5,031 matches
-
din cordonul ombilical față de nivelul seric al gravidei și o concentrație de 3-5 ori mai mare decât în serul gravidei la nivel placentar. Spiramicina ajunge la nivelul țesutului infectat atât pe cale sanguină, cât și transportat de PMN exact la locul inflamației. Traversează cu dificultate bariera hematoencefalică și ca atare nu poate trata encefalita toxoplasmică. Efectele adverse ale spiramicinei sunt reduse și sunt în special gastrointestinale (grețuri, vărsături, diaree), alergii cutanate și vertij. Este contraindicată persoanelor alergice la acest medicament. Se administrează
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
cauză. Totuși, pentru testul de tuberculinare, la animalele la care s-a constatat o creștere a grosimii pliului pielii de la locul injectării de 2 mm sau mai mare sau semne clinice cum ar fi edemul, exsudația, necroza, durerea și/sau inflamația canalelor limfatice sau ale limfonodurilor din regiunea respectivă, trebuie considerate ca fiind pozitive la testare. ... (12) Tests carried ouț în accordance with the protocols that, for the disease concerned, are described în Part 3.C of this Annex I. However
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180394_a_181723]
-
nr. 1. Totuși, pentru testul de tuberculinare, la animalele la care s-a constatate │ │ creștere a grosimii pliului pielii de la locul injectării de 2 mm sau mai mare sau semne clinice cum ar fi │ │ edemul, exsudația, necroza, durerea și/sau inflamația canalelor limfatice sau ale limfonodurilor din regiunea │ │ respectivă, trebuie considerate ca fiind pozitive la testare. (12) Tests carried ouț în accordance with the protocols that, for the disease concerned, are described în Part 3.C of │ │ this Annex I. However
EUR-Lex () [Corola-website/Law/185454_a_186783]
-
Stenoza aortică degenerativă este caracterizată prin îngroșarea foițelor valvulare aortice și calcificări la pacienții cu valve aortice congenital bicuspide sau cu valve aortice anatomic normale, tricuspide. Fiziopatologia bolii valvulare aortice calcificante se caracterizează prin trei procese principale: acumularea de lipide, inflamație și calcificare. La nivel tisular, foițele valvulare aortice prezintă următoarele modificări (13):acumulare de LDL și lipoproteina (a), cu oxidarea lipoproteinelor (14);infiltrat celular inflamator cu limfocite T și macrofage (14);producerea locală de proteine care stimulează apariția calcificărilor tisulare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Camelia Diaconu, Daniel Bartoș () [Corola-publishinghouse/Science/91939_a_92434]
-
mediatori inflamatori ca interleukina‑1‑beta și factorul de creștere beta-1 (17);up-reglarea moleculelor de adeziune și alterarea activității metaloproteinazelor (18). Un studiu imagistic efectuat pe un grup de adulți cu grade diferite de valvulopatie aortică degenerativă a demonstrat existența inflamației în stadiile precoce de boală și apariția calcificărilor progresive în stadiile avansate, pe măsura progresiei bolii (19). Tardiv în evoluția bolii apare chiar formarea de cartilaj sau os. Acest fapt a fost demonstrat într -un studiu anatomopatologic pe 256 de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Camelia Diaconu, Daniel Bartoș () [Corola-publishinghouse/Science/91939_a_92434]
-
și a clearance-ului bronșic (fumat, mucoviscidoză, limitarea tusei), alcoolismul, hepatita cronică, diabetul, boala ulceroasă. Barker a arătat că la pacienții imuno-compromiși, pot exista diskinezii ciliare, celule efectoare imunitare ale căilor aeriene, proteaze neutrofilice și citokine inflamatorii. Din acest motiv, o inflamație puternică duce la o inflamație transmurală, edem al mucoasei și neovascu-larizație bronșică [11]. Rolul funcției imune Rolul deficiențelor umorale ale gazdei în etiologia bronșiectaziilor este neclar. Stead și colab. au măsurat imunoglobulinele serice la un lot de 56 pacienți cu
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
mucoviscidoză, limitarea tusei), alcoolismul, hepatita cronică, diabetul, boala ulceroasă. Barker a arătat că la pacienții imuno-compromiși, pot exista diskinezii ciliare, celule efectoare imunitare ale căilor aeriene, proteaze neutrofilice și citokine inflamatorii. Din acest motiv, o inflamație puternică duce la o inflamație transmurală, edem al mucoasei și neovascu-larizație bronșică [11]. Rolul funcției imune Rolul deficiențelor umorale ale gazdei în etiologia bronșiectaziilor este neclar. Stead și colab. au măsurat imunoglobulinele serice la un lot de 56 pacienți cu bronșiectazii tratați ambulator (vârsta medie
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
de umplere sau prin încărcare bronșică. Alteori pot apare dilatații bronșice reversibile, de obicei în pneumonii și atelectazii (pseudo-bronșiectazii). Acestea se normalizează după clarificarea opacității parenchimatoase. În bronșitele cronice pot apare dilatații difuze. Bronhoscopia și fibrobronhoscopia Identifică teritoriile interesate de inflamație și supurație. Identifică obstrucțiile bronșice focale, iar în hemoptizii sediul acestora. Bronhoscopia permite aspirarea secrețiilor pentru examinări de laborator și pentru examinări bacteriologice direct din focarul supurativ. Examenul funcțional respirator Spirograma uzuală poate fi normală sau evidențiază disfuncții respiratorii restrictive
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
și specificitatea metodei să fie mai mică decât a bronhografiei. Are însă avantajul că este repetabilă și lipsită de riscuri. Examinarea CT de înaltă rezoluție a înlocuit în ultima perioadă bronhografia în diagnosticul bronșiectaziilor. Imaginile în detaliu demonstrează dilatația bronșică, inflamația peribronșică și boala parenchimatoasă [27]. Tomografia computerizată de înaltă rezoluție a devenit cel mai bun instrument de diagnostic al bronșiectaziilor, clarificând datele oferite de radiografia toracică și ilustrând anomaliile căilor aeriene care nu pot fi identificate pe radiografia standard [58
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
constituie puseul acut de supurație bronșică sau agravarea bronhoreei purulente cronice. Este considerată inutilă tratarea supurațiilor stabile cu bronhoree cronică muco-purulentă sau purulentă. De asemenea, nu se tratează bolnavii cu producție cronică de spută mucoidă. La acești bolnavi urmărim atenuarea inflamației cronice locale ce agravează în timp distrugerile tisulare la nivelul peretelui bronșic. Tratamentul antibiotic se face în funcție de flora microbiană prezentă. Majoritatea episoadelor acute sunt provocate de Haemophillus influenzae și de Streptococcus pneumoniae, astfel încât se pot utiliza Ampicilina 2-4 g/zi
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
gazdei. Patogenie Histoplasmoza este o micoză a aparatului respirator. Sporii inhalați iau forma de drojdie și produc o pneumonită localizată. Macrofagele activate și limfocitele T capătă proprietăți fungicide [2] și boala se limitează la aparatul respirator și ganglionii limfatici corespunzători. Inflamația este intensă și leziunile se însoțesc de necroză de cazeificare. La pacienții imunocompromiși este depășită bariera ganglionară mediastinală, boala diseminează hematogen și prezintă localizări extrapulmonare. Forme clinice și de evoluție. Tratament specific Histoplasmoza pulmonară acută Inhalarea sporilor de Histoplasma capsulatum
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
cert se instituie tratament antifungic. Rezecția chirurgicală a granuloamelor mediastinale este practicată la pacienții simptomatici în cazul eșecului tratamentului antifungic. Scopul chirurgical este acela de a exciza granulomul, chiar dacă doar parțial, lăsând pe loc capsula. Intervenția chirurgicală este dificilă datorită inflamației intense și a aderențelor care produc hemoragie difuză, existând riscul perforației de organ. Uneori granulomul se poate rupe și cazeumul se împrăștie în mediastin, producând o reacție inflamatorie intensă. Ca răspuns la antigenul Histoplasma capsulatum se produce fibroză intensă cu
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
relaxarea mușchilor peretelui abdominal. Palparea este superficială și profundă, trebuie efectuată cu blândețe, în sens orar sau antiorar, se începe din zona cea mai indepărtată față de regiunea dureroasă. Palparea superficială poate decela: hiperestezie cutanată (semn precoce de iritație peritoneală în inflamațiile acute de organ), apărare musculară (contractură musculară) localizată sau generalizată ("abdomen de lemn" în peritonite). Palparea profundă urmărește: - dimensiunile unui organ: normale sau crescute (organomegalie - de ex. hepatomegalie, splenomegalie). În caz de organomegalie se descriu caracterele clinice: ex. hepatomegalie nedureroasă
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
pot afecta secundar intestinul: colecistita, litiaza biliară, pancreatite, ulcer gastro-duodenal, ciroza hepatică, intervenții chirurgicale), obiceiuri alimentare, modul de debut al afecțiunii. Simptome și semne: - durerea intestinală cu caractere variate în raport cu afecțiunea cauzală: colicativă (enterocolite acute, colon iritabil, stenoze prin tumori, inflamații, cicatrici postoperatorii), mezogastrică, repetitivă, asociată cu diaree (infarct mezenteric), tenesme (tensiune dureroasă rectală însoțită de senzația imperioasă de defecație), durere la defecație (fistule, abcese anale, hemoroizi) - tulburări de tranzit intestinal: diaree (eliminare frecventă de scaune lichide sau semilichide, cu resturi
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
sau ulcer peptic (termen considerat depășit în prezent). UGD este definit anatomopatologic ca o pierdere de substanță circumscrisă, unică sau multiplă, însoțită de distrucție tisulară cel puțin până la nivelul muscularei mucosae. Pierderea poate penetra până la seroasă și este limitată prin inflamație. Epidemiologie Prevalența clinică a UGD este variabilă în funcție de cele două cauze majore: Helicobacter pylori (HP) și AINS. Se estimează că infecția cu HP afectează 50% din populație, dar numai 15% din persoanele infectate fac UGD. Infecția este mai frecventă la
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
forma clinico-evolutivă. Metoda poate evidenția și cele două complicații specifice: megacolonul toxic și ocluzia intestinală. 3. examenul anatomopatologic are ca element caracteristic prezența abceselor criptice în puseul de acitivitate. Testele biochimice și hematologice sunt nespecifice, reprezentate de: sindrom biologic de inflamație, anemie feriprivă, uneori afectarea funcției hepatice (hipoalbuminemie, colestază în colangita sclerozantă), tulburări electrolitice în formele cu diaree cronică. Diagnostic diferențial Se face în primul rând cu boala Crohn, neoplasmul rectal, colita ischemică, diverticulită, alte cauze de diaree infecțioasă, colon iritabil
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
frecvente: BC ileo-colonică, exclusiv colonică (colita Crohn), exclusiv la intestinul subțire (ileonul terminal - ileita Crohn). Microscopic infiltratul inflamator este transmural (afectează întreg peretele intestinal spre deosebire de RCUH). Marca histologică este granulomul de tip sarcoid. Modul de evoluție a leziunilor poate fi: inflamația, strictura (stenoze, obstrucție), penetrarea (fistule prin comunicări anormale între segmentul afectat și organele din jur). Tablou clinic Debutul este insidios și nespecific. Simptomele variază în funcție de localizare și sunt determinate de modul de evoluție a leziunilor. Ileita Crohn se caracterizează prin
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de colestază. 2. Testele serologice cu viză etiologică sunt viremia (încărcătura virală, ARN viral) și Ac antiVHC. Stabilirea tipului de VHC (serotipare) este importantă pentru dirijarea tratamentului. 3. Puncția biopsie hepatică este necesară pentru stabilirea gradului de activitate a hepatitei (inflamație și necroză) și de fibroză. 4. Alte teste: - ecografia abdominală poate evidenția splenomegalie, în stadiul de ciroză apar modificări sugestive - adresate manifestărilor extrahepatice: crioglobuline, funcție renală, diverse tipuri de Ac (pentru excluderea unei hepatite autoimune) - neinvazive de evaluare a inflamației
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
inflamație și necroză) și de fibroză. 4. Alte teste: - ecografia abdominală poate evidenția splenomegalie, în stadiul de ciroză apar modificări sugestive - adresate manifestărilor extrahepatice: crioglobuline, funcție renală, diverse tipuri de Ac (pentru excluderea unei hepatite autoimune) - neinvazive de evaluare a inflamației și fibrozei. Evoluție, complicații Evoluția este variabilă în funcție de pacient. În absența tratamentului, HVC poate evolua lent (în aproximativ 10-20 de ani) spre ciroză hepatică. Un procent mai mic de pacienți pot dezvolta carcinom hepatocelular. În cazul asocierii manifestărilor extrahepatice apar
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
și asunaprevir). Terapia este adresată nonresponderilor la tratamentul clasic, a crescut rata vindecărilor de la 50% la 80%, dar este extrem de costisitoare. HEPATITE AUTOIMUNE Definiție, date generale Hepatita autoimună este o afecțiune cronică de cauză necunoscută caracterizată prin progresie continuă a inflamației și evoluție spre ciroză. Afecțiunea este rară, apare mai frecvent la femeile tinere aparținând unor populații cu predispoziție genetică. Mecanismul este apariția de Ac față de structuri hepatice sau extrahepatice (autoAc). Deși etiologia nu este cunoscută, există factori declanșatori virali și
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Examenele de laborator sunt normale în LB necomplicată. În colica biliară poate apărea o creștere tranzitorie a transaminazelor, amilazelor (reacție pancreatică), alterarea testelor de colestază. Obstrucția coledociană se însoțește constant de colestază. Complicațiile infecțioase se însoțesc de sindrom biologic de inflamație. Diagnostic diferențial Se impune dacă sunt prezente: 1. colica biliară - se face cu criza ulceroasă, pancreatita acută, colica renală dreaptă, apendicita acută, pleurezie sau pneumonie bazală dreaptă, angina pectorală, infarct miocardic acut postero-inferior 2. icterul - se face cu alte cauze
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
spre LB simptomatică. Odată manifestă clinic prin colici biliare, acestea au mare posibilitate de a se repeta. Complicațiile LB pot fi: - consecința afectării peretelui vezicular: colecistita acută/cronică, peritonita acută biliară, fistule bilio-biliare sau bilio-digestive, ileus biliar (pareză intestinală prin inflamația de vecinătate sau fistule), cancerul veziculei biliare - consecința migrării calculilor: hidrops vezicular (fixarea calculului în canalul cistic), litiaza căilor biliare intra- și extrahepatice, pancreatita acută etc Principii de tratament Profilaxia se adresează factorilor favorizanți ai litogenezei, respectiv: - pentru litiaza colesterolică
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
lombară este un simptom major al suferinței reno-urinare care apare în general ca urmare a distensiei prin obstacol. Natura obstacolului este diferită, cel mai frecvent prin calculi, dar și corpi străini, cheaguri de sânge, tumori, fragmente de papilă, compresiune externă (inflamații, tumori, anomalii vasculare). Distensia rinichiului fără obstacol pe calea excretoare este mai rară și poate fi consecința edemului renal, a unui infarct renal, tromboze venoase renale, hematom perirenal sau abces perinefretic. Notă! Dispariția durerii poate semnifica încetarea funcției rinichiului situat
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
vertebrale, digestive sau genitale). Coexistența manifestărilor urinare de însoțire reprezintă argumentul cel mai bun pentru originea reno-urinară a durerii. 2. Tulburări în emisia urinii: a. polakiuria - micțiuni frecvente, fără creșterea volumului urinar în 24 de ore. Apare în infecții urinare, inflamații ale vezicii urinare (cistită) sau prostatei, însoțește colica renală. b. disuria - dificultate în micțiune, care poate fi și dureroasă. Apare în cistite, uretrite, stricturi uretrale, afecțiuni ale prostatei. c. retenția de urină - imposibilitatea eliminării conținutului vezical, poate fi completă sau
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
10-20 mg/100 ml urină sau 300 mg/24 ore. A. După semnificația pe termen lung, proteinuria poate fi: - tranzitorie - fără semnificație patologică, produsă de una din așa-numitele cauze benigne: febra, deshidratarea, efortul fizic susținut, ortostatismul prelungit, stres emoțional, inflamația tractului urinar persistentă - cu semnificație patologică deoarece este unul din semnele cele mai precoce de afectare cronică a funcției renale, are valoare prognostică pentru evoluția afecțiunii renale în cauză și asupra riscului global cardiovascular. B. După mecanismul de producere proteinuria
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]