6,102 matches
-
și filmul s-au concentrat în principal pe dezastruoasele șarje de pe Înălțimile lui Marye, filmul punând accent pe cele ale diviziei lui Hancock, pe a Brigăzii Irlandeze, pe ale brigăzilor lui Caldwell și Zook, și pe cea a Regimentului 20 Infanterie Maine. Scriitoarea americană Louisa May Alcott s-a folosit de amintirile ei de când a îngrijit soldații răniți în bătălia de la Fredericksburg în cartea ei "Hospital Sketches" ("Schițe de spital", 1863).
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
Sepp Dietrich care trebuia să penetreze frontul aliat între Monschau și Losheimergraben pentru a trece Meuse înainte de a cuceri Anversul. Pe flancul stâng al acestui dispozitiv se afla "Kampfgruppe" (grupul de luptă) Peiper format din unități blindate și motorizate. Odată ce infanteria avea să creeze o breșă în liniile americane, Peiper avea ca misiune să cucerească podurile de peste Meuse din jurul localității Huy trecând prin Ligneuville, Stavelot, Trois-Ponts și Werbomont.. Drumurile cele mai praticabile erau însă rezervate grosului Diviziei I SS Leibstandarte Adolf
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
au mers prost și, din cauza rezistenței persistente a trupelor americane, au întârziat mult. Atunci când Peiper spera să poată exploata o breșă în dimineața zilei de 16 decembrie, prima zi a ofensivei, a trebuit să tragă frânele, împotmolit în spatele frontului, în vreme ce infanteria germană întârzia. Puțin înaintea zorilor zilei de 17 decembrie, a reușit el însuși o primă pătrundere în direcția Honsfeld unde elemente ale grupului său au ucis cu sânge rece mai multe zeci de prizonieri americani. După cucerirea Honsfeldului, Peiper a
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
abandoneze tot materialul greu, inclusiv câteva tancuri Tiger II. În bătălia lor de lângă La Gleize, oamenii lui Peiper au capturat la 21 decembrie un ofițer american de rang înalt, pe maiorul Harold D. McCown, comandantul unuia din batalioanele Regimentului 119 Infanterie. Acesta din urmă, informat despre masacrul de la Malmedy, era îngrijorat de soarta sa și de cea a oamenilor săi și a vorbit cu Peiper. Conform lui McCown, Peiper l-a încredințat că nici el și nici oamenii săi nu riscă
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
croazieră în jurul lumii, pachebotul a fost rechiziționat și trimis după doar două zile împreună cu Brigada 3 Commando la bord. Pachebotul Queen Elizabeth 2 a fost de asemenea rechiziționat și a părăsit portul Southampton pe 12 mai, împreună cu Brigada a 5a Infanterie la bord. Forța expediționară britanică avea 127 de nave, 43 militare, 22 auxiliare și 62 comerciale. Se considera că recuperarea Insulelor Falkland va fi extrem de dificilă, principala problemă fiind superitatea numerică a forțelor aeriene argentiniene. Britanicii dispuneau în total de
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
circa 500 de oameni ai Batalionului 2 - regiment de parașutiști (2nd Battalion, Parachute Regiment - 2 Para), având ca suport de artilerie, bateria 8 (Alma) Commando Battery, Royal Artillery, s-a apropiat de Darwin și Goose Green, ocupate de Regimentul 12 Infanterie argentinian, declanșând atacul asupra acestora. După un schimb intens de focuri, care s-au sfârșit în noaptea de 28 mai, britanicii au câștigat. Bilanțul a fost de 17 soldați britanici și 47 argentinieni uciși. 961 militari argentinieni, dintre care 202
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
AUTOIMPUESTA.( Inițiativa Autodeterminării) În săptămâna următoare, soldații din trupele SAS și din Mountain and Arctic Warfare Cadre (M&AWC) ai Brigăzii 3 Comando au hărțuit trupele Companiei 602 argentiniene, conduse de maiorul Aldo Rico, numărul 2 la comanda Regimentului 22 Infanterie montană. În cursul zilei de 30 mai, avioanele Harrier erau în misiune deasupra Muntelui Kent. Unul dintre ele, Harrier "XZ963", pilotat de comandantul de escadron Jerry Pook, răspunzând chemării în ajutor de la Escadronul D, a atacat pantele estice ale muntelui
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
erau în misiune deasupra Muntelui Kent. Unul dintre ele, Harrier "XZ963", pilotat de comandantul de escadron Jerry Pook, răspunzând chemării în ajutor de la Escadronul D, a atacat pantele estice ale muntelui, dar a fost doborât de focul armelor ușoare ale infanteriei. Pook a fost decorat cu UK Distinguished Flying Cross. Marina argentiniană a utilizat ultimele rachete Exocet AM39 de care dispunea, încercând să atace nava HMS "Invincible", pe 30 mai. Surse argentiniene susțin că una din rachete ar fi lovit nava
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
în întunericul și confuzia desantării într-o zonă necunoscută, operațiunea s-ar fi soldat cu pierderi grele printre trupele noastre". În data de 1 iunie, odată cu sosirea a 5000 de soldați britanici aparținând celei de-a 5-a Brigăzi de Infanterie, debarcate în San Carlos de la bordul pachebotului SS “Canberra” și navelor “Nordland” și ”Stromness”, ca și a trupelor transferate de pe RMS “Queen Elizabeth 2” în Georgia de Sud, noul comandant divizionar britanic, generalul maior Jeremy Moore avea deja suficiente trupe
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
și să debarce trupele relativ rapid, dar o confuzie asupra punctului în care trebuia să se facă transferul trupelor pe navele de debarcare, dat fiindcă jumătate din ele au mers direct la Bluff Cove, l-au determinat pe ofițerul de infanterie care le comanda, să insiste ca trupele sale să fie deplasate la o distanță mai mare, direct la Port Fitzroy/Bluff Cove. Aceștia ar fi fost astfel obligați să se deplaseze pe podul Bluff Cove, recent reparat, care fusese distrus
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
doi soldați britanici și 18 argentinieni. La Two Sisters, britanicii au întâmpinat o puternică rezistență din partea argentinienilor, dar și-au atins toate obiectivele. Cea mai grea confruntare a fost la Mount Longdon, unde britanicii au fost întâmpinați cu foc de infanterie, mitraliere, foc de artilerie și aruncătoare de mine, lunetiști și ambuscade. Cu toate acestea, britanicii au continuat să avanseze spre pozițiile argentiniene. În cursul acestei confruntări, 13 militari britanici au fost uciși atunci când nava HMS “Glamorgan”, care se apropiase prea
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
aparținând marinei, 22 se găseau pe HMS “Ardent”, 19+1 pe HMS “Sheffield”, 19+1 pe HMS “Coventry”, și 13 pe HMS “Glamorgan”. Din acești 86, 14 erau bucătari, cel mai ridicat procent dintre toate specialitățile marinei. Din trupele de infanterie, 33 erau membri ai Welsh Guards, 21 din Batalionul 3 de parașutiști, 18 din al doilea, 19 erau membri ai trupelor Special Air Service, 3 din trupele Royal Signals, 8 din Scots Guards, și 8 din Scots Guards (geniști). Primul
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
dragostea pentru natură și bogățiile ei. A scris mult, prezentând cu ochiul geografului felurite întâmplări vânătorești pe care le regăsim în Almanahul Vânătorului și Pescarului Sportiv, sau în Revista „Vânătorul”.” A fost „concentrat pe front în 1943 cu Regimentul 12 infanterie Bârlad în calitate de comandant de pluton, luând parte la luptele de pe Nistru”. Între anii 1944 și 1946 a fost prizonier de război în fosta URSS. S-a stins din viață în anul 1985, la data de 1 octombrie, în Iași.
Alexandru Obreja () [Corola-website/Science/324684_a_326013]
-
militari cu scop de menținere a păcii în Kosovo. Astfel, la 8 martie 2014 un contingent de 41 militari moldoveni au plecat în Kosovo cu o navă militară americană tip C-130 Hercules: dintre aceștia fac parte un pluton de infanterie ușoară, din 33 de militari, care va avea misiunea de securitate și pază a obiectelor militare și de patrulare și o echipă de geniu, compusă din 7 militari, care va participa la reconstruirea și deplantarea minelor. Din echipa moldovenească face
Forțele armate ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/326030_a_327359]
-
la represalii sângeroase împotriva satelor din întreaga Cretă. După moartea accidentală a lui Hasan în februarie 1823, un alt ginere al lui Muhammad Ali, Husein Bey a continuat represaliile în Creta. El conducea o forță egipteano-turco de 12.000 oameni - infanterie, cavalerie și artilerie - cu cartierul general în Heraklion. Emmanouil Tombazis, numit comisar al Cretei de către guvernul revoluționar, a convocat pe 22 iunie 1823 o convenție la Arcoudaina, în cadrul căreia a încercat să reconcilieze diferitele facțiuni elene și să le canalizeze
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
nefiind selectat într una din etapele instrucției necesare, s-a oferit voluntar pentru brigada de parașutiști. În cele din urmă a reușit să treacă cu bine toate etapele instrucției pentru unitățile de comando de parașutisti și cursul de ofițer de infanterie din cadrul brigăzii de parașutiști. În timpul Războiului de Șase Zile din 1967 a comandat un batalion de parașutiști în luptele din Sinai, apoi a participat la cucerirea platoului Golan. În anul 1970 generalul Ariel Sharon, șeful comandamentului de sud al armatei
Meir Dagan () [Corola-website/Science/326220_a_327549]
-
care a absolvit-o în 1889. La vârsta de 19 ani a devenit ofițer. Din acel an a început ascensiunea sa în cariera militară de la gradul de sublocotenent, comandant de pluton, până la gradul de colonel și comandant al Regimentului 40 Infanterie Călugăreni, în 1916, când România a intrat în Războiul pentru Reîntregire. Între anii 1916-1918 a luptat în Dobrogea și a participat la luptele pentru București din noiembrie 1916. Colonelul Stan Poetaș a condus eroic bătălia de la Neajlov-Argeș supranumită și Bătălia
Stan Poetaș () [Corola-website/Science/326258_a_327587]
-
la Bălăria și a luat 200 de prizonieri, capturând trei tunuri grele și numeros material de război. Statul Major al diviziei germane 217 se refugiază la Ghimpați. Vara anului 1917 l-a găsit la Mărășești, fiind în fruntea Brigăzii 17 Infanterie; a luptat eroic și a realizat în practică deviza: „Nici pe aici nu se trece!” a generalului Eremia Grigorescu. La bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz armatele austro-germane au fost oprite. Din cauza atacurilor mai multor bande de soldați proveniți din
Stan Poetaș () [Corola-website/Science/326258_a_327587]
-
sate de frontieră. Trupele române au fost atacate din spate, mai exact din unele sate unde populația ruso-ucraineană s-a răsculat. Văzând că situația este complicată, generalul Stan Poetaș a decis să inspecteze sectorul din dreapta Batalionului 2 din Regimentul 34 Infanterie. S-a îndreptat pe șoseaua Otaci-Călărașeuca. În timpul inspectării trupelor sale din zona satului Călărașeuca a fost împușcat din spate de către oamenii din banda lui G.I. Bărbuță. A fost omorât, iar cadavrul batjocorit. Cercetările ulterioare au stabilit că generalul Stan Poetaș
Stan Poetaș () [Corola-website/Science/326258_a_327587]
-
Ofensiva Bergman. Ei au traversat frontiera, urmărind să ocupe Doğubeyazıt și Köprüköy. Declarația oficială de război a Imperiului Rus la adresa Imperiului Otoman a fost prezentată a doua zi, pe 2 noiembrie. Forțele rușilor erau formate din 25 de batalioane de infanterie, 37 de unități de cavalerie și 120 de tunuri. Atacul s-a desfășurat pe două direcții. Flancul drept al Corpului I rus a traversat frontiera și s-a deplasat de la Sarıkamıș spre Köprüköy, unde a ajuns pe 4 noiembrie. Flancul
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
(1-26 iunie 1918) a avut loc în timpul ofensivei de primăvară din 1918 a germanilor în Primul Război Mondial, în zona râului Marna din Franța. Bătălia s-a dat între diviziile 2 Infanterie (condusă de general-maior Omar Bundy) și 3 Infanterie americane pe de o parte, și de cealaltă parte de mai multe unități germane compuse din porțiuni ale diviziilor 237, 10, 197, 87 și 28. În martie 1918, cu aportul a 50
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
(1-26 iunie 1918) a avut loc în timpul ofensivei de primăvară din 1918 a germanilor în Primul Război Mondial, în zona râului Marna din Franța. Bătălia s-a dat între diviziile 2 Infanterie (condusă de general-maior Omar Bundy) și 3 Infanterie americane pe de o parte, și de cealaltă parte de mai multe unități germane compuse din porțiuni ale diviziilor 237, 10, 197, 87 și 28. În martie 1918, cu aportul a 50 de noi divizii eliberate prin capitularea Rusiei de pe
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
în mai împotriva francezilor între Soissons și Reims, denumită a Treia Bătălie de pe Aisne, i-a dus pe germani până pe malul nordic al Marnei la Château-Thierry, depărtare de Paris, în ziua de 27 mai. Două divizii americane, 2 și 3 Infanterie, au fost angajate în efortul aliat de a-i opri pe germani. La 31 mai, Divizia 3 a oprit înaintarea germană la Château-Thierry, germanii schimbând direcția spre dreapta către Vaux și către pădurea Belleau. La 1 iunie, au căzut Château-Thierry
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
către pădurea Belleau. La 1 iunie, au căzut Château-Thierry și Vaux, iar trupele germane au pătruns în pădurea Belleau. Divizia 2 americană, care conținea și o brigadă de pușcași marini, a fost desfășurată de-a lungul șoselei Paris-Metz. Regimentul 9 Infanterie a fost plasat între șosea și râul Marna, iar Regimentul 6 Marină a fost desfășurat în flancul stâng al acestuia. Regimentele 5 Marină și 23 Infanterie au constituit rezerva. În seara de 1 iunie, forțele germane au creat o breșă
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
brigadă de pușcași marini, a fost desfășurată de-a lungul șoselei Paris-Metz. Regimentul 9 Infanterie a fost plasat între șosea și râul Marna, iar Regimentul 6 Marină a fost desfășurat în flancul stâng al acestuia. Regimentele 5 Marină și 23 Infanterie au constituit rezerva. În seara de 1 iunie, forțele germane au creat o breșă în liniile franceze de pe flancul stâng al poziției pușcașilor marini. Ca răspuns, rezerva americană, formată din Regimentul 23 Infanterie, Batalionul 1 din Regimentul 5 Pușcași Marini
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]