4,649 matches
-
relație valoroasă 47. Urmînd cursurile Universității din Iași timp de un an și ceva, Iorga și-a prezentat teza (sub îndrumarea lui Xenopol) asupra politicii lui Mihai Viteazul. Doi dintre profesori s-au opus acordării titlului, considerîndu-l prea tînăr. În ciuda intrigilor din toate părțile, Iorga și susținătorii lui au reușit să asigure absolvirea lui triumfătoare în decembrie 1889. S-a organizat un banchet în cinstea cuiva pe care cercurile intelectuale din Iași îl numeau "fenomenul Iorga"48. Deoarece nu mai avea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
neașteptat, ca și cum o sonată de Mozart sau o simfonie de Haydn ar fi fost întrerupte de inserarea unui preludiu de Wagner. Întrucît Maiorescu se bucura de sprijinul mai multor partizani, acest conflict dintre cele două personalități a dat naștere unor intrigi cu care oricine a avut cît de cît contact cu mediile universitare este familiarizat. Conflictul acesta era agravat de tinerețea, talentul și inflexibilitatea lui Iorga, ceea ce, din moment ce implica gelozia profesională, avea să ducă la lupte aprige pentru putere. Cea mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
contact cu mediile universitare este familiarizat. Conflictul acesta era agravat de tinerețea, talentul și inflexibilitatea lui Iorga, ceea ce, din moment ce implica gelozia profesională, avea să ducă la lupte aprige pentru putere. Cea mai mare parte dintre noi cunoaștem prea bine aceste intrigi demoralizatoare. Faptul că Universitatea sfîrșitului de veac de la București nu diferea foarte mult de universitățile din zilele noastre nu ne prea consolează. Iorga și-a recunoscut deschis atitudinea: În fața insultelor n-am putut niciodată să rămân calm, așa cum pot cei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu diferea foarte mult de universitățile din zilele noastre nu ne prea consolează. Iorga și-a recunoscut deschis atitudinea: În fața insultelor n-am putut niciodată să rămân calm, așa cum pot cei care au moștenit un alt fel de sînge"88. Intrigile acestea vor înceta atunci cînd cei care le inițiaseră vor obosi. Oare ce a făcut ca această stare de toleranță să fie atît de mult tergiversată? Poate pentru că de obicei miza era extrem de mică. Erau uneori în joc mize financiare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga fusese acceptată spre publicare de către Academia Română de Științe, deși nu a primit nici un ban. Au intervenit însă liberalii și Politicianismul, susținînd că " Nu trebuie să publicăm asemenea fleacuri junimiste". Alianța Iorga-Bogdan-Onciul continua deci să provoace gelozia profesională a celorlalți. Intrigile se interferau cu Politicianismul, Iorga fiind acuzat că l-ar fi defăimat pe Mihai Viteazul și i-ar fi preamărit pe fanarioți. Iorga își dădu curînd seama că poziția lui în cadrul Universității era periclitată. A cerut să fie primit în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Take Ionescu, ministru Învățămîntului. Întrevederea lor a avut un caracter încordat. Take Ionescu l-a asigurat că, atît timp cît va fi ministru al Învățămîntului, Iorga nu va fi profesor universitar. Nu contează, domnule, pot aștepta"97, a răspuns Iorga. Intrigile acestea dăunau foarte mult lumii științifice a României. Între timp, Hasdeu, zdruncinat de moartea fiicei sale, s-a întors și el împotriva lui Iorga. Take Ionescu nu mai era ministru al Învățămîntului, așa că Iorga a primit titlul. Iorga nu avea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
zdruncinat de moartea fiicei sale, s-a întors și el împotriva lui Iorga. Take Ionescu nu mai era ministru al Învățămîntului, așa că Iorga a primit titlul. Iorga nu avea o fire intrigantă, preferînd confruntarea directă, compromisurilor. În timp ce mașinațiile Politicianismului și intrigile duceau la tergiversarea publicării lucrărilor sale, Iorga își amintea cum strînsese documentele, drămuindu-și mijloacele financiare pînă cînd (la Veneția) fusese nevoit să cumpere mămăligă și să o mănînce pe stradă ca să aibă putere de muncă 98. În 1897, la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de "intenția clară a cîtorva dintre membri de a-l ține mult timp să aștepte la ușa Academiei"99. A continuat să-și țină cursurile, întîmpinînd dificultăți financiare și scriind mai multe articole pentru "Arhiva", "Revista istorică" și "Revista critică". Intrigile au continuat, degenerînd în insulte și atacuri în presă. După părerea lui Iorga, profesorul Tocilescu plagiase cîteva dintre lucrările lui, a căror publicare reușise să o oprească 100. În 1899, Iorga a scris un articol în "Indépendence Roumaine". Începînd din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Șeicaru a fost promptă: l-a concediat. La întoarcere, Iorga a fost încîntat de schimbările operate de Șeicaru. A aflat de gestul lui Titus Enacovici, căruia i-a mulțumit din inimă; a aflat și de concedierea lui G. Vlădescu-Răcoasa. Intrigile "cercului intim" de care se temea Enacovici au început să-și arate colții. Iorga a reacționat copilărește, refuzînd să se deplaseze pînă la redacție, trimițîndu-și articolele prin curier și cerîndu-i lui Șeicaru indirect, firește să-l reinstaleze în post pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era mai mult istoric decît politician. Plus temperamentul, naivitatea și personalitatea sa care i-au asigurat lui Iorga eșecul ca politician. Iorga a devenit membru plin al Academiei în mai 1911. Eligibil de la alegerea sa ca membru corespondent în 1897, intrigile adversarilor lui l-au ținut la ușă; ușa s-a deschis abia cînd academicienii au ajuns să fie "obosiți de aceste intrigi"227. Xenopol l-a primit pe fostul lui student în rîndurile auguștilor; îi venise greu de-a lungul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a devenit membru plin al Academiei în mai 1911. Eligibil de la alegerea sa ca membru corespondent în 1897, intrigile adversarilor lui l-au ținut la ușă; ușa s-a deschis abia cînd academicienii au ajuns să fie "obosiți de aceste intrigi"227. Xenopol l-a primit pe fostul lui student în rîndurile auguștilor; îi venise greu de-a lungul anilor să mențină relații bune cu Iorga, dar a lăsat la o parte diferendele dintre ei, prețuind contribuția lui Iorga la progresul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
alături de Austro-Ungaria!18 (în perioadele de criză, Iorga scria întotdeauna cîteva editoriale pe zi, retipărite în cotidianul de largă circulație "Universul"). Instrumentul prin intermediul căruia Iorga avea acces la o audiență mai mare era Liga culturală. O părăsise în 1912-1913 din cauza intrigilor politicianismului, dar acum s-a întors 19. La revenirea lui Iorga, președintele Ligii Culturale era Părintele Vasile Lucaciu, refugiat din Transilvania. Iorga a devenit Secretar General Activ al Ligii. I s-au alăturat și alți intelectuali refugiați, printre care frații
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aroganță a lui Brătianu, descriindu-l: Nu l-am văzut niciodată atît de dominant, dominîndu-se pe sine, pe rege, pe noi toți, destinul însuși. Aceștia sînt felul de oameni pentru care sufletul omenesc, sufletul acela care este mai presus de intrigi, este ceva de care țin seama numai poeții sau naivii"42. Descrierea aceasta îl reflectă mai mult pe Iorga decît patriotismul lui Brătianu. După acest anunț, Brătianu a ridicat interdicția pe care o impusese în privința lui Iorga, ba chiar i-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
-i termine pe șobolani!", adică pe politicieni 47. În perioada aceasta și-a făcut debutul la Ministerul de Interne sinistrul Constantin Argetoianu. Va deveni de mai multe ori ministru de interne, excelînd întotdeauna în activitatea de reprimare și în țeserea intrigilor, în care acest despot fanariot era expert. Argetoianu a scos în afara legii primul Congres al Partidului Comunist Român, după care a atacat rolul lui Iorga în viața publică, numind "Neamul românesc" "un ziar murdar, un organ al anarhiei". Atunci cînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu era întotdeauna demnă de încredere. Dar am văzut care erau opiniile părinților lui. Pe lîngă înșelăciune și lăcomie de bani, Carol era lasciv, foarte îngîmfat și lipsit de loialitate. Toate aceste calități au înflorit luxuriant în atmosfera bizantină a intrigilor de palat. Poate că cea mai bună explicație a acestui fenomen este că regele Carol era bolnav. Argetoianu își amintea că, pe vremea cînd era ministru de interne, era la curent cu escapadele lui Carol într-un mic automobil negru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Iorga. Cultura României era de sorginte bizantină, ca și cultura ei politică 42. Este vorba despre celebrul politicianism pe care Iorga îl numea disprețuitor Suprafanar caracterizat de treceri febrile dintr-o tabără în alta și eterne "realinieri", însoțite de intrigi și complicități rareori motivate de idealuri, ci de conveniență. Dacă Iorga făcea politică, participînd deci la acest proces, în ce măsură era acest lucru motivat de naționalismul său bazat pe albatrosul sămănătorismului sau, care era rezultatul temperamentului, al ego-ului și al personalității
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
totul sub control. Iorga a fost curînd destul de dezamăgit. Argetoianu a cerut transferarea lui Munteanu-Râmnic la Ministerul Învățămîntului. "Să-l lăsăm să lucreze sub comanda lui Iorga!" Iorga a refuzat categoric cererea. Argetoianu a pus la cale o serie de intrigi împotriva lui, asigurîndu-l totodată că "nu trebuie să creadă nici o clipă că el (Argetoianu) s-ar angaja în intrigi îndreptate împotriva sa"48. Vor urma două scrisori ale lui Argetoianu pe care Iorga a reușit să pună mîna: prima era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
-l lăsăm să lucreze sub comanda lui Iorga!" Iorga a refuzat categoric cererea. Argetoianu a pus la cale o serie de intrigi împotriva lui, asigurîndu-l totodată că "nu trebuie să creadă nici o clipă că el (Argetoianu) s-ar angaja în intrigi îndreptate împotriva sa"48. Vor urma două scrisori ale lui Argetoianu pe care Iorga a reușit să pună mîna: prima era o notă scrisă de mîna lui și semnată de Argetoianu pe hîrtie purtînd antetul Ministerului de Interne, nedatat și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
funcții și răspunderi sporite 69. Prin vara lui 1938, generalul Antonescu și-a dat demisia din guvern, din cauza conflictelor de personalitate și în probleme de politică dintre Carol și el. Antonescu, un om mîndru și de caracter, refuza să accepte intrigile Magdei Lupescu și devenise un ghimpe prin faptul că îi atrăgea mereu atenția regelui asupra lipsei de pregătire a armatei române. Iorga era conștient de slăbiciunile regelui Carol, astfel că se ferea din calea lui "ca să nu-l mînie pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
alunece lent În irelevanță politică. Chiar și rușii și-au pierdut interesul. În mod bizar, Occidentul nu a sesizat imediat acest lucru. În anul următor, când a izbucnit criza cubaneză, Kennedy și consilierii lui erau convinși că Hrușciov orchestrează o intrigă complexă, machiavelică, pentru a-și atinge scopurile În Germania. Lecția din 1948-1950 fusese Învățată prea bine. Așa cum Truman și Acheson văzuseră În incursiunea coreeană un posibil preludiu la o intruziune sovietică În vestul Germaniei, Kennedy și colegii săi au văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un popor măreț, nu m-ar aclama chiar așa”. În orice caz, oricât de reci ar fi fost relațiile bilaterale, nici un lider vest-german n-ar fi Îndrăznit să rupă relațiile cu Washingtonul pentru o iluzorie alternativă franceză. Cu toate acestea, intrigile lui Adenauer din politica externă erau menite să rezoneze cu un sentiment profund de nemulțumire față de inevitabila subordonare a Germaniei față de SUA. Azi presupunem cu prea mare ușurință că Republica Federală postbelică a primit cu entuziasm și brațele deschise tot
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mucalit al filmelor Paris nous appartient (Parisul ne aparține, 1960) și La Religieuse (Călugărița, 1966), a regizat În 1974 Céline et Julie vont en bateau (Céline și Julie se plimbă cu barca). Lungă de 193 de minute și lipsită de intrigă, această parodie stilizată (deși involuntară) a Noului Val francez marca sfârșitul unei epoci. Locul artei fusese luat de teoretizarea artistică. Elitismul cultural era o moștenire importantă a anilor ’60, iar reversul său intim era un cinism avizat și din ce În ce mai impermeabil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și pătimirea lor. Nu putem dormi când antihristul uneltește și pune la cale cu mijloace noi dispariția noastră ca Neam. Trăim momente grele. Românii se luptă cu moartea și pleacă din țara lor pentru a putea supraviețui, lăsând în urmă intrigi și nimicuri de caractere. Ei pleacă în îndepărtate exiluri împinși de asupritorii de ieri, azi deghizați în democrați. Dar strigătul legionarilor nu a încetat. El vibrează ca un dangăt de clopot, ca o chemare la rugă din adâncul temnițelor, din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
scriitorului (se pare, numeroase) din repertoriul teatral al momentului. Vocația teatrală a lui R. este ilustrată însă pe deplin de scenetele versificate în care predomină șarja lexicală. Se distinge dintre acestea Romeo și Julieta la Mizil (1907), poveste a unor intrigi amoroase și electorale pline de pitoresc dintr-o urbe de provincie. Dacă „jurnalistul n-a avut o conștiință estetică pe măsura fanteziei comice” (Constantin Ciopraga), publicistica de atitudine a lui R. dovedește în schimb o anumită ținută civică. Sunt abordate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
dificil de transferat în concept, dar în măsură să sublinieze o alteritate marcată, invazivă, care face abstracție de alfabetul mitologic, de simbolismul bestiarului mitologic medieval, atunci când îi resemantizează vocabularul fundamental și poncifele. "Natura fantastică a acestor fenomene, amplasarea lor și intriga în care au fost implicate, transmit senzații fără precedent. Astfel de configurații hibride au fost, desigur, mult timp utilizate în mitologii, de exemplu sub forma centaurilor, tritonilor și nereidelor, ale căror corpuri compozite ies din domeniul realului"13. Termenul de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]