6,831 matches
-
interpretantul. În viziunea peirceiană, nu este obligatoriu că semnul să fie un cuvant; un semn poate fi un gând, poate fi o acțiune sau orice altceva care are un interpretant. Într-o va-riantă mai comprimata, care cuprinde și sugestia "semiozei infinite", Peirce va denumi semnul drept "ceva care face ca altceva (interpretantul sau) să se refere la un obiect la care el însuși se referă (obiectul sau) în același fel, interpretantul devenind la rândul sau un semn și așa mai departe
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
După aproape șase ani de exercitare a celei mai înalte magistraturi în stat, Traian Băsescu, care promitea mult și în lupta contra corupției, și în politicile menite să aducă prosperitate românilor, pare să fi obținut rezultatul invers. Încercarea sa, după infinite ezitări și eschive, de a instrumentaliza condamnarea comunismului pentru a continua să fidelizeze electoratul fostei Convenții Democrate și alegătorii tineri, nu pare să-i mai poată oferi acum spațiu de creștere, iar războiul intern din PDL pe care îl dirijează
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cititoarelor" care nu înțeleg, care aplică literal, care se grăbesc să traducă textul în viață, se bazează tocmai pe împletirea dintre emoție și abuz. Cititorul e lăsat să deformeze în voie chiar în această libertate, în dreptul de a apuca în infinite maniere o formă, stă modernitatea lui. Scriitorul ar trebui, la rândul lui, să fie reprezentat tot în exercițiul unui abuz, într-o poetică a deformării. El să strice formele, noi să îl înțelegem stricând. Acesta e drumul pe care îl
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o petrecea în bibliotecă, noptea sta până târziu scriind. Tot ce era viață, tot ce era omenesc îi era indiferent. Deși era bun, afecțiunea lui nu lua o formă. Din acest punct îi eram cu toții indiferenți. Ne privea cu o infinită bunătate și blândețe, dar atât. Trăia în altă lume și dacă se uita la noi se uita din bunătate de caracter și nu că simțea vreo nevoie, vreun implus al inimii. Inima lui nici nu avea vreun strigăt. Nu-l
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de Culianu istoriei religiilor, fenomenului social și politic, modei, literaturii etc. se revendică din fizică și matematică. În Mind Tools the Five Levels of Mathematical Reality, matematicianul american Rudy Rucker definea spațiul Hilbert ca un spațiu matematic cu un număr infinit de dimensiuni. Spațiul social românesc în care s-au desfășurat evenimentele din '89 revendică și el un set de mai multe dimensiuni (teoretic infinite) pentru a reuși să cuprindă toate meandrele și jocurile de culise ale acțiunilor teroriste. Aceste dimensiuni
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Mathematical Reality, matematicianul american Rudy Rucker definea spațiul Hilbert ca un spațiu matematic cu un număr infinit de dimensiuni. Spațiul social românesc în care s-au desfășurat evenimentele din '89 revendică și el un set de mai multe dimensiuni (teoretic infinite) pentru a reuși să cuprindă toate meandrele și jocurile de culise ale acțiunilor teroriste. Aceste dimensiuni au fost practic sincrone și, prin urmare, puteau fi ghicite, anticipate, cu condiția de a ști de la bun început datele de bază ale sistemului
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
dimensiuni au fost practic sincrone și, prin urmare, puteau fi ghicite, anticipate, cu condiția de a ști de la bun început datele de bază ale sistemului. Acest sistem cu datele lui de bază este tocmai fractalul. Rucker îl numea o ramificație infinită care se conformează unei anumite reguli (pentru amănunte vezi Nicu Gavriluță, Mentalități și ritualuri magico-religioase, Iași, Ed. Polirom, 1998, pp.195-208). Adaptînd metoda temei noastre, am putea numi terorismul românesc decembrist un fractal în spațiul Hilbert. Orice tip de fractal
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
metoda temei noastre, am putea numi terorismul românesc decembrist un fractal în spațiul Hilbert. Orice tip de fractal cuprinde un sistem format dintr-un set de reguli și un mecanism de generare a combinațiilor logice dintre reguli. Teoretic, acestea sînt infinite. Practic, doar puține dintre ele au șansa a se rula definitiv în timp și istorie. Tocmai de aceea terorismul românesc din decembrie '89 ar putea fi numit un obiect ideal, imposibil de reprezentat acum și aici în totalitatea interpretărilor pe
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
panteonul divin, s-a delimitat de tărîmul morții, înțelese de acum înainte ca realități opuse, cu statut propriu. În logica paradoxului, opoziția nu exclude asociere pe un plan mai înalt, de complementaritate și universalizare, așa cum în matematici, plus și minus infinit intră în coerența aceluiași dialog al numerelor; cum în gîndirea speculativă afirmația se asociază cu negația, adesea una substituind-o pe cealaltă, cum în fonetică vocalele nu au înțeles deplin fără consoane, la fel și „celălalt tărîm” începe să capete
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pare Tot soare răsare. Ci vouă vă vine Tot cirezi de vaci... Exemplele dezvăluie un imaginar mioritic: cearcănul lunii, gura de vale, plaiul sunt unite și sacralizate prin aceeași viziune sofianică. În această curgere misterică de lume și de lumi infinite, nimic nu se pierde, totul e în devenire, în rotire. Orice accident, de tipul asasinatului mioritic, să spunem, angajează totalul, impune presant valorizarea și revalorizarea existentului. Ceea ce i se întîmplă unuia îi angajează pe toți în marea mișcare cosmică. Dacă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
l-au dezvăluit. Își aduce aminte cum și-a dus grăbită mâinile la sâni și le-a simțit sfârcurile când unchiul Nicos a dezbrăcat-o din priviri întâia oară. Lângă el, tanti Sofula, nevastă-sa, albă ca varul, desenează arabescuri infinite pe fața de masă cu arătătorul mâinii drepte. Unchiul Nicos, mereu zâmbind, răbdând toate impertinențele străbunicii, arbitrând elegant toate disputele din familie, i se părea tot atât de tânăr ca atunci când, așa cum dansase ea ieri cu toți bărbații ca mireasă, dansase el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
relativității, are o viteză finită și reprezintă limita ce poate fi atinsă în universul nostru, înseamnă că nici o altă informație nu mai poate fi transmisă de pe suprafața găurii negre. Cercetarea acestor obiecte cosmice, considerate un fel de microscoape de putere infinită, prin care avem acces la fizica ce operează la scara Planck, a progresat foarte mult prin contribuția unor fizicieni și cosmologi care au descoperit că studiul acestor obiecte poate facilita elaborarea unei teorii cuantice a gravitației. Stephen Hawking și Roger
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
din sfera politicii externe americane. Decizia de a declanșa acest atac a devenit deja un studiu de caz asupra consecințelor neprevăzute. Este remarcabil faptul că succesul celui mai mare pariu al administrației Bush din sfera relațiilor internaționale depinde de răbdarea infinită a unui ayatollah în vârstă de șaptezeci și cinci de ani, născut în Iran și bolnav de inimă. Atunci când scena politică irakiană a fost dată peste cap de înlăturarea lui Saddam Hussein, minoritatea sunnită care deținuse controlul până atunci a fost înlocuită
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Rimski-Korsakov, Antonin Dvoràk, Bedrich Smetana, George Enescu. Concludent este exemplul din Constantin Râpă - op. cit. volumul I, 2001, pagina 293, prin care putem observa alternanța diatonic - cromatică și mobilitatea impusă de celula generatoare cu elemente cromatice. Melodia wagneriană, așa numita melodie infinită, este o succesiune melodică strâns legată de cuvânt, urmărind inflexiunile vocale, cu un contur melodic continuu. Astfel prin exemplul din Alexandru Pașcanu - op. cit., pagina 198 vom observa desfășurarea melodico armonică cu mers treptat alternativ ascendent - descendent, ca un perpetum - mobile
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
care prelungesc sau redirecționează, fără a le contrazice, [pe cele] mai vechi; arată, în mare, o capacitate de absorbție care în același timp liniștește și procură mijloace de reflecție și acțiune. Această capacitate liniștește deoarece demonstrează, într-o situație, validitatea infinită a unui cadru de gîndire; ea furnizează mijloace de reflecție și de acțiune deoarece integrează noutatea într-un fel de cucerire permanentă care se transformă, în cele din urmă, în argumente." Rouquette, 1998, p. 92 Normele și valorile sursei conduc
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
se plimbă, cumpără înghețată, privește chipuri grațioase; nu e oare și asta o treabă 70? Mai există și alte grădini, săli de dans în aer liber în care colonia germană se consacră exercițiilor coregrafice de duminică, precum și consumării unei cantități infinite de pipe și de halbe de bere. Merg acolo o mulțime de blonde fiice ale Germaniei, de unguroaice brune cu purtări energice, de românce cu umeri generoși. Nimeni nu rămâne acasă, afară de matroane și de bătrâni. Balul începe în plină
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
acestea "trăiesc în sacru"49, provenind din el și percepându-i diferit pe cei care se află în afara lui, fie dintr-o perspectivă benefică, fie dintr-una malefică. Comunitatea joacă, în viziunea sa, rolul unei corăbii care plutește pe oceanul infinit al sacrului sălbatic, față de care aceasta resimte atât sentimentul datoriei, fiind probabil creată de el, cât și sentimentul de teamă, acela de a nu fi și distrusă totodată. Percepând sacrul ca o prezență exterioară comunității, față de care acesta se retrage
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
acestei părți: De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptăm? După cele prezentate, fără a avea pretenția exhaustivității declarate asupra teoriilor despre arhetip, mit și simbol, credem că acestea ar putea să conțină cheia dilemei noastre. Astfel, arhetipurile, ca rezultante ale infinitelor "experiențe tipice ale șirului de strămoși"129, ar trebui să indice originea din care ne tragem, miturile ca modalități de descoperire și cunoaștere a istoriei, culturii, credințelor și civilizațiilor -, ar trebui să ne dezvăluie identitatea, în timp ce simbolurile, prin permanenta lor
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și la aspectele spațialității, în sensul nemărginirii și infinitului, prin impunerea unui principiu al ordinii și perfecțiunii divine. În sens fizic însă, în comparație cu modelul acesta, procesul creator uman își dezvăluie măsurile spațio-temporale limitate, Creația divină (ex nihilo) prezentând un potențial infinit, nesupus vreunei limitări (poate doar neînțelegerii depline a acesteia din partrea naturii umane). În acest timp însă, creația umană, ca imitație și prelungire a modelului supranatural, presupune producerea a ceva nou, folosindu-se de anumite elemente preexistente, care o determină
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în mod vizibil. Dacă centrul de greutate al idolului e privirea omului care-l face cu putință, icoana, arată J.-L. Marion, nu oferă un spectacol vizibil ce trebuie văzut, ci o privire invizibilă care trebuie venerată într-o încrucișare infinită a unor priviri invizibile privirea rugăciunii celui ce venerează și privirea binecuvântării Celui venerat fără alt obiect vizibil decât vidul apofatic al pupilelor". (Ioan I. Ică jr., Toate cele văzute se cer după cruce, în Jean-Luc Marion, Crucea vizibilului: tablou
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în care este construit fiecare text narativ. O dată îndeplinit acest lucru, avem descrierea unui sistem narativ. Pe baza acestei descrieri, putem apoi analiza variantele posibile în urma concretizării unui sistem narativ în texte narative. Acest ultim pas presupune că un număr infinit de texte narative se pot descrie prin folosirea unui număr finit de concepte conținute înlăuntrul sistemului narativ. Vom expune aici o naratologie coerentă, sistematică, ca și conceptele ce îi aparțin în acest sens. Cititorilor li se va oferi un instrument
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mai complex alcătuite. Dar însăși opoziția binară ca structură a gîndirii este problematică. Stabilirea axelor semantice de acest tip supune obiectul său altfel spus, un domeniu semantic distinct la trei mișcări logice succesive, care fiecare agravează prejudiciile: comprimarea unui domeniu infinit de bogat dar și haotic la două centre; articularea acestor centre la poluri opuse; și ierarhizarea acestora într-un termen pozitiv și unul negativ. Dar aici, logica se întîlnește cu această structură a gîndirii pentru că logica opoziției impune ca acea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
senzorial nu are atașate înțelesuri fixe, ci ține de specificul fiecărei culturi. Spațiul gol reprezintă pentru apuseni o provocare: trebuie umplut, dar în ce fel? Mi s-a spus că pentru japonezi o cameră goală poate apărea ca un rezervor infinit de posibilități. Această deosebire în modul de a privi lucrurile conduce la formarea de tradiții divergente în domeniul decorațiunilor interioare. Felul în care se percepe spațiul depinde și de configurația obiectelor, de modul în care ele sînt aranjate în acel
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
În mod asemănător, tocmai pentru că a învățat cum să privească, el va fi în stare să-și depășească teama de Ochiul rău tabu al reprezentării vizuale. Există nenumărate posibilități de înseriere și încadrare, astfel încît e posibilă crearea unui număr infinit de fabule. Structurarea ulterioară a acestor serii, realizată de Bremond, se bazează pe următoarea definiție a narațiunii: O narațiune constă într-un act de limbaj prin intermediul căruia o succesiune de evenimente care prezintă interes uman este integrată în unitatea aceluiași
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
acel loc imaginar. Lotman a explicat acest lucru, subliniind că dimensiunea spațială este predominantă în imaginația umană. În sprijinul demonstrației sale, criticul trece în revistă numeroase exemple convingătoare de termeni spațiali folosiți pentru a trimite la concepte abstracte, de exemplu, "infinit" pentru o cantitate "incomensurabil" de mare, "distanță" pentru o relație deficientă între oameni. În paranteză fie spus, chiar și cuvîntul "relație" pare să susțină teoria lui Lotman. Dacă gîndirea umană prezintă într-adevăr o tendință spre gîndirea spațială, atunci nu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]