8,822 matches
-
putea absorbi cantitatea necesară de tanin emanată de doagele de stejar, benefică pentru prețiosul conținut, butoa-iele de regulă nu se foloseau mai mult de 11-12 ori și erau arse pe dinăuntru pentru eliberarea taninului. Interesant de știut că fiecare butoi imprima romului un colorit special, cu nu-anțe diferite de la un butoi la altul, pentru uniformizare fiind utilizat procedeul "caramelo", folosindu-se un ingredient de uniformizare a culorii, această operație făcând parte din "el toque final", "aranjamentul fi-nal" suferit de rom înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
piețele de sclavi aceștia erau puși să alerge, danseze, să cânte, să-și arate "abilitățile" și "dinții" în fața cumpărătorilor, pentru a-și demonstra "valoarea". După cumparare erau supuși procedeului "herrado" marcarea, ce se făcea cu fierul înroșit în foc, care imprima în carnea sclavului o cifră sau o literă sau numele stăpânului. Sclavii se marcau de obicei pe umărul stâng, dar se menționează și sclavi marcați pe obraz. Femeile de obicei erau marcate pe piept sau pe picior. Toți sclavii purtau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
a copilului de sub primejdiile opresiunii și a mediului ostil. În momentul în care autorul ,,Amintirilor din copilărie”fusese numit învățător la una din clasele de aplicație ale Școlii Preparandale din Iași, după ce mai înainte figurase printre cursanții ei, Titu Maiorescu imprimase Institutului Vasilian un statut aparte mai ,,potivit cu împrejurările noastre și nu copiat de altundeva”, profesorii Universității au ajuns la concluzia că programele trebuie schimbate.. Se impunea, așadar, să fie încercat un model de învătământ adaptat școlilor noastre. Receptiv la
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
bacteriologie, în biologia bacteriofagului, mai ales, domeniu care l-a consacrat pe plan mondial. La Iași, reușind să polarizeze în jurul său un grup de cercetători de valoare, atrași de marea sa personalitate, susținut de Alexandru Slătineanu, profesorul M. Ciucă a imprimat învățământului igienei un conținut practic, legat direct de rezolvarea concretă a marilor probleme ale sănătății publice. În acest context, se înscrie, în primul rând, elaborarea bazelor eradicării malariei. La aceasta a contribuit, printre altele, înființarea, la Spitalul "Socola", a unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și o circulație intensă în lumea medicală, atât în centrul medical ieșean, cât și la celelalte facultăți din țară. A întreținut o neuitată viață de clinică medicală, a impus o gândire clară, un impecabil raționament diagnostic și a reușit să imprime o ținută particulară, de adevărată academie, clinicii sale. Când a plecat la București, în 1953, lăsa în urmă o clinică medicală excelentă, consolidată organizatoric și didactic și un grup de colaboratori de elită. A murit relativ tânăr, în 1960, înscriindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
XVIII-lea de școala italiană, de reputație mondială. Această filozofie, care concepea boala ca efect al unei cauze situată ca "loc și timp" în structura biologică, a cunoscut o ilustrare permanentă în școala de anatomie patologică din Iași, care a imprimat acest concept unor alte catedre medicale importante din Iași, în special catedrei de anatomie. Mari savanți, ca Francisc Rainer, Gr.T. Popa, Ioan Iancu și o pleiadă de chirurgi și medici legiști ieșeni au reflectat în opera lor științifică filozofia anatomo-clinică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
să obțină o amânare a scadenței, un răgaz pentru a putea face din alte părți rost de banii cheltuiți cu ușurătate, dar pe care ține, orice-ar fi, să-i restituie. Reușește până la urmă, după un șir de peripeții care imprimă narațiunii, în unele zone, o turnură polițistă. Cea mai interesantă parte din roman privește însă relatarea frământărilor escrocului de nevoie, ale mincinosului obligat, ale hoțului care furase în scopuri nobile, ale individului terorizat de gândul că o greșeală cât de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
procedând în același spirit al laconismului de care am amintit înainte. Fiind astfel, ea nu e totuși aridă, și chiar o pură reconstituire istorico-literară, cum este aceea a misiunii diplomatice a lui Vasile Alecsandri, e susținută de tensiuni ideatice care imprimă textului o caracteristică însuflețire. Fără a pierde vreun moment din vedere tema centrală, eseistul recurge des la comparații și asocieri care mărturisesc temeinica sa cultură umanistă. În tot ce susține nu-i simți nicicând vreo ezitare, iar uneori stilul său
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
al celui mai puternic partid român". Printre altele, Adrian N~stase este acuzat de "atitudine fățișa antiNATO și rusofila", de care este acuzat și comandantul adjunct al contraspionajului militar român. Jurnalistul maghiar îl mai acuză pe Nastase că încearcă să imprime partidului o linie na]ionalista (gen Ceaușescu), bazându-se pe fostele structuri ale Securității. CÂTEVA PRECIZĂRI: 1. Este greșeală mea, când am trecut numele de familie DUMITRU țăranului sărac spre mijlocaș, din Tărtășești, tatăl biologic al lui Marin Nastase. Adevăratul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
ființei și identității naționale". Și, în continuare: "Citită prost, ea poate părea o profesiune de credință rasială. Citită adecvat, ea nu este decât "ficțiunea ideală" a posibilei noastre afirmări pe linia și în cadrele neamului". Coordonata religioasă a poemului îi imprimă tocmai timbrul grav și solemn, apoteotic, din final: "Doina eminesciană se încheie cu această viziune grandioasă a "mântuirii", văzută ca rod posibil al unei conlucrări între vrednicia făpturii omenești și harul dumnezeiesc care proniază lumea ("Doar s-a-ndura Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
autohtonă, măcinătură de cioburi de la oale vechi ori rebutate, astfel Încât se asigura și revalorificarea deșeurilor aceleiași activități. Și mai există o deosebire: ceramica romană e arsă În atmosferă oxidantă, față de cea autohtonă, În atmosferă reducătoare, oxizii de fier din argilă imprimând astfel o culoare roșie, respectiv cenușie. Ceea ce nu se știe, e că acest fapt are de asemenea un caracter ecologic, mai precis sub aspectul relației organism−mediu. Anume, prima, oxidativă, e compatibilă cu un tip pragmatic, materialist, precum romanul; ceramica
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la Închinat, precum Însuși Dabija-vodă; și, bineînțeles, tescuitul cu picioarele. Adică lemnul, lutul, solul, apa și omul aceluiași loc. Și atunci, el ne definește pe noi, diferențiindu-ne de alții și pe aceia de noi, pentru că, câte locuri atâtea personalități imprimate vinului. Mai mult decât atât, dar În același sens, veți găsi În “Vinul de viață lungă” al lui N. D. Cocea. Și pentru aceasta nu-i musai ca vinul să fie scump, vechi, ori cu nume strălucit. Vorba chinezului: “Bun
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
muntele pentru reculegere. Ce este Muntele Athos, Sinai ori mănăstirile nordului Moldovei ori Olteniei? De ce Moise a primit “tablele legii” pe Sinai iar nu În pustiu? Pentru a aborda divinitatea e nevoie de un mediu adecvat, negentropic, adică acela care imprimă omului - și nu numai lui - acea stare primordială, adică aceea ce-l detașează de consecințele Vieții terestre. Unii oameni pot trăi În acest mediu și pe termen lung. Ciobanii noștri, fie și doar pentru o jumătate de an, se asociază
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sfârșit, din ținuturile arctice chiar. Dar preferă și arborii, indiferent de altitudinea la care aceștia trăiesc, căci arborele, ca orice ființă, e un producător de negentropie, evident În dauna mediului exterior. Și preferă și construcțiile, negentropice și ele prin informația imprimată În ele de om. Deci, determinantă nu e altitudinea, ci doar suportul negentropic ce le aduce aminte lichenilor de epoca primordială În care s’au născut. Dar semeția negentropică a muntelui e subminată de entropia din jur. Acest dinte Îl
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sarcina de a cultiva virtuțile cetățenești: conștiinciozitatea, hărnicia, perseverența, devotamentul etc. G. Kerschensteiner a sesizat forța educativă a muncii, faptul că în procesul activității manuale se dezvoltă plăcerea de a munci; el a adăugat însă educația cetățenească, prin care se imprima o direcție precisă însușirilor cultivate prin muncă: devotamentul față de statul căruia îi aparțineau. Prin tot ceea ce propunea, pedagogul german urmărea să asigure, dacă nu evitarea influențelor exercitate de mișcarea socialistă, cel puțin atenuarea lor. Spre deosebire de alți teoreticieni ai educației din
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
un studiu intitulat Pedologia și pedagogia, acesta aprecia că pedagogia nu poate fi decît o știință normativă; în aceste condiții, apare opoziția între caracterul ei specific normativ, de mult recunoscut, și caracterul experimental pe care vor unii să i-l imprime. Cine face educație se ghidează după norme dinainte stabilite; cine experimentează pentru a găsi astfel de norme nu face educație. În consecință, pedologia, care are un scop teoretic, revenindu-i sarcina cunoașterii copilului, poate fi experimentală; pedagogia, avînd un scop
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
subordonate însă uneia centrale, dominante (4, pp. 54-56). Această valoare centrală devine hotărîtoare pentru viața individului respectiv; ea dă sens vieții, determină tipul de personalitate. Eduard Spranger clasifică tipurile de personalitate după valoarea dominantă pe care aceasta o alege; valoarea imprimă astfel o anumită formă de manifestare a personalității. În Lebensformen sînt stabilite șase grupe de valori: teoretice, economice, estetice, sociale, politice și religioase. Acestora le corespund șase tipuri de personalitate. Care sînt foarte succint notele caracteristice ale fiecăreia? Pentru personalitatea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
destinate învățămîntului atît la orașe, cît și la sate (unde, multe au fost realizate prin contribuția directă a sătenilor); a crescut numărul copiilor și tinerilor cuprinși în învățămînt; s-a asigurat o mai bună pregătire a corpului didactic care a imprimat procesului instructiv-educativ un nivel ridicat, confirmat de gradul înalt al științei și tehnicii românești în acea perioadă. Pentru fiecare din aceste înfăptuiri au fost înfrînte numeroase dificultăți, cele mai multe provenite din condiții materiale obiective. De aceea, toate aceste realizări n-au
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fi fost necesar pentru economia națională. În deceniul al patrulea au fost formulate numeroase critici la adresa învățămîntului românesc, al celui secundar mai ales, și pentru motivul că acesta, avînd un caracter dominant intelectualist, neglija problemele educației. Tocmai pentru a se imprima o nouă orientare activităților din instituțiile școlare, din 1936, Ministerul Instrucției Publice a devenit Ministerul Educației Naționale. Această schimbare n-a fost însoțită de măsuri eficiente pentru realizarea unui echilibru între instrucție și educație. Mai mult, în toată această perioadă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a înviora cercetarea pedagogică, de a stimula efortul spre căutarea unor soluții proprii. Totodată, aceste încercări, prin unele din ideile lor, oferă sugestii valoroase pentru dezvoltarea mișcării pedagogice românești contemporane. Din moment ce națiunea, ca o comunitate umană cu un specific propriu, imprimă procesului de educație anumite particularități, conferindu-i un caracter național, este de datoria teoriei pedagogice din fiecare țară să-i surprindă atît problemele comune, cît și pe cele particulare și, pe de o parte, să indice soluțiile puse la dispoziție
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dominant filologică și filosofică. Dacă progresivismul cultivă adaptarea tinerei generații la mediul social, perenialismul educă oameni care departe de a domina schimbarea, de a judeca cu luciditate lumea în care trăiesc nu sînt pregătiți nici pentru adaptare, nici pentru a imprima vieții sociale o altă orientare. Ei vor rămîne, cel mult, niște spirite critice, rupte de realitățile vieții în care trăiesc. Chiar dacă au existat și unele încercări de punere în aplicare a sistemului de educație perenialist (de pildă, colegiul St. John
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
acelei științe în centrul căreia se află omul și problemele sale. În consecință, este necesară o educație care să determine canalizarea energiei acumulate de omenire în scopul dezvoltării; printr-un "consens social" să se depășească tendințele contradictorii și să se imprime o anumită direcție acțiunii de reconstrucție. "Revoluția" din domeniul "științelor comportamentale" va permite descoperirea valorilor în care cred oamenii cel mai mult și prin mijlocirea cărora se poate proiecta o ordine socială adecvată lor: "O educație cu adevărat bazată pe
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
teoreticieni, cărora ne raliem, consideră că școala trebuie să cultive capacitatea de a controla schimbarea, ceea ce înseamnă nu numai o simplă adoptare a unui spirit critic, ci și dobîndirea însușirilor cerute de crearea unor noi valori prin care să se imprime o anumită evoluție schimbărilor sociale. Una din cele mai realiste imagini ale educației în deceniile viitoare o întîlnim în scrierile teoreticianului suedez TORSTEN HUSÉN, preocupat în mod deosebit de problemele de pedagogie prospectivă (4). După opinia sa, viitorul sistem de educație
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
interdisciplinară; aceasta este și mai complexă, mai greu de realizat, fiind vorba de o analiză a unor aspecte educaționale realizată de specialiști cu formație diversă, cu metode specifice disciplinelor respective. Astfel de cercetări, dintr-o triplă perspectivă și interdisciplinare, ar imprima alt ritm dezvoltării teoriei pedagogice, unul adecvat pasului grăbit al societății de mîine. c) Pedagogia, după cum arată și denumirea, este o teorie a conducerii copilului; în secolul XX s-a relevat o nouă dimensiune a educației caracterul ei permanent. Cum
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și revoluției franceze. Țara a fost încercată în special în timpul războaielor napoleoniene, dezastruoase din punct de vedere economic, la care guvernul răspundea cu prin cheltuieli cu totul imprudente, urmărind să protejeze interese interne puternice printr-o politică comercială mercantilă și imprimând cantități mari de bancnotă inconvertibilă (Harling 1996: 10). De fapt, costul ridicat al guvernului a expus grupul conducător la acuzația de acceptare de mită pe cheltuiala publică. Critica parlamentară s-a întețit, iar în unele părți ale țării biserica metodistă
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]