4,886 matches
-
Vojislav Koštunica reușind să preia postul de președinte al Iugoslaviei pe 6 octombrie când Milošević a recunoscut public înfrângerea. A fost forțat să accepte realitatea atunci cand comandanții armatei pe care se baza au refuzat să-l mai sprijine. În mod ironic, Milošević a pierdut puterea pierzând în alegerile pe care le-a programat prematur (înainte de sfârșitul mandatului său) și pe care nici nu era necesar să le câștige pentru a menține puterea, care era centrată în parlament, pe care partidul său
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
în orele după amiezii și mai ales de Sărbători, foarte mulți săteni, mai ales tineri de ambele sexe, ieșeau la haltă unde se “difuzau” știrile, noutățile sau bârfele. Fiecare sat din zonă avea câte o poreclă, de obicei cu caracter ironic, iar acea a satului Livadia era ,Tri mă tri”. Atunci când opreau trenurile în haltă unii pasageri din tren strigau pe fereastră porecla satului ,Tri mă tri”, iar răspunsurile de pe peron nu erau dintre cele mai frumoase sau aruncau în direcția
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
interumane. Ele marchează și un pas semnificativ în privința interesului pentru problemtica psihologică. "Imoralistul" și "Poartă îngustă" au fost scrise sub forma unor proze, cărora Gîde le dă numele de "récit" adică în aparență povestiri de o simplitate studiată dar foarte ironice în care un narator la persoana intai revelează ambiguitățile morale înnăscute ale vietii cu ajutorul unor amintiri. În aceste opera Gîde realizează niște capodopere ale construcției clasice și folosește un stil pur, foarte simplu. În viața sa în această perioadă Gîde
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
lui Stalin, care instalase deja guverne comuniste în statele din Europa Centrală aflate sub influența sovietică. a fost ultima conferință între aliați. În timpul conferinței, Truman i-a vorbit lui Stalin de "arme noi mai puternice" nespecificate. Stalin care, în mod ironic, știa de existența armei nucleare americane cu mult înaintea lui Truman, a încurajat folosirea oricărui mijloc care ar fi grăbit sfârșitul războiului. Spre sfârșitul conferinței, Japoniei i s-a dat un ultimatum, amenințând-o cu "distrugerea imediată și totală", fără
Conferința de la Potsdam () [Corola-website/Science/300764_a_302093]
-
un frumos arc prin aer ... [când] am coborât din nou, m-am îngropat în zăpadă până la brâu. Băieții au crezut că mi-am rupt gâtul, dar imediat ce au văzut că este viață în mine ... a izbucnit un strigăt de râsete ironice.” Entuziasmul lui Nansen pentru schi nu a scăzut, deși, după cum își amintește el, eforturile i-au fost umbrite de cele ale schiorilor din regiunea muntoasă Telemark, unde se dezvolta . „Aceasta mi s-a părut mie singura cale”, scria Nansen ulterior
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
fenomenul Petrache Lupu” care s-a consumat, cu mare răsunet, în anii '30-'50 la Hunia și Maglavit (comune aflate la numai 10 kilometri de Dobridor) . „Brașoavele” sunt relatări trăsnite și insidioase prezentate, cu seriozitate, ca fapte reale de către dobridoreni ironici și/sau mitomani. Ei inventează presupuse „întâmplări de pomină” pe care le prezintă consătenilor ca autentice, mizând pe prostia și credulitatea lor. De regulă, bășcălia fină este descoperită și autorul pedepsit exemplar. (S-a întâmplat adesea ca unii autori de
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
sale reflectă aceste preocupări, cum ar fi ""Spania"", un poem despre Războiul civil din Spania și ""1 Septembrie 1939"", despre izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial (ambele au fost ulterior repudiate de Auden și excluse edițiile selective). Poemul său ironic de dragoste Auden's ironic love poem "Funeral Blues" (inițial scris pentru a fi cântat de prietena sa soprana Hedli Anderson) a fost citit emoționant în filmul din 1994 "Patru căsătorii și o înmormântare" ("Four Weddings and a Funeral"). Auden
Wystan Hugh Auden () [Corola-website/Science/298637_a_299966]
-
din "Sejm", , a inventat expresia, „Miracolul de pe Vistula” („"Cud nad Wisłą"”), pentru a-și exprima dezaprobarea față de „aventura ucraineană” a lui Piłsudski. Sintagma lui Stroński a fost adoptată însă ca laudă pentru Piłsudski de unii patrioți polonezi, conștienți de intenția ironică a lui Stroński. Un membru junior al misiunii militare franceze, Charles de Gaulle, avea ulterior să tragă unele învățăminte din Războiul Polono-Sovietic, precum și din cariera lui Piłsudski. În februarie 1921, Piłsudski a vizitat Parisul, unde în negocierile cu președintele francez
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
pe Villon ca pe un fel de farsor, șarlatan și proclet deși, cu tot disprețul și zeflemeaua la adresa altor clerici, nu vom găsi în opera sa erezie sau lipsă de respect față de credința catolică și Biserica Catolică. Din stilul său ironic, malițios și adesea obscen (spre exemplu, „Al treilea chiolhan, al Ștergătorilor-de-cur” - "La troisiesme Repeue, des Torcheculs" [torche-cul]) și din tematica inspirată din viața lupanarelor și a cấrciumilor se poate presupune că unele dintre baladele sale de chiolhan (sau ghiftuire, în
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
de reeditări ale operelor sale. Deși „Semincerul” ("Le Lais") este considerat ca poemul său de debut, Pinkernell susține că prima operă databilă a fost scrisă de Villon după revenirea sa la Paris, în anul 1456, „Balada adevărurilor false” (), o parodie ironică la o baladă moralistă a poetului Alain Chartier (1385-1433), ca o antiteză adresată anturajului său de "tineri delicvenți cultivați". Laitmotívul care conclude fiecare strofă, „Nici înțelepciunea îndrăgostiților” ("il n’y a bien conseillé que l’amoureux") sugerează preocupări amoroase ale
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
cu natura. Millais și Hunt și-au exprimat deschis în fața colegilor lor de la "Royal Academy" părerea negativă asupra convențiilor la care discipolii și epigonii l-au redus pe Rafael. De aceea până la urmă ceilalți studenți i-au numit - în mod ironic - "prerafaeliți", însă tinerii artiști și-au asumat porecla, așa cum vor face mai târziu și impresioniștii. Autorul ideii de a constitui o asociație "secretă" a fost Dante Gabriel Rossetti, prieten al lui Hunt, fiu al unor emigranți politici italieni. În septembrie
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
inducă publicului o „supraîncărcare senzorială”. Scena conținea ecrane video mari pe care se prezentau efecte vizuale, clipuri aleatoare din și texte ce clipeau. Deși U2 erau cunoscuți pentru concertele lor consistente în anii 1980, cele din Zoo TV erau intenționat ironice și autozeflemitoare; pe scenă, Bono interpreta mai multe personaje caricaturale, cum ar fi „Musca”, „Omul-Minge de oglinzi” și „MacPhisto”. Se dădeau telefoane în glumă președintelui Bush, Națiunilor Unite, și cu alte asemenea destinații. Legăturile în direct prin satelit către au
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
care o fotografiază din orice unghi și creează un impresionant reportaj fotografic. Émile Zola a luptat o singură dată pentru onoruri, și anume, s-a ambiționat să intre în Academia Franceză. Când era tânăr, în 1868, o numise în mod ironic „seră pentru mediocritățile care se tem de îngheț”. Douăzeci de ani mai târziu însă, își depune prima candidatură. După respingerea ei în 1890, scriitorul afirmă că „rămâne candidat și va fi candidat pentru totdeauna”. Până la ultima sa candidatură din 23
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
un interviu că: „Satiră este îndreptată, în primul rând, împotriva a ceva, si anume împotriva unei realități resimțite că incorectă și defectuoasă, reprezentată de persoane, instituții și mentalități. Acestea sunt comparate critic cu un ideal, căruia nu-i corespund. Umorul ironic nu este decât un vehicul al satirei”.
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
Fetele nu au murit de la primele focuri, deoarece gloanțele s-au prins în bijutieriile cusute în corsete și în rochii. Agresotii au încercat să le înjughie cu baionetele, apoi au împușcat fiecare fată în cap de la mică distanță. În mod ironic, Casa Ipatiev avea același nume ca și Mănăstirea Ipatiev din Kostroma, unde lui Mihail Romanov i s-a oferit coroana Rusiei în 1613. La 18 iulie 1918, a doua zi după asasinarea țarului și familiei sale, membrii ai familiei extinse
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
atacul conjugat siriano-egiptean este iminent. Acest ultim avertisment, alături de alte câteva mai vechi, a hotărât înaltul comandament israelian să intre în acțiune. Cu câteva ore mai înainte de declanșarea atacului, au fost date ordine pentru mobilizarea parțială a rezerviștilor. În mod ironic, chemarea la arme a rezerviștilor s-a făcut mai ușor decât de obicei, aproape toți cei convocați aflându-se în sinagogi, sau în sânul familiei. Doctrina militară israeliană era bazată pe ideea că, dacă un atac arab este iminent, Israelul
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
a tuturor popoarelor și a tuturor timpurilor, începuturile sale se plasează probabil în antichitatea veche, fiind atestată de desenele pe papirus sau de parodiile scenelor mitologice de pe vasele grecești. Prima datare, pe care o cunoaștem, a unei astfel de notații ironice datează cu circa 7.000 de ani în urmă, pe un papirus egiptean. Imaginea reprezintă o orchestră zoologică, cu un leu ce cântă la liră, un măgar la harpă, o maimuță la un fluier și un crocodil la un flaut
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
anul 1843 s-a organizat la Londra o expoziție de astfel de schițe "cartoons" în scopul pavoazării Casei Parlamentului. Revista londoneză Punch, prima revistă săptămânală de umor, care își începuse apariția la 17 iulie 1841, publica o serie de desene ironice la adresa schițelor prezentate în această expoziție. Din acest moment noțiunea de caricatură va fi definitiv stabilită în înțelesul pe care îl acordăm și noi astăzi. Dacă ar fi să stabilim o geneză a genului caricatural, putem lesne să considerăm chiar
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
În America Latină primele desene satirice apar pe la mijlocul secolului XIX fiind importate de către caricaturiștii emigranți spanioli și portughezi. În Argentina caricatura va fi promovată de caricaturiști francezi. La începutul secolului al nouăsprezecelea, puține locuri din lume au rămas neatinse de critica ironică a caricaturii. În secolul al XIX-lea și al XX-lea, caricatura capătă o dezvoltare considerabilă, având un însemnat rol social. Contribuții de valoare aduc și maeștri precum Steinlen, Gavarni, Forain, Saul Steinberg. Belgianul Franz Masseerel (1889-1971), grafician de excepție
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
perioada pașoptistă. Umorul amar dar și atitudinea critică sunt trăsături reprezentative ale poporului român. "A face haz de necaz" este o sintagmă caracteristică romanului și, adesea, românul a găsit soluții la problemele sociale și la cele existențiale abordând o atitudine ironică, dar mai ales autoironică, nu totdeauna demonstrată a fi și constructivă dar, cu siguranță, paliativă și păstrătoare a unei sănătăți spirituale. Tradiția umorului românesc va fi magistral reprezentată de artiști precum C. Jiquidi, A. Murnu, I. Iser, N. Tonitza, C.
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
comuniștilor. Caricaturiștii satirizau (la sarcină de partid), tare ale societății trecute, astfel încât foștii aristocrați, boieri, nobili, industriași, patroni, să nu poată fi compătimiți pentru pedepsele pe care noua oligarhie le aplica. Din nefericire, pedepsele nu au fost doar de natură ironică sau moralizatoare. Cinismul proletcultist a fost fără margini. Râsul a dispărut de pe fața României, fiind înlocuit de masca roșie a tiraniei încrâncenate, a suferinței și a neputinței. În acest climat, umorul a suferit însă și un alt avatar, devenind o
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
i-a luat locul ce i s-ar fi cuvenit, în fruntea modernismului. La 15 august 1920, Joyce, însoțit de Giorgio, ia cina împreună cu T. S. Eliot și pictorul englez Wyndham Lewis. Cel din urmă își amintește, cu o tentă ironică: „Mi s-a părut ciudat, avea pantofi de lac, ochelari mari, puternici, o barbă mică precum o turtă dulce; îi vorbea, pe jumătate într-o italiană volubilă, unui elev încruntat; se juca de-a irlandezul un pic prea mult poate
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
a contrariilor care îi caracterizează cu acuratețe opera. Umberto Eco susține că „"Portret" nu pretinde a fi un manifest estetic al lui Joyce, ci un portret al lui Joyce care deja nu mai exista când autorul a terminat acea schiță ironică, autobiografică și a început "Ulise"”. În ciuda desprinderii de religie, artistul rămâne pentru Joyce un „preot al eternei imaginații, care preschimbă pâinea de toate zilele a experienței în radiosul trup al vieții veșnic vii”. Transfigurarea realității prin intermediul artei este astfel comparată
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
San Luigi dei Francesi". În 1602, termină versiunea a doua a tabloului "Sfântul Matei cu Îngerul". Prima variantă fusese considerată, datorită naturalismului său, nedemnă pentru o biserică. Firea lui rebelă răbufnește și în viața cotidiană, lansează în mod public critici ironice la adresa adversarilor săi. Pictorul Givanni Baglione îi intentează un proces pentru calomnie, în 1604 este acuzat că a aruncat o farfurie cu anghinarie în obrazul unui ospătar. Un contemporan îl descrie astfel: "Este în stare să lucreze neîntrerupt două săptămâni
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
fost mai multe mii de răsculați executați după înăbușirea revoltei și un număr egal de oameni a fost trimis în lagărele de muncă din Siberia. Un număr mare de rebeli mai norocoși au scăpat cu fuga în Finlanda. În mod ironic, la o zi după cucerirea bazei navale Kronstadt, bolșevicii au sărbătorit a 50-a aniversare a Comunei din Paris. Deși unitățile Armatei Roșii au înăbușit în sânge revolta, rebeliunea a exprimat cel mai bine nemulțumirea populară față de guvernarea bolșevică. Examinând
Rebeliunea din Kronstadt () [Corola-website/Science/298799_a_300128]