posibilităților sale materiale. El a depus mare osârdie și cheltuială, iar după ce a văzut-o terminată, a înzestrat-o cu multe odoare și veșminte scumpe. În biserica mănăstrii s-a păstrat un ansamblu pictural de o mare valoare
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
zidul. Construcția dominantă a ansamblului Cetățuia este Biserica, căreia ctitorul i-a acordat cea mai mare atenție. Observăm că în ceea ce privește planul și ordonanța generală a fațadelor, Cetățuia aparține unei stil care își găsește prototipul în biserica de la Galata. Însă, ea imită biserica Sfinții Trei Ierarhi, în măsura în care și această biserică, la rândul ei, imită Galata. Acesta este motivul pentru care va fi preluat aproape milimetric modelul reprezentat de biserica Sfinții Trei Ierarhi, care de la începuturile ei și până astăzi este foarte frumoasă
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
acordat cea mai mare atenție. Observăm că în ceea ce privește planul și ordonanța generală a fațadelor, Cetățuia aparține unei stil care își găsește prototipul în biserica de la Galata. Însă, ea imită biserica Sfinții Trei Ierarhi, în măsura în care și această biserică, la rândul ei, imită Galata. Acesta este motivul pentru care va fi preluat aproape milimetric modelul reprezentat de biserica Sfinții Trei Ierarhi, care de la începuturile ei și până astăzi este foarte frumoasă și-i uimește pe toți privitorii. Biserica Cetățuiei nu a izbutit să
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mănăstirile și schiturile Arhiepiscopiei pentru a le rezolva problemele. A ajutat mulți tineri săraci, pe seminariști și pe studenții teologi. Unii dintre ei, printre care mă număr și eu, au crescut la umbra mănăstirii și au rămas aproape de slujirea Bisericii, imitând în viața lor, faptele părintelui Mitrofan. Cu toții l-am numit părinte bun și prieten de nădejde. Discret, îi făcea pe toți părtași la bunătatea sa. Pentru oricine avea o vorbă bună și un sfat înțelept. La dânsul s-au împlinit
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mai scîrboase și mai pline de tot felul de chestii porcești, În care apăreau numai tute și stricați; mai existau filmele video deocheate, protagoniștii nu se dădeau În lături de la nimic; privitorii, apoi, cum se ivea prilejul, Încercau să-i imite; Sodoma - despre care Rusoaica, vroind, tot mai des, să-i amintească lui Thomas cît de neîndurător era Dumnezeu, aducea mereu vorba - fusese o joacă, locuitorii ei, niște primitivi, față de mai tîrzii lor semeni. Bunica mai bine și-ar fi adus
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
la loc, astfel încât mormanul să nu crească în detrimentul hainelor de pe umerașe. În cele din urmă, Julie scoase la lumină o rochie Chanel simplă, neagră, de-a maică-sii, pantofi asortați și o pereche de ochelari imenși. Ca de obicei, o imita la perfecție pe CBK. O oră mai târziu, pusă la patru ace de n-o mai recunoșteai, afișând un zâmbet încrezător, ieși agale din hotel și explică presei care o aștepta cum stătea treaba cu acestă „încurcătură“. Duminica următoare, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ea călduros. Muffy purta un poncho franjurat de la Oscar de la Renta, pantaloni-pană galben-verzui, și îndeajuns de multe bijuterii pentru a goli o mină de diamante. Spunea că s-a îmbrăcat à la Elizabeth Taylor în filmul Fluierarul. Toată lumea din New York imită pe cineva. Fluturându-și teatral ponchoul, ne conduse rapid prin holul impunător către salon. Mai grandios decât palatul Versailles, salonul era plin de imense oglinzi aurite și pânze în ulei ale maeștrilor italieni, și ticsit cu canapele și scaune elegante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Zach Nicholson, fotograful, nu-i așa? El încuviință din cap. Adriana era o frumusețe exotică, cu osatura unei pisici siameze. Adoptase privirea aceea încețoșată pe care o iau supermodelele când sunt fotografiate. Mi-am propus în sinea mea să-i imit machiajul, dar nu și personalitatea. —Mă-ntreb, cum e să călătorești cu metroul? continuă Adriana. Era atât de pisicoasă încât puteam să jur că îi văd genele curbându-i-se în timp ce vorbea. Pun pariu că e uimitor. Pun pariu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
un Glob de Aur. Betthina părea să poarte măsura zero la haine; știți cum sunt actrițele astea: micuțe, gingașe, perfecte. Avea un păr lung, strălucitor, de culoarea mierii, purta o rochie-furou din satin galben și sandale din curelușe argintii. O imita pe Kate Hudson, obicei foarte la modă în LA în ziua de azi. Pe deget avea un inel de logodnă strălucitor, de mărimea Manhattan-ului. Și eu sunt logodită, i-am spus. — Unde-i inelul? mă întrebă Betthina examinându-mi mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în sufragerie, care acum era plină de rochii pastel. Un milion de fete mișunau îmbrăcate exact ca Betthina. Discutau cu frenezie despre un film care nici măcar nu avusese încă premiera, cu Keira Knightley în rolul principal, pe care o vor imita cu toate când se vor sătura de Kate Hudson. Prietenii și soții erau în preajma frumoaselor lor companioane, de parcă, dacă le-ar fi lăsat singure, nu le-ar mai fi văzut vreodată. Probabil très înțelept din partea lor. Nu mă simțeam deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
te crezi, Sylvia Plath? În clipa aceea eram pe aceeași lungime de undă. Cel puțin, dacă muream, toată lumea ar fi aflat c-am citit multă literatură importantă, ca Doamna Dalloway și Valea păpușilor. Ciudat, și eu, care credeam c-o imit pe Virginia Woolf, i-am replicat. M-a apucat de umeri cu violență și m-a scuturat. Eram șocată. —Trebuie să te maturizezi și să termini cu copilăriile astea. Putea să se termine rău, mi-a spus. Încetează! am țipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Nights; Bill și Monica. De asemenea, cele cu tematica „piele și blană de leopard“ sunt interzise pentru că toată lumea trișează și, pur și simplu, se îmbracă de la Roberto Cavalli. Lara, Jolene și Julie erau dezgustate de tema propusă. N-ar putea imita coafura lui Ali decât dacă ar purta perucă. — Atunci, pune-ți perucă, am sfătuit-o eu pe Julie, care mă sunase pentru o consfătuire urgentă pe tema costumației. — În nici un caz nu-mi pun o perucă brunetă grețoasă peste părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lor complicate, nu sunt pesemne decât încercări de-a întreține somnul lui Dumnezeu în speranța de a ne menține și pe noi, oamenii, în viață, în lumea visată de Supremul Visător. Omul, ca autor, are temporar șansa de a-l imita pe Dumnezeu, visându-și personajele, dar se vede visat el însuși de ele și devine în chip tragic conștient de propria inconsistență onirică. Se poate vedea, așadar, fie și numai din Niebla (cf. mai ales cap. XXI) cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]