5,195 matches
-
creatoare, fie că e vorba de lumile zămislite în spirit și de scurcircuitările temporale, luna trimite mereu către celeste ascensiuni, revelînd căi inițiatice sau modele exemplare ce fac ca lumea să existe în, între și dincolo de paradoxurile de care se izbesc simțurile noastre limitate. O fi pe undeva un dat românesc, această percepție intuitivă a coincidentiae oppositorum, a unui principiu dinamic, firesc integrator, de așezare în univers. La rîndul său, „geniu polar” prin excelență, Eminescu desfășoară o dialectică a contrariilor în
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
oamenii: miracolul, taina și autoritatea. Cea de-a doua ispitire („«Dacă Tu ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te în jos, căci scris este. îngerilor Săi le va porunci pentru Tine și Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbești de piatră piciorul Tău». Isus i-a răspuns: Iarăși este scris: «Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău»” ) reafirmă libertatea umană. Hristos nu-și dorește adepți care să l urmeze doar pentru că poate face minuni. La fel a refuzat să
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
comportau ca niște cuceritori cu inamicii învinși în luptă. Un alt fost coleg îmi spunea că au venit militarii de sub comanda unui maior și nu deschideau ușile să intre în birouri omenește cum se intră, ci le deschideau cu picoarele, izbeau cu bocancii în uși, fiind instruiți înainte de plecare din unitate și avertizați că ușile la securiști, ar putea fi unse,sau infectate cu diferite substanțe chimice ca iperita, livezita sau arseniu.Iată cât de departe au putut ajunge rezultatele diversiunii
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
cel de-al doilea caz pentru a descrie gingășia. Grotescul și frumosul se relevă și aici reciproc: Forma alegorică i-a permis lui Cantemir să folosească diverse procedee stilistice pentru a satiriza personaje și situații, pentru a puncta contrastele care izbeau, fiind și cazul prozei ritmate și versificate, de sorginte populară, în care rima în imperfect creează o muzicalitate celebrând vesela prostie a personajului. Redăm spre exemplificare fragmentul de după burlesca scenă a încoronării/înzorzonării Struțocămilei, fragment făcut cu mijloacele batjocorii burlești
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
pentru a oferi publicului mai multă relevanță? Când mass media devin social media Inițiative asemănătoare celor descrise mai sus au existat cu mult înainte de apariția site urilor de socializare. La 11 septembrie 2001, avioanele de linie deturnate de teroriști se izbeau de cele două turnuri emblematice ale World Trade Center din New York, iar America trăia una dintre cele mai mari tragedii din istoria sa modernă. Atentatele teroriste din 11 septembrie au șocat planeta. New York City, un adevărat Babel, în care conviețuiesc
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
unde apa, nezăgăzuită încă de maluri, se răspândea pe albia lăbărțată în nenumărate șuvoaie mai mari sau mai mărunte. Soldatul, în izmene și gol de la brâu în sus, se așeza pe fundul apei mici, cu spinarea în amonte, ca să-l izbească valurile, a căror spărtură mă stropea, făcându-mă să scot țipete de plăcere proaspătă, iar pe mine, gol goluț, mă prindea între picioarele lui, așezat și eu ca dânsul, cu spatele lipit de pântecele lui cald și ocrotitor, bucurându-mă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
lucrătoare tradiționale (o ilustrează prea bine Slavici), agricultori, meseriași, negustori. Fără a fi în stare a judeca lucrurile, căci nu eram decât un mucos oarecare (doar sensibilitatea îmi era, cred, foarte ascuțită și deci intuiția mereu la pândă), m-a izbit totuși de pe atunci diferența aceasta, explicabilă desigur prin vechimea burgheziei apusene. În Ardeal, se impusese încă de mult spiritul protestant, care, fără consecințe propriu-zis religioase, îi înrâurise și pe români. Stabilirea noastră la Galați însemna însă pentru mine altceva, datorită
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și cărnos, și care probabil îi completa veniturile (într-o altă casă a lui, pe aceeași stradă, mai jos, funcționa o școală particulară). Trecând de poarta de lemn, deschisă, și înaintând pe aleea ce străbătea livada până la „conac“, m-am izbit de uriașul bărbat, încă tânăr, care era fiul său, consul al României la Tirana pe acea vreme, se vede că în concediu, și care se ivise dintre arborii grei de rod: mere, pere umpleau și pământul dedesubt. Neplăcut surprins de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
dătători de speranță ca orice tinerețe impetuoasă, a redeșteptat în mine tot ce învățasem din ziarele citite cu ani în urmă la Aiud și, fără doar și poate, în cărțile din „biblioteca cuibului“, pe care o avusesem în pază. Mă izbea acum evidența ce acolo o deprinsesem: vinovate erau partidele politice democratice care ruinaseră pe dinlăuntru țara, încă înainte ca ruina ei exterioară să se producă cu violența unui cataclism, politicienii corupți și egoiști erau de vină, prin lipsa lor de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mod decât în sensul respectării normelor gestionării patrimoniale. Dar acțiunea lor nu a repus realmente în discuție, nici în perioada interbelică, hegemonia acestui model. Încercările de planificare urbană au fost fructul unor inițiative municipale care au eșuat atunci când s-au izbit de politica de expectativă a statului central și de prerogativele acestuia. Acesta intervenea pe plan social dozându-și subtil formele de angajare sau dezangajare. Urbanul contra orașului Normalizarea urbanului și a familiei: supunerea clasei muncitoare salarierii Michel Foucault 45 a
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de a discerne imediat adevăratul spirit al întrunirii și de a-și aplica întreaga forță asupra punctului de rezistență, fără s-o irosească inutil asupra neesențialului. Nimeni n-a făcut mai mult cu un singur cuvânt, nimeni nu și-a izbit ținta cu mai multă precizie și n-a antrenat mai adesea după sine părerea tuturor, fie printr-o insinuare nimerită, fie printr-o trăsătură care îi intimida adversarii. La tribună era imobil; cei ce l-au văzut știu că valurile
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
o ieșire chiar în sală. Se aflau la zece picioare mai sus decât pardoseala sălii; se lasă să atârne de-a lungul pereților și sar în sală de la o înălțime de cinci-șase picioare. Căderea succesivă a fiecăruia dintre aceste trupuri, izbindu-se fiecare de podea, a produs o zguduitură surdă care mi s-a părut la început, în mijlocul tumultului, zgomotul îndepărtat al canonadei. În timp ce o parte a poporului cădea astfel în sală, o alta, compusă în principal din șefii cluburilor, intra
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la primar și îi propune o soluție de compromis ... să dea la stat 10 din cele 12 ha și să rămână cu 2ha cu care să poată trăi cum s-o putea. Atunci l-am auzit pe primar tunând și izbind cu pumnul în masă "Nu, moș Barbule, ori dai tot pământul la stat, conform legii 308, ori nimic". După o matură gândire, tata a completat declarația și a semnat-o, apoi m-a luat de mână și am ieșit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
un exemplu". După Boris Porchnev, Les Soulèvements populaires en France de 1623 à 1648, Paris, Ecole des hautes études, 1963, p. 599-600. Primirea făcută de locuitorii din Rennes comisarului regal în 1636 este tipică pentru frontul comun de care se izbește adesea puterea regelă: clasele populare, strivite sub impozite și temîndu-se de o nouă presiune fiscală, își găsesc aliați printre notabilii locali, amenințați în privilegiile lor și în puterile lor tradiționale. E adevărat că de îndată ce agitația populară se transformă în dezordine
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de netulburat a distanței de lume. În viața și opera lui Labiș se regăsește expresia unui mod de existență. Poezia e o prelungire a vieții, expresia spontană a spiritului lăuntric dornic să se clarifice, să se afirme: „Aripa mea se izbește mereu de zăbrelele nemărginirii Și parcă-i un veac de când zbor, Azi, înainte de-un nou și sălbatic avânt, Vreau ca să cânt cântecul meu de-nceput.” (Cântec de început) Există setea unei schimbări continue aflată sub semnul insatisfacției. Vitalitatea e
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
al culturii contemporane. Prin complexul de tendințe, mai toate ostile sau indiferente spiritului creștin, pe care le afirmă cultura contemporană, ea solicită din partea noastră o atitudine atentă și critică. Complexul acesta de tendințe dă o ambianță spirituală, de care se izbește ca de un dig cel ce vine să propage duhul ortodox în lumea contemporană. Dacă în artă, adică în poesic, în roman, în pictură, în muzică, se proclamă dreptul de libertate artistică al instinctelor animalice,lucru care îngreuiează enorm acțiunea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
organele nobile ale frumosului. Operația specifică a contemplației sensibile e suspendarea gândirii noastre logice în momentul când, prin simțuri, luăm contact cu obiectul frumos. E tocmai calitatea obiectivă, intrinsecă, a frumuseții, care provoacă această suspendare, această întrerupere a gândirii logice. Izbiți de strălucirea obiectului, în momentul acela nu cugetăm, ci simțim, trăim sau gustăm frumusețea ce se revelează ochiului sau auzului. Spiritul nostru, liber de orice activitate logică, trăiește din plin bucuria nobilă, înălțătoare a revelației acesteia, fără gând, fără cuvinte
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e o preocupare continuă? Și totuși, când el se descoperă în momentul culminant al extazului, când flacăra dumnezeiască aprinde focul din vatra îndelung pregătită, care e ființa ascetului, micșorează preocuparea anterioară ceva din sublimitatea negrăită a extazului? 2. Surpriza inspirației izbește în starea obișnuită a sufletului sfărâmându-i echilibrul și dând loc unei frenetice gâlgâiri de imagini luminoase. Fenomenul seamănă cu ruptura gheții când prin copca deschisă apa din adânc bolborosește tumultuoasă în afară. E o stare nouă, trăită cu sentimentul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
interesantă caracterizarea pe care o face el sublimului homeric și celui biblic. Sublimul homeric, înveșmântat în cuvinte mărețe, armonizate cu ideile ce exprimă, se naște din ansamblul părților și crește gradual către culminație. Sublimul biblic e neașteptat; cade și te izbește ca fulgerul fără să-ți dai seama cum te-a lovit. „în Biblie, continuă Chateaubriand, cel mai înalt sublim iese dintr-un contrast între măreția ideii și micimea, dacă nu chiar trivialitatea cuvântului ce o redă. Din asta rezultă o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cei mai originali stiliști. Dar e știut că, la începutul carierei sale literare, Carlyle scria cu totul altfel și fiindcă nu izbutea să atragă atenția asupra cărților sale, s-a pornit cu înverșunare să-și făurească un stil, care să izbească violent atenția cititorului. E stilul ce i-a adus faimă universală și el e rezultatul calculului artistic cel mai conștient cu putință. Exemplele se pot înmulți, dar e suficient pentru a vedea că stilul personal nu e imprimat în operă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe care și l-a ales să-l trateze, cât și din felul cum îl tratează. Căci singur obiectul sau tema unei opere nu-i dă caracterul religios. Dimpotrivă, sunt opere a căror nelegiuire rezultă tocmai din contrastul ce te izbește, dintre obiectul religios ce și l-au ales și felul cum e tratat. Arta liberă e religioasă prin temperamentul și credința subiectului care o creează. Dar afară de arta sacră și de cea religioasă, există categoria artei ce nu are legătură
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
astfel și sporind impresia de mister ce se desface din fondul întunecat. Brațul drept, singurul care se vede, se arcuiește în sus ca un fulger, arătând spre crucea ce se prelungește imaginar dincolo de marginea superioară a tabloului. Dar ceea ce te izbește cu putere turburătoare e fața acestui sfânt, înclinată ușor spre umărul drept, o față în care amestecul de bărbăție și de feminitate vibrează întrun echivoc straniu de lumini și umbre. Expresia n-are nimic din gravitatea austeră a icoanelor cunoscute
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
proiectează pe om între lumina paradisului și bezna iadului, cele două dimensiuni extreme ale veșniciei. în epopeea și în tragedia greacă și în general în arta antică, valul existenței se repercutează pe planuri felurite până când, în cele din urmă, se izbește de marginea de sus a Destinului, a tainicei și insondabilei Moira, care încinge laolaltă pe oameni și pe zei, pe muritori și pe nemuritori. În cercul acesta misterios, distingem trei planuri deosebite ale aceleiași viziuni artistice: la mijloc e planul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un sens metaforic/figurat, deoarece ele au întotdeauna o semnificație unică - aceea conferită de "conținutul" global al sintagmei. Dacă, de exemplu, putem interpreta o unitate precum a da cu oiștea-n gard (= tipul II) și în sensul ei literal ("a izbi pur și simplu oiștea de gard"), și în sensul ei metaforic/figurat ("a face sau a spune ceva cu totul nepotrivit, a face o prostie", DEX 2012), nu putem interpreta unități precum a-și aduce aminte sau a nu avea
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
S-a spus despre el că a preferat întotdeauna pana spadei. Poporul englez nu l-a iubit, ceea ce a condus la conflicte între parlament (reprezentantul poporului, într-o oarecare măsură) și rege. Încercările sale de a crește impozitele s-au izbit de opoziția repetată a Camerei Comunelor. Odată cu moartea reginei o perioadă prolifică pentru Anglia s-a scurs, dar a fost o perioadă în care imaginea specifică liberalismului a prins contur, iar aceasta nu a mai putut fi eliminată de către un
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]