5,860 matches
-
cum s-au împărțit cheltuielile editării, dar, se pare, Societatea Comercială "Cotnari" își are, firesc, parte consistentă. De unde se vede că-i merge bine: nu voiau ei, mai an, să cumpere sabia lui Ștefan cel Mare de la Topkapî? N-au izbutit cu spada, au editat monografia (și sprijinul Academiei trebuie subliniat); ca să nu mai vorbim despre capacitatea de a invita (și omeni) vreo 300 de VIP-uri în jurul unei cărți. Coordonatorul, acad. V.D. Cotea, a dirijat o cercetare de rară amploare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
moșieri-poeți. Acum, e invers: avem poeți-moșieri. Să fie un semn bun? * U n sucevean ardelenizat, Radu Mareș (s-a născut la Frasin, trăiește la Cluj, publică la Timișoara) semnează o carte întru totul remarcabilă "Manual de sinucidere" pe care am izbutit s-o citesc abia la trei ani de la apariție, datorită unor amici ce-o primiseră cu dedicație de la autor în librării, n-am văzut-o. E-o istorie a revistei "Tribuna", ilustrând "incrementa atque decrementa" (apropo de opera lui Cantemir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
În prim-plan al interesului, relația sex-erotism-dragoste: "sexualitatea este animală, erotismul este uman; dragostea este metafora finală a sexualității; nu există dragoste fără sexualitate, nu există erotism fără sexualitate." Profesorul Pricop este interesat și de avatarurile revoluției sexuale, care a izbutit să detroneze eternul te iubesc, înlocuindu-l cu te doresc. Câteva spicuiri pentru culoare: un ginecolog francez afirmă că "o femeie de 40 de ani are jumătate de viață înainte; este tânără pentru mama ei și pentru prietene, nu tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
c-ar fi vorba despre boieri curteni, ultimului de pe listă, dregătorului Domokos revenindu-i, probabil, rolul de inițiator în declanșarea conflictului dramatic. Din nefericire (pentru mine) piesa este scrisă în germană, limbă din care, până la aceste adânci bătrâneți, n-am izbutit a pricepe decât vreo trei cuvinte (foreiber, tischlaifer, schlaffwagen), așa că, până se va tocmi tâlmaciul necesar, nu pot emite nici măcar obișnuitele aproximații. Prozele însă, sunt caligrafiate (cu tuș, îngrijit, zici că-i scris cu "italic" la computer!) în românește. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
clasicism românesc, câtă vreme "miza pe clasici duce la dirijism și intoleranță", "exemplaritatea clasicilor deschide calea tuturor dogmatismelor", iar "noțiuni precum clasici și capodoperă sunt consolidate prin autosugestie". Un rol nefast l-ar fi avut și "Istoria..." lui Călinescu: "a izbutit să insinueze imaginea grandioasă de fluviu înspumat a literaturii române". Care, de fapt, potrivit analizei necruțătoare și iconoclaste a lui Negrici, n-ar fi mai mult decât un pârâiaș nevolnic. În fine, pentru a pune punct risipei de citate, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Ioan, a fost dublat de alt Grigore Ioan unul prahovean, celălalt, moldovean. Steagul însă, pare a fi unul singur. Deci, doi ostași din războiul de la 1877 "candidează" pentru titlul glorios de cuceritor al drapelului turcesc, iar istoria, neputincioasă, n-a izbutit, în decursul unui secol și mai bine, să descâlcească o poveste doldora de dedesubturi și adânc implicată în luptele electorale: liberalii "îl aveau" pe Grigore Ioan, conservatorii îl aflaseră pe Grigore Ioan a Lucăi. N-o fi, la urma urmei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cuvântul "sex" și dădeam cu banul cine să intre la Farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă și să le aruncăm în capul colegelor. (Prezervative? Greu, foarte greu de crezut, dar mai toate colegele noastre izbuteau să termine liceul rămânând fete mari... Poate și fiindcă școala medie dura, atunci, doar trei ani...) Este uimitor că încă mai suntem în viață, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchere și cotiere (Bicicletă? Visul meu. N-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
când încă regia nu copleșise sufocant dramaturgia; scândura scenei române n-a impus, în ultimii ani, nici un nume nou cu perspectiva să intre în galeria marilor maeștri. Trăiască regia! * P ortalul "carte și arte" vine cu o propunere ce a izbutit să trezească interes din Australia până în hotarele comunelor Putna, Frătăuți, Marginea, Dorna Candreni etc. etc.: instituirea SĂRBĂTORII NAȚIONALE A LIMBII ROMÂNE. Se propune data de 29 (cu eventuală extindere către 31) august, în consonanță cu evenimentul similar ce se desfășoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la alegerea lui Pamuk dintr-o listă ce-l cuprindea, între alții, și pe Mario Varga Llosa. Se pare că-i impresie falsă, superficială. Și înainte de hotărârea Academiei suedeze, critica europeană sesizase faptul, deloc lipsit de importanță, că Pamuk a izbutit ruptura de "realismul social" dominant în literatura turcă, investigând în profunzime ignorata "mistică a Orientului", practicând alegoria, mitul, și apelând la reminiscențe sugestive ale culturii populare turce ancestrale. Cuvântul cheie: hüzüm, aproape intraductibil (ca al nostru "dor" ) și semnificând o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ar fi vorba despre dispoziții testamentare, nici că acesta va fi fost cuvântul funebru rostit la Putna în 1504. Ambele încadrări, incorecte, aparțin posterității lui Asaki și lui Kogălniceanu. Abia în 1986, reputatul și regretatul cercetător ieșean N.A. Ursu a izbutit să identifice fără dubii autorul "testamentului", după îndelungi și amănunțite analize grafologice și filologice, în persoana ierodiaconului Gherasim Putneanul, de la Episcopia Romanului, mort în 1797. El a scris acest panegiric, dar și alte texte publicate de Kogălniceanu în 1840. Astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Ortansa locuia la două stații de tramvai mai sus de Bariera Vergului, Într-un bloc de garsoniere de pe Mihai Bravu. Am mers atunci prin ninsoare spre blocul ei, iar pe drum a avut destul timp să-mi spună ce nu izbutise să dea afară din ea În vară. Nu era mare lucru. Știu, știam că sunt o bestie, și-și răcea gura de pomană spunându-mi că-s o bestie fără suflet și Întrebându-mă dacă am iubit vreodată pe cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
erau ale mele, de asta sunt sigur, de vreme ce-mi amintesc perfect titlul primului articol pe care am reușit să-l public. Cine sunt ei și de unde vin, așa se numea fabulația aia pe care cu mari eforturi am izbutit s-o fac suficient de transparentă pentru a fi pe gustul redactorului șef al revistei satirice unde a apărut. Era bineînțeles vorba despre comuniștii ieșiți din te miri ce peșteri și grote, ca o invazie de oameni-maimuță În acest ținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și nu știu pe care să-mi fixez atenția. Observ păsările, dar nu pot să le captez cântecul. Apoi aud mieii, dar nu găsesc un glas atât de pur pentru behăitul lor. Cred că n-am nici o înzestrare, căci nu izbutesc să descriu nimic. Poeta artifex Sunt un poet artificial! Pot povesti doar întâmplări gata trăite și povestite de alții: așa încât nu fac decât să falsific realitatea, fără să ajung vreodată în miezul ei. Lumea cea adevărată îmi scapă, asemenea unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
depărteze cu corabia argonauților și să nu fie prins. Se spune că, începând de-atunci, cei de pe-aici au continuat să sacrifice tineri nevinovați și corpurile lor tăiate au fost împrăștiate pe câmpuri. Sunt cutremurat de grozăvia mitului și izbutesc să-mi găsesc pacea cu greu, numai când sosește Aia. Mă liniștesc doar când îi simt mângâierile mâinilor pe obrajii mei umeziți de lacrimi. Dar Îmi e de-ajuns să-i recunosc pașii sau glasul care-mi pronunță numele pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ca și cum întunericul din abisuri m-ar năpădi treptat și o misterioasă ofensivă corpusculară ar porni dinspre apă ca să-mi răpească și puterile scăzute ce mi-au mai rămas. Lumea adâncurilor, cu tot misterul ei, mă încântă nespus, chiar dacă n-am izbutit să deosebesc cu precizie diferitele variații cromatice pe care le înregistrez. Poate că nici nu vreau asta, pentru că nu-mi plac schimbările imprevizibile. Neputință Sunt foarte neliniștit. Azi-dimineață, când m-am deșteptat, am simțit o stare insuportabilă; articulațiile corpului înțepenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
vreau asta, pentru că nu-mi plac schimbările imprevizibile. Neputință Sunt foarte neliniștit. Azi-dimineață, când m-am deșteptat, am simțit o stare insuportabilă; articulațiile corpului înțepenit mi se puneau în mișcare cu mare greutate. Efectiv, oricât efort am făcut, nu am izbutit să mă ridic din pat. Trupul meu, ud de transpirație, părea că se sfărâmă neputincios, de parcă nu mai alcătuia un întreg. Parcă eram deja mort, aflat într-o stare înaintată de putrefacție. Nu știu de ce, de la o vreme, în fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
că și frunzele copacilor, praful, aerul, apa par să dea la iveală sângele acela ce țâșnește șiroind din mâinile ucigașe ale Medeei. Și tot atunci, din senin, începe să plouă: o ploaie blândă, curată, picurând ca o muzică pură ce izbutește să domolească tensiunea interioară a lucrurilor. N-aș putea să explic în alt fel euforia ce mă invadează brusc atunci când încep ploile de toamnă. Ceea ce simt e o stare interioară extraordinară. E ca și cum eul meu ar trece prin multiple rituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lucru ce nu-mi procură plăcere. Mă tem că-mi pierd memoria, asemenea lotofagilor. Visez că trândăvesc ca ei și că nu mai păstrez nici o amintire. Apoi sosește Aia; vocea ei, semănând cu a Circei sau cu a unei sirene, izbutește să mă farmece din nou. Ea îmi ghicește gândurile sumbre și mă oprește să mai mănânc din poamele acelea. „Uitarea-i o boală pentru psyché”, spune ea. Cicatricea lui Ulise Eroul de la Troia se întoarce acasă în speranța că-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și percepția mea e umilită de atâta frumusețe. Așa că-mi întorc privirile în sus, la zborul pescărușilor și al rândunicilor. Avântul acelor bătăi de aripi, priveliștea superbă a acelor trupuri vii, suspendate și ținute de o forță obscură în văzduh, izbutesc să-mi umple sufletul de extaz. Mai ales când observ că trupul meu e tot mai neputincios. Și totuși am zburat și eu de atâtea ori, nespus de fericit, în vis. De-aș putea, prin metamorfozare, să mă redau mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mă revărs spontan într-o lume transparentă. Acum însă am parcă senzația acută că mă înec într-o beznă compactă. Foc M-am trezit în miez de noapte asudat. Sub cenușa din vatră mai erau vreo câțiva tăciuni aprinși. Am izbutit cu greu să reaprind focul. Mă desfăt dinaintea formelor multiple pe care le capătă flăcările jucăușe și încep să rătăcesc cu gândul în timp și în spațiu. Îmi place să le urmăresc lipsa aceasta aparentă de formă. Ele nu pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
este trimis pe lumea cealaltă. Seninătatea și bucuria lui în actul sacrificial mă uluiesc. Eu nu pot accepta soarta asta; aș vrea doar să trăiesc, fiindcă, oricum, am moartea înlăuntrul meu. Aia îmi va aduce leacuri. Sper că acestea vor izbuti să-mi potolească istovirea de zi cu zi, chiar dacă știu că moartea interioară nu poate fi învinsă. La antipozi S-a întâmplat într-o clipă anume când, într-o după amiază caniculară, stăteam de vorbă cu soția mea în casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
vertiginoasă în tine, către originile obscure. Starea pe care o traversam aici, sus, îndreptățea, prin urmare, posibilitatea reîncarnării Reducție biologică E necesar să-mi reduc nevoile trecătoare: mâncat, dormit, vorbit. Trebuie să caut să mă limitez la esențial. Acum, aici, izbutesc să mă bucur de mine. Mă simt fericit. Herodot În concepția religioasă a geților există o fundamentală inovație: aceea potrivit căreia Zalmoxis, înainte să devină zeu, a fost ființă omenească. Nimic din ceea ce nu există în concret nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
care a început să apese asupră-i ca o obsesie maladivă. Fiece acțiune a ei, fiece gând erau îndreptate dramatic spre a umple golul acela al amorului trădat. Printr-o luptă îndârjită cu toți și cu ea însăși, Medeea a izbutit să se revolte împotriva condiției de segregare în care erau ținute atunci femeile. Ea a reușit să-și câștige o poziție de egalitate, combătând tradiția atotputerniciei masculine prin hotărâri autonome. Dacă Iason nu și-a ținut jurământul, făcut în numele zeilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
temeam ca exigenta mea amantă să nu izbucnească în râs; însă ea s-a adaptat jocului. Ceea ce s-a petrecut după aceea a fost însă și mai dezolant pentru mine. Am avut un act erotic mecanic în care n-am izbutit să simt nici o plăcere și nici măcar să-i dăruiesc partenerei mele obținerea orgasmului. Am sfârșit prin a mă lăsa să cad istovit pe perne. Nu vorbeam nimic. Mă temeam ca nu cumva cuvintele să trădeze acea stare de jenă sexuală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pe câte o piatră sau pe nisip și se uită pierduți la apă. Rămân acolo, muți, să privească cum se închide la culoare albastrul acela vinețiu și urmăresc delfinii țâșnind printre valuri, îmbătați și ei de culorile sângerii ale asfințitului. Izbutesc să-mi dau seama de fericirea suverană ce domnește pe chipurile lor: e ca și cum între ei și mare ar exista o comunicare agonică de care eu rămân complet străin. Metamorfoze Norii dau contur pe cer metamorfozelor din cartea mea... Observ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]