5,255 matches
-
în natura dublă, în ambiguitatea disarmonică (Zwiespaltigkeit) a Ființei. Poezia există pentru că Ființa este în sine ironică" (subl. aut.). În acord cu aceste idei din finalul eseului intitulat chiar Ironia ontologică, poetul Mihai Ursachi nu ezită să își asume riscurile inerente ironiei radicale, ontologice ("O singurătate nesfârșită și o dezolare fără leac e prețul nașterii (facerii acesteia, ironia absolută, adică negația radicală a propriei ființe poate constitui limanul acestei automachii sau faceri de sine"), într-un discurs specific ce își arată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nesfârșit de albastră/ va reuși să ucidă sufletul meu histrionic?// ...// Ca o ruină bazilicală,/ pradă șerpilor grași, histrionicul/ suflet...// Călăul solemn și puternic,/ imperialul călău" Odă), în nodurile discursive se strecoară, întotdeauna, firele unei ironii stridente, care să reducă patetismul inerent unor astfel de texte cvasi-testamentare sau, pur și simplu, să ridiculizeze toate modele socio-istorice sau poetice de care poetul se delimitează cu dezgust. Redau, spre ilustrare, integral acest amar Sonet ridicol din ultima sa carte antumă, Benedictus: "Rigorile prudenței, credinței
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de Napoleon 30..." Pe un plan oarecum diferit, putem aprecia că pentru o întreagă societate un studiu cît de cît atent al imaginii eroilor săi salvatori și al legendarului lor istoric va face să apară cu deosebită claritate "modelele autorității" inerente și caracteristice oricărei societăți. În cazul Franței contemporane, mai cu seamă, se impune să menționăm încărcătura de responsabilitate și de respectabilitate socială cu care au fost învestite două personaje simbolice pentru civismul republican: învățătorul și ofițerul, directorul de școală și
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
care sînt prezentate componentele obiectului. Este știut faptul că aceste atribute funcționale relevă integral un model calificativ. Personajul tip al acestui gen de descriere va fi un specialist (expert, muncitor, tehnician, inginer...) și motivația descrierii constă în "dramatizarea" paradigmei trăsăturilor inerente ale obiectului sub forma unei suite programate de acțiuni. În Bestia umană (p. 117), Jacques, sub privirile lui Séverin, dezvoltă următorul algoritm: (53) Séverin își scotea capul pe geam și se uita atent în jur. Pe strada Lison, Jacques, aflat
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
doar modificată-completată de propozițiile următoare (Rd2, Rd3 etc.); parțial: pentru a raționa și a interacționa, locutorii-enunțiatori manipulează subansambluri consistente și limitate la nevoia de interacțiune în curs. Caracterul obligatoriu parțial al unei Rd va apărea, ceva mai departe, ca fiind inerent descriptivului. O propoziție nu este niciodată direct asertată. Într-adevăr, așa cum sugerează teoria polifonică a enunțării (Anscombre și Ducrot), locutorul poate să se angajeze sau să se eschiveze asumîndu-și sau nu propoziția enunțată. Această posibilitate de eschivare se află la
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
expansiunii sale: etc.-urile notate, în mai multe locuri, fac aici parte din structură. Adăugăm apoi că, precum într-o secvență narativă, micropropozițiile evaluative pot să apară mereu în oricare punct al secvenței (modalizări, mărci ale unei operații de asumare inerentă a funcționării propoziției, așa cum s-a văzut mai sus). În final, mai notăm că trăsăturile notate cu linie întreruptă subliniază caracterul facultativ și, în plus, sînt cumulabile cu alte proceduri, de SIT și de ASM (punerea în situație și asimilarea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mai multe copii ale genelor ce transcriu enzimele implicate în sinteza de ATP. Numărul mai mare de copii ale DNAmt ar putea fi o măsură de precauție biologică față de vulnerabilitatea pe care o are prin expunerea lui la stresul oxidativ inerent procesului complex al fosforilărilor oxidative. Din rațiuni necunoscute încă, DNA-ul mitocondrial nu este protejat de proteinele de tip histone sau chaperoni. Aceasta explică și capacitatea lor redusă de refacere („reparare”). Transcrierea genomului mitocondrial (sinteza enzimelor codificate în acest genom
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
în parte, similare, se întîlnesc și în pedagogia existențialistă. Elevul, chiar adolescent fiind, cu atît mai mult cel mic, simte nevoia unei afecțiuni din partea profesorului; aceasta îi dă mai multă încredere în sine, mai multă rezistență în lupta cu obstacolele inerente vieții. Dar nu putem fi de acord cu ideea că aceste relații sînt derivate numai de tendințe inconștiente. După cum s-a văzut, teoria afectivă a învățării subordonează comunicarea afectivității. Ar exista deci o "înțelegere" afectivă înaintea uneia raționale. Or, chiar dacă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cele mai bune ilustrații ale logicii antagonismului a lui Lupasco este oferită de evoluția istorică, în timp, a propriei sale gîndiri filosofice. Această gîndire se situează sub dublul semn al discontinuității față de gîndirea filosofică constituită și a continuității (ascunse, căci inerentă structurii înseși a gîndirii umane) față de Tradiție. Sursa ei dublă se află în logica de-ductivă, obligatoriu asociativă, și în intuiție, care nu este asociativă. În fine, la un nivel mai subtil, putem discerne acest demers antagonist în marile etape care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
spațiale antrenează potențializarea cantității de mișcare, iar actualizarea localizării temporale antrenează potențializarea extensiei în energie. Conceptul de identitate a unei particule, în sensul clasic al termenului, nu mai este deci valabil în lumea cuantică. Contradicția între identitate și non-identi-tate, contradicție inerentă lumii infinitului mic, lumii particulelor, este acceptată de Lupasco ca un dat inevitabil al experienței și ca semn al unei relații revelatoare între progres și contradicție: " ... știința nu progresează decît pentru că experiența, ca și gîndirea, se lovesc neîncetat de contradicții
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
acolo, tinde să se șteargă: "...Bohr a ajuns la o concluzie din care cunoaștem puține exemple în istoria ideilor, alegînd să lanseze explicit o nouă thêma sau, cel puțin, să identifice o thêma care nu fusese încă recunoscută, conștient, ca inerentă fizicii contemporane scrie Gerald Holton. În ocurență, Bohr le cerea fizicienilor să admită în același timp și non- chiar dacă nu e vorba ca acestea să se manifeste vreodată simultan în același plan de investigație. Și nici nu e vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cu mici regrese. (Lydiard, A., Gilmour, G., 2002). 1.1.1. Efectele joggingului asupra activității cardiace Practicarea constantă a alergării de durată, cu specific aerob (joggingul de întreținere, cum mai este regăsit în unele surse), prin adaptările superioare și modificările inerente (care apar ca efect al adaptărilor) își pune puternic amprenta asupra activității cardiovasculare, asupra calității și cantității circulației Dan Iulian Alexe 10 sângelui în organism, contribuind la reglarea tuturor tensiunilor interne (musculare, psihice). Majoritatea studiile și cercetărilor efectuate asupra practicanților
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
pentru a mai consimți să închidem ochii de dragul unor figuri simpatice sau "providențiale". Orice regim democratic se întemeiază pe instituții astfel concepute încât una să mărginească posibilitatea unui abuz a celeilalte. Căci se știe, încă de la Aristotel, că abuzul este inerent oricui dispune de o putere fără control și tocmai de aceea controlul se cuvine să fie riguros instituționalizat. Acordul la care s-a ajuns între partidele politice e un fapt pozitiv, să sperăm că doar întâiul dintr-o serie ce
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mai deplin pârghiile puterii. Politologii îi scuză prin faptul că acel exercițiu presupune oricum o necesitate socială. Nu s-a imaginat încă sistemul care să-l poată eluda. Wille zur Macht, voința de putere, în formula nietzscheană, e un atribut inerent ființei noastre. Numai forma de expresie, motivația imediată, intensitatea diferă de la un ins la altul. Sunt însă, acestea, elemente esențiale. Cuza și Atatürk, dacă ne gândim la motivație, au folosit puterea ca instrument regenerativ, ca pârghie a redresării naționale. Amândoi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
că abolirea vechilor așezăminte nu era posibilă fără a pune poporul în situația de a-ți rosti păsurile. Însă a considera istoria sub specie metafizică nu înseamnă a-l scuti pe om de răspunderea opțiunilor sale. Culpabilitatea e un atribut inerent, ca și ispășirea, acea "expiație" de care istoricul vorbea deschis în cartea despre voievodul primei noastre uniri politice. Chiar și I. Tăutu socotea, cu un sfert de secol în urmă, că "trebuie să mai pătimim" pentru a învăța din suferința
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
grâu copt peste care a căzut grindina". Fie acesta un prilej de severă meditație, de adâncire în cunoașterea de sine, de înțelegere mai deplină a rosturilor noastre. În definitiv, dacă suferința e un "teritoriu al istoriei" (Christa Wolf), lotul ei inerent, istoria se anunță și ca un instrument soteriologic. De aici până la apologia suferinței e un pas pe care unii istorici n-au ezitat să-l facă. Text pregătit pentru Cronica, 29 dec. 1989 ÎN MIEZUL DURATEI Plasat, la vremea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și de propensiuni utopice, plutește azi peste lume. Istoricii o alimentează cu mijloacele lor, tot mai conștienți că în efortul actual spre o mai deplină claritate a discursului despre om ei aduc nu doar necesare limpeziri, ci și penumbra noilor, inerentelor mituri. Societatea e în continuă mitogeneză, proces căruia nici istoriografia nu i se poate sustrage. Dar știind aceasta, istoricul își ia precauții de metodă, sistematice. Ambiguități? Antinomii? Ele țin de natura însăși a istoriei. Speranța celui care urmărește durata umană
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fapte și să le integreze unei construcții verosimile. Nu e abuziv poate să spunem că știința istorică (dacă știință este) a dobândit în timpul din urmă un plus de maturitate tocmai pentru că a fost în măsură a-și recunoaște limitele, subiectivismul inerent, precaritatea instrumentarului disponibil. Conștiința slăbiciunii îi nutrește, paradoxal, puterea de înnoire. Departe de suficiența obtuză ce se degajă din atâtea producte mai vechi ale domeniului, istoricul contemporan e mai critic, mai reflexiv, mai atent la dimensiunea peratologică a discursului său
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
unde se vorbește românește", iar ca istorie a acesteia "istoria Moldaviei întregi, înainte de sfâșierea ei, a Valahiei și a fraților din Transilvania". La trei decenii după raptul din 1812, în plin regim reglementar, istoricul nu se sfia să spună, cu inerente precauții de limbaj, adevărul. Pentru el, patria era una, definită etnocultural, iar nu geopolitic. Cum să nu lupte pentru refacerea unității pierdute? Unirea a fost crezul cel mai înalt al generației sale, generație care ajunsese la concluzia, formulată plastic de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sunt creații întâmplătoare, fără mari șanse de a rămâne în limbă, iar marginale, pentru că apar în tipuri de texte precum reviste de modă, reviste cu profil culinar etc.), prin caracteristica lor de a fi foarte recente, nesupuse încă unui tipar inerent de flexiune, au un avantaj suplimentar, întrucât reflectă mai fidel decât alte cuvinte tendințele actuale. Asemenea formații se încadrează, de obicei, în tiparele morfosintactice simțite de vorbitor ca fiind cele mai caracteristice pentru momentul actual de limbă. 5. REZULTATE Cercetarea
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
bine produsul lăudat în reclamă. Cine s-ar putea pricepe mai bine să vândă o mașină de jucărie dacă nu un pilot? Chestionare suplimentare au arătat că copii cei mai mici (între 8 și 11 ani) transferau asupra mașinuței carisma inerentă pilotului. Acești copii au încredere mai mare în celebrități decât colegii lor, cu vârste cuprinse între 11 și 14 ani. Psihologii au inserat apoi în reclamă imagini cu niște curse reale de mașini și au constatat că copiii percepeau produsul
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
pe cel al artei "joase" (al artei populare, n.a.), separate în fapt de mii de ani. Seriozitatea artei înalte este subminată de speculațiile asupra eficienței ei; seriozitatea artei "joase" este anulată de constrângerile pe care civilizația le impune rezistenței rebele, inerente ei într-o vreme în care controlul social nu este total 6". În aceste condiții, consumatorii culturii populare nu ar fi primari, ci secundari, nu ar fi subiectul, ci obiectul culturii și nu ar alege formele culturale, ci ar fi
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
convinge cititorii că este vorba de un fenomen general. În continuare, autorul prezintă alte cinci cazuri În care s-a manifestat același eșec, Însă din partea unor grupuri fără legături cu mediul universitar; concluzia a fost că eșecul nu este neapărat inerent Întreprinderilor ce Își au originea În mediul academic. Totuși, un al treilea grup de cazuri ilustrează cum universitarii au ajutat cu succes afaceri, firme de construcții de mașini și alte sectoare. Seria finală de trei cazuri demonstrează că puținele grupuri
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
unele hibride, În care sursele multiple de dovezi vor avea probabil o relevanță mai mare. Un exemplu este evoluția studiilor de „istorie orală”. Totuși, o atare modificare a strategiilor tradiționale nu schimbă faptul că utilizarea surselor multiple de probe este inerentă studiului de caz, spre deosebire de celelalte strategii. Sursele multiple Îi permit cercetătorului să abordeze o sferă mai extinsă de aspecte istorice, atitudinale și comportamentale. Însă cel mai important avantaj va fi elaborarea unor linii de investigație convergente, un proces de triangulare
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
Nu trebuie să ai nici pregătire, nici studii pentru a o resimți. Gustul și tendințele firești ale popoarelor democratice în materie de literatură se vor manifesta mai întâi în teatru [...]. Teatrul pune în evidență majoritatea calităților și aproape toate viciile inerente literaturii democratice". Alexis de Tocqueville, De la démocratie en Amérique, Flammarion, Paris, 1981, vol. II (ed. I, 1840), pp. 64, 67, 75-75, 101-102. • Materialismul economic Pe lângă aceste analize pozitiviste și deterministe, materialismul marxist face o figură palidă, cu atât mai mult
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]