5,812 matches
-
prieteni, nu aș fi crezut poate niciodată cu adevărat În existența tipurilor umane, psihologice și sociale, așa cum le Întâlnim la marele episcop al romanului care a fost Balzac! Într-o metropolă, profilul tipologic se șterge și se amestecă, provincialii Îi imită, uneori destul de reușit, pe bucureșteni sau pe parizieni, iar aceștia, ce să facă?! Având simțul humorului și pozând, pozând la nesfîrșit, cu ingeniozitate și farmec, Îi imită pur și simplu pe eroii unor romane la modă. (Nu e „ciudat” că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Balzac! Într-o metropolă, profilul tipologic se șterge și se amestecă, provincialii Îi imită, uneori destul de reușit, pe bucureșteni sau pe parizieni, iar aceștia, ce să facă?! Având simțul humorului și pozând, pozând la nesfîrșit, cu ingeniozitate și farmec, Îi imită pur și simplu pe eroii unor romane la modă. (Nu e „ciudat” că marii creatori de tipuri romanești vin din provincie? Stendhal și Balzac „urcă” la Paris, Sadoveanu și Rebreanu „coboară” la București?Ă „Norocul” de a fi fost desemnat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
numai de formație, dar și de luptă pentru reinstalarea adevăratelor criterii de valorizare În literatură - luptă ironizată de tinerii de azi, talentați sau nu, cărora li se pare că esteticul e o valoare perimată sau că În estetic primează „autenticul”, imitând, În cheie minoră și nu rareori trivială, „revolta” sau moda anilor douăzeci din Franța, prin André Gide, și, În România, prin ucenicul talentat al acestuia, Camil Petrescu. Da, amintindu-l des pe amicul Matei - deși el, În textele sale memorialistice
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
primele succese indubitabile, că uneori - adeseori! - e chiar mai dificil să „rămâi” decât să „ajungi”! Și, În această „Încăpățânare” a mea de a voi cu orice preț să-i găsesc un sens acestui „turbion de protoni” care este viața, Îl imit - În judecata asupra unei „realități” care scapă cauzalității, dar și bunului-simț! - pe iubitul meu maestru de la Salamanca, Miguel de Unamuno, care, În mult citata de mine carte a sa Sentimentul tragic al vieții, dezbătând cu „furie și melancolie” argumentele pro
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
distrugerii unor biserici și vechi cartiere - sigur, și acestea! -, dar, cred eu, În primul rând prin această amintită „sufocare a Centrului”, prin „năvălirea”, la propriu, a sute de inși dezrădăcinați pe culoarele unei capitale care Încerca, de puțină vreme, să imite metropolele mari apusene, nu numai În clădiri și instituții, dar și În mentalitate. Or, pentru o țară ca România care, după exemplul Franței, s-a organizat statal pe un model centrist, distrugerea, detracarea Bucureștiului e gravă și ea durează până
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o citează cred că o Înțeleg deoarece Îi Înțeleg doar sensul strict: acel strigăt „Dumnezeu e mort”, Der Gott ist tot, al lui Zarathustra, dar pentru cel care știe textele pregătitoare ale acestei cărți, ce este o suită de parabole, imitând oarecum Noul Testament și ceea ce aminteam mai sus, acea „pedagogie a parabolei”, acel „nou didacticism” care Încearcă a „trece” unei mulțimi idei de-o radicalitate extremă - pentru acela, această afirmație se referă, cred eu, mai degrabă la o „posibilitate”, la o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a vieții! Și, oricât ar părea de curios unor minți obișnuite cu procesele clare și „raționale”, destinul unor personaje emblematice - și, printr-un reflex de „oglindă”, destinul, soarta multor viețuitori, deoarece la un „moment dat”, nu mai știm bine cine imită pe cine sau ce! - se clarifică, mai mult sau mai puțin, adesea când este „prea târziu!” Ca... „În viață”, nu-i așa?!... Cei mai mulți trag un bilanț, când o fac, cu un ceas, cu „o secundă” după ce a bătut un anumit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ale uriașului, inegalabilului secol al XIX-lea. Într-adevăr, a reușit oare acel „băiețel” dezordonat, cu mari lacune culturale, incapabil de voință - și care suferea acut de aceasta, impresionat de exemplul unor camarazi ce-și ordonau perfect timpul și energia, imitând cu succes pe adulții exemplari din preajmă -, să edifice o operă, adică un sistem Întreg, echilibrat În toate articulațiile sale și, mai ales, unitar - singura și prima calitate care asigură rezistența În timp a unei clădiri, a unui efort, a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a avut o legătură cvasioficială, nefavorabil comentată, cu Maria Obrenovici (din familia de boieri români Catargiu, mama viitorului rege al Serbiei, Milan Obrenovici; i-a dăruit și lui Cuza doi fii, pe care acesta i-a recunoscut). Cuza l-a imitat În multe pe Napoleon III, semănându-i oarecum, grație barbișonului, și la chip. Ca și acesta, a dovedit o Înclinare autoritară, iar „mica lovitură de stat“ de la 2 mai 1864, prin care și-a sporit considerabil puterile În dauna „corpurilor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Își glorifică istoria, În spiritul romantic al vremii, dar se rup totuși de ea. Se Înființează universitățile: la Iași În 1860, la București În 1864. La 1867 este creată Societatea Academică, devenită În 1879 Academia Română. La 1866, Constituția României este imitată după Constituția belgiană din 1833. Performanță remarcabilă: România era o țară agrară, de tip rural-patriarhal, Belgia, dimpotrivă, una dintre cele mai industrializate și mai burgheze țări ale continentului. Românii puteau să aleagă una sau alta dintre Constituții. Au ales-o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea. țară mică, la fel ca România, cu o elită francofonă, ca și ea, cu regim monarhic (În această privință modelul belgian fiind mai adecvat decât cel francez), cu o Constituție avansată, pe care românii o imitaseră cel puțin În literă, dacă nu chiar foarte fidel În spirit, cu un statut european garantat de marile puteri și, nu În ultimul rând, de un dinamism economic și de o prosperitate impresionante (acest stat abia vizibil pe harta lumii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dreaptă, pe care francezii o iubesc atât, e mai puțin În firea românului, care preferă să lase natura În voia ei. Pecetea arhitecturală franceză Începe să fie contracarată de pe la 1900 de ofensiva unui stil „național“, inaugurat de Ion Mincu. După ce imitase când Orientul, când Parisul, Bucureștiul aspira să devină el Însuși. Stilul „neoromânesc“ prelua diverse elemente tradiționale ale arhitecturii locale: stâlpi sculptați, foișoare, arcade... „Bufetul de la Șosea“ (restaurant pe șoseaua Kiseleff), proiectat de Ion Mincu (1892), este un model al genului
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
depozitul memoriei mele Voi distruge toate amintirile dragi, Vrafurile de cărți, formele, impresiile toate Îngrămădite-acolo de tinerețe și cunoaștere. Hamlet, I: v 95 1 î n c e p u t u r i l e „Reușești să te imiți pe tine însuți de minune.“ E prima frază din Lunar Park iar simplitatea și minimalismul ei promitea o revenire, un ecou, la formula de început a romanului meu de debut Mai puțin decât zero. „Oamenilor le e teamă de îngustarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acestei caracterizări. Doream să mă întorc la simplitatea trecută. Eram copleșit de viața mea, iar acele prime propoziții păreau să reflecte ceea ce mersese greșit. Venise clipa să mă întorc la noțiunile fundamental și cu toate că speram ca o propoziție suplă - “Te imiți de minune pe tine însuți“ - va declanșa acest proces, în același timp mi-am dat seama că era nevoie de mai mult decât de o salbă de cuvinte pentru a face curățenie și a scăpa de dezordinea și decadența care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de coca, sugând altă sticlă de vodcă - că el era tată unui copil. Chestia cu homosexualitatea era din cauza unui interviu dat de mine la beție pentru un film documentar de la BBC, despre cei treizeci și trei de ani de viață, titlul filmului imitând ultima frază din American Psycho: Ieșirea oprită: Povestea lui Brett Easton Ellis (faima, excesele, degradarea, disfuncțiile, deprimarea, bețiile la volan, incidentul legat de furtul din magazin, arestarea în Washington Square Park, recuperarea, mersul obosit, în relenti, printr-o sală de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ce se întâmplă în casa aceea, nimeni n-a fost speriat pentru soarta noastră. Acum a sosit momentul să ne întoarcem în trecut. Joi, 30 octombrie 2 p e t r e c e r e a - Reușești să te imiți pe tine însuți de minune.“ Jayne mi-a spus asta după ce m-a privit cu o expresie confuză din cap până-n picioare, apoi m-a întrebat pe un ton înțepat ce anume reprezenta vestimentația mea pentru petrecerea de Halloween pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aveai sentimental că supraviețuirea omenirii nu apărea ca foarte importantă în economia de lungă durată a timpului. Eram condamnați. O meritam. Iar eu eram obosit (Ce o îngrijora pe Jayne în afara acelor scene care trebuiau filmate din nou? Copiii ne imitau expresiile faciale, care în ultima lună fuseseră grimase agasate.) Și atâția copii erau dați dispăruți, încât tindea să devină o epidemie. Aproximativ doisprezece băieți dispăruseră de când ajunsesem aici în iulie - numai băieți. Fotografiile lor erau postate pe Internet și noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mă uitam la ea, încercând să ghicesc cine era. Mi-a luat un minut până mi-am dat seama. - A, doamnă doctor Fahjita. Ce mai faceți? am zis ușurat. A făcut o mică pauză. - Sunt doctor Fe-hay-da. - Doctor Fe-hay-da, am imitat-o. Da, ce mai faceți? - Sunt bine. O să ne vedem împreună cu soția săptămâna viitoare? - Da, vom fi amândoi acolo de data asta, i-am promis. - Asta e bine. Ne vedem atunci. S-a îndepărtat încet-încet, iar eu am sărit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
scris nimic. - De unde știi? - Pentru că i-am dus acolo pe decoratori. Pauză. Și nu scria nimic. - Crezi... c-a plouat astă-noapte? Mi-am lăsat capul într-o parte. - Crezi...c-ai băut prea mult astă-noapte? Își înclină și ea capul, imitându-mă. - Nu beau, Jayne... am început eu, dar m-am întrerupt. Ne-am înfruntat din priviri o vreme. Ea a învins. Eu m-am supus. M-am ridicat la înălțimea ocaziei. -Bine, am zis. Un nou început. Mi-am pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și cei de la Midland Sheriff - că cel care comite aceste crime se inspiră din carte, copiindu-le exact. - Ia stați puțin. Am înghițit din nou. Vreți să spuneți că Patrick Bateman e viu și omoară oameni în districtul Midland? - Nu, imită la perfecție asasinatele din carte. În ordine. Nu la întâmplare. De fapt e foarte grijuliu și bine organizat, adică a mers într-atât de departe, încât le-a localizat pe acele persoane - victimele - cu nume similare și cu ocupații similare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-mă la mine. A fost numai o fracțiune fulgurantă, dar devenisem subit silueta de astă-noapte, umbra visată. (În aceeași secundă am devenit la fel de subit și băiatul care stătea lângă Aimee Light în BMW-ul ei.) M-am plimbat prin cameră imitând mișcările umbrei, întrebându-mă ce căutase. Nu părea să lipsească nimic din dulapul și sertarele mele și nu se distingeau nici un fel de urme pe mochetă (deși în visele mele aceste urme erau și în sufragerie, iar acum chiar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nou și se lăsă pe mine, dar n-am simțit nimic sexual fiindcă menționarea băieților dispăruți începea să contamineze totul în jurul nostru. - Nu...nu Michael Jackson, prostuțule. Apoi, brusc, a încetat să mai chicotească. Făcu un gest larg cu mâinile, imitând o pasăre mare, beată. Se aplecă și începu să vâslească. Neverland...ca în Peter Pan. Acolo-s băieții furați. Imitatul păsării o obosise considerabil, așa că se rezemă de zid fără să se uite spre mine. Fața ei - pierdută și puternic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Cine e el? întrebă Miller. - Patrick Bateman? El e, hm, un personaj fictiv... de-al meu. - A, da, corect. Da, îmi amintesc. - Vreau să spun că de fapt el nu există. L-am inventat. Cred că cineva, știi, doar îl imită. - Crezi că cineva îl imită? întrebă el. - Da. Încercam să-mi controlez vocea. Da, vreau zic, știi, ce altă explicație ar fi? Nu știu să existe o altă explicație. Miller dădu gânditor din cap, dar apoi mă întrebă: - Crezi că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Patrick Bateman? El e, hm, un personaj fictiv... de-al meu. - A, da, corect. Da, îmi amintesc. - Vreau să spun că de fapt el nu există. L-am inventat. Cred că cineva, știi, doar îl imită. - Crezi că cineva îl imită? întrebă el. - Da. Încercam să-mi controlez vocea. Da, vreau zic, știi, ce altă explicație ar fi? Nu știu să existe o altă explicație. Miller dădu gânditor din cap, dar apoi mă întrebă: - Crezi că cineva imită și chestia pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că cineva îl imită? întrebă el. - Da. Încercam să-mi controlez vocea. Da, vreau zic, știi, ce altă explicație ar fi? Nu știu să existe o altă explicație. Miller dădu gânditor din cap, dar apoi mă întrebă: - Crezi că cineva imită și chestia pe care ai văzut-o azi-noapte pe hol? Am început s-o scald. - Hm...nu...nu....era ceva ce creasem...altceva. Mi-am dat seama că în întrebarea lui Miller se încropea undeva o teorie și într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]