5,826 matches
-
meci de fotbal. Că lucrurile stau așa, că fotbalul este un mod de manifestare a tribalismului, o dovedește și faptul că victoriile intră în istorie. Oamenii țin minte meciuri, ani și scoruri, de parcă ar fi vorba de bătălii reale. Jocul, joaca nu ar face istorie, însă fotbalul, care nu mai e de mult un joc, da. Figurile pe care le produce fotbalul pe ecranele noastre de televizor - personajele primare cu numele de Mitică, Gigi sau Gică - sunt emblematice pentru el. De
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
întreb. Te-ai convins doar. Cînd?! tresare capul blond, scuturîndu-se scurt, rearanjîndu-și buclele. Azi, cînd ți-am pus condiții, înainte de a-ți da filamentele, îi spun, privind-o fix. Condiții?! Alea au fost "condiții"?!... Zău, Mihai, a fost o... o joacă, dacă vrei... O glumă, aș zice... Crede-mă, rîde ea, luminîndu-se iar, pierdusem orice speranță că obțin filamente, dacă nu-mi dădeai din stocul de rezervă. Nici nu știu dacă ți-am mulțumit. Cu vîrf și îndesat! Tonul meu rece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dosarul și se retrage. Anulezi amenda? întreabă Vlad, sugerînd că nu-i dă dosarul. Nu! răspunde fata. Ușa de la intrare e trîntită, iar cînd întorc privirea îl văd pe maistrul Cornea înaintînd cu pași mari spre fată. Îți arde de joacă, domnișoară?! strigă el. Supapa a fost verificată de mine! N-are viza Metrologiei, răspunde fata. Domn' Cornea, intervine Vlad, înapoind dosarul fetei, mergeți la Sinteză, la maistrul Emil, și luați o supapă cu viza Metrologiei. Luați-o și pe domnișoara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în față și nici în spate. Taxiurile galbene sunt atât de departe încât par jucării Tonka, iar oamenii arată exact ca niște insecte minuscule. Și chiar în mijlocul orașului se vede dreptunghiul Central Parkului, ca un pled de picnic aranjat pentru joaca copiilor. Mă uit pe geam, vrăjită de priveliștea din fața mea. Chiar am vrut să spun ce i-am spus ieri lui Elinor? Chiar vreau să părăsim orașul ăsta incredibil? — Alo? Glasul lui mami îmi întrerupe brusc gândurile, și ridic imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
într-o lume separată de cei din jur. Luis mă privește ciudat de fix, apoi îmi spune din senin: „Ai luat ayahuasca. Nici nu te-a atins, iți trebuie un amestec mai tare. Vino la mine când te saturi de joaca de copii a lui Alfonso.” Apoi pleacă, lăsând în urmă un damf de alcool. Eliza La un moment dat Alfonso mă ia într-un colț și începe să îmi spună povestea surorii lui, Eliza, care este și ea șaman. Are
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Orfelinatul/El Orfanato (Spania, 2007), de Juan Antonio Bayona Niște copii joacă o formă de leapșa în curtea unui orfelinat : o fetiță numită Laura stă cu fața la un copac și se întoarce din trei în trei secunde, în timp ce tovarășii ei de joacă încearcă să se apropie de ea și s-o atingă pe umăr, fără ca ea să-i vadă mișcîndu-se. Tabloul e de o frumusețe săgetătoare lumina e ca a unei zile din copilărie care în memorie a devenit perfectă , dar mișcările
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mai făcut mari ; au murit în copilărie (în circumstanțe îngrozitoare) și sînt acum fantomele locului. Copilul Laurei a dispărut și Laura crede că ei l-au răpit. în speranța că o vor conduce la el, îi cheamă din nou la joacă. Se postează într-un colț al sufrageriei, cu fața la perete, și, ca pe vremuri, începe să numere, întorcîndu-se, de fiecare dată cînd ajunge la trei, ca să vadă dacă nu se apropie cineva. Secvența e filmată din mînă, aparent fără tăieturi și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
începură să meșterească tot felul de figuri, care mai de care mai năstrușnice, și aproape uitară de slujba de supraveghere a micii turme. Sora Maricica, care purta răspunderea mai tuturor vietăților din bătătură, asculta gălăgia făcută de cei doi în joaca lor și se gândi că ar trebui să vadă cum își îndeplinește treaba zurbagiul ei frățior. De pe marginea gropii unde meștereau cei doi se auzi o întrebare amenințătoare: − Unde-s mieii, Săndel? Acesta iese speriat din groapă, rotește privirea și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
îl prinde de mânuță, îi dă cu îndemânare jos pantalonașii și-i trage pe fundul gol câteva vărguțe, neluând în seamă nici strigătele de durere, nici lacrimile ce curgeau în șuvoi din ochii bezmeticului ei frățior. Victor, tovarășul lui de joacă nu așteaptă continuarea judecății, o zbughește ca din praștie spre casa părintească iar văru-său Săndel rămâne singur cu necruțătoarea ei surioară, devenită un aspru judecător. Maricica îi mai arse câteva vărguțe la întâmplare și-l făcu scăpat, gândindu-se la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
doi, adică între orele 24,00 - 3,00. O aventură deosebită au avut-o în ziua alegerilor din noiembrie 1946, când au lipsit din școală ofițerii și subofițerii angajați. în lipsa lor elevii mai mari au organizat și ei alegeri, în joacă, imitând partidele aflate în campanie electorală. Vai de capul lor ce au pățit a doua zi, ce amar de instrucție au trebuit să facă, ordonată de comandantul școlii și de companie, o „lecție de democrație” cum spuneau ei. − Armata e
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
coroniță și câteva cărți pe care urma să le citesc în vacanța atât de mult așteptată. Pășisem, deci, cu dreptul la învățătură. A urmat apoi vacanța mare, care mi s-a părut oarecum mică, pentru zburdălnicia și pofta mea de joacă. Pășesc cu încredere și dragoste de carte în anul următor și aștept cu nerăbdare să-mi revăd învățătoarea mea dragă. Dar... n-a fost să am această mare bucurie de copil nevinovat... Învățătoarea mea nu s-a mai prezentat la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a mă croi la posteriorul meu moale, aplicându-mi peste douăzeci de lovituri, cu niște nuiele mlădioase. Când am scăpat din această tortură, am căzut în fața clasei văitându-mă ca din gură de șarpe! Fusesem pedepsit barbar de la o simplă joacă de copil. N-am suflat o vorbă acasă, dar copiii vecinilor au spus părinților mei toată tărășenia și tata a cerut socoteală directorului. Oricum, bătaia aceasta barbară n-am uitat-o și n-o voi uita nicicând. A fost mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vreme! Nu mai eram acum copilul zglobiu și inventiv în jocurile copilărești de altădată, ci pășeam atent la lumea din jur și aproape că-mi studiam atitudinea și comportamentul față de lumea satului și chiar față de colegii și tovarășii mei de joacă și de zbenguială. Uniforma mea școlară de culoare kaki, cu număr matricol cusut pe brațul stâng și șapca cu inițialele școlii mă obliga să fiu atent la tot pasul. Trebuia să mă port respectuos și corect cu toată lumea și să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
gospodină cu răspundere față de bunul trai al familiei. Suntem cu o persoană în plus, deoarece din Buzău am luat o fetiță dintr-o familie numeroasă cu serioase lipsuri, în condițiile secetei catastrofale din acea vară 1946. Va fi tovarășa de joacă a fetiței noastre. Încep să cunosc lumea din acea comună, să caut o casă unde să pot locui. Cu mare greutate mă înțeleg asupra prețului chiriei, dar n-am ce face. Proprietarul, un tânăr preot, îmi închiriază jumătate din casa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
familie tânără, având cui să-și spună păsul, mai ales față de soția mea, cu firea ei deschisă, prietenoasă. Fetița noastră împlinea cinci ani, creștea frumos lângă noi, părinții ei. Nepoatele mele și copiii din sat i-au fost tovarăși de joacă. Asemeni mie, era inițiatoarea unor jocuri copilărești. Mulțumiți și fericiți că am realizat un cuib de locuit, ne angrenăm din plin în activitatea școlară. Primim câte o clasă de elevi, luăm măsuri să-i avem pe toți prezenți și să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și că îl las în plata Domnului, care nu doarme!... În anul următor moare și tata. Omul care fusese atât de aspru cu mine, față de care am avut împotrivire și l-am dușmănit în neștiința mea de copil dornic de joacă și de libertate, înceta să mai fie! Puteam eu ști, la vârsta copilăriei, despre grijile unui părinte, care se gândea că nu voi putea trăi fără o muncă susținută alături de cei ai casei? A încercat să facă din mine un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
care este recuperată în Boborul aventura republicană a lui Candiano Popescu. Grotescul apare aici sub forma exagerării retorice care își are deformarea optică în complementul caricatural : hotelul de provincie este invadat de ploșnițe, actul patriotic din 1866 transformat într-o joacă de copii, „poporul” proiectat în derizoriu ca „bobor” și plebiscitarii ca ploșnițe etc. Experiența pe care naratorul o are la Grand Hôtel „Vic- toria Română” se poate împărți în patru episoade, dintre care trei sunt nocturne : cel al contactului dezagreabil
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și-mi aduc aminte că în copilărie și părinții mei ieșeau cu noi în „Gradina de vară”, cu un nuc în mijlocul ringului de dans în jurul căruia ne zbenguiam cu alții de-o seamă cu noi, cu care legam prietenii de joacă. Mâncam alune americane, puse pe masă cu sare și se bea bere la micii proaspeți, mari și gustoși. Acel sentiment l-am regăsit în jurul meu aici. Duminică am mers la slujbă la biserica românească - o capelă modernă închiriată de preotul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
gările Madridului, ultramodernă, unde, ca și noi, veniseră o mulțime de madrileni cu copiii pentru... promenadă. Da! Pentru că gara (Atocha) nu era cleioasa și cenușia clădire cunoscută de noi, ci o seră cu plante exotice într-un microclimat, loc de joacă pentru fetițe îmbrăcate cu rochițe de catifea, lungi, cu danteluțe și pantofiori de lac și băieței simpatici, roșii în obraji de atâta alergătură. Uși de sticlă care se deschid automat; automate care îți dau informația necesară; scări rulante; și-n
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
clasă. Biografia lui Mishima - obligatorie. Imagini din epoca lui - 15 ani din timpul războiului- complet anti-american. FF important. Toată lumea face parte din armata lui Mishima, pregătită prin tot pentru actul final - sinuciderea lui. Toți suntem membri din cor, numai unii joacă în piesă. Corul manipulează totul: tehnic. Sistem de gândire, mișcare și joc nou (nu știm și nu jucăm în stil japonez). Stare de spirit, disciplina și inocența Orientului. Prin explorare. Zilnic se intră într-un sistem de gândire și înțelegere
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
care ți se prezintă. La început mai încet acest proces durează destul de mult căci mintea nu este obișnuită să plăsmuiască. Apoi, întocmai pictorilor care exersând ajung să deseneze zeci de siluete pe minut, și actorul, prin exercițiul repetat prin această joacă de-a „i-am ghicit viața”, va putea să fabrice zeci de povești legate de persoanele care trec prin fața ochilor. Lucrul acesta trebuie făcut permanent este ca o gimnastică a minții care în momentul în care ți-ai însușit-o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
uneori 10-l5 roluri pe stagiune. Mâncători de roluri care nu fac altceva decât să învețe un text pe dinafară și să-și însușească mișcarea propusă de regizor. În rest... nimic. De aceea nimic nu este greu pentru ei. De aceea joacă în orice condiții. Pentru că ei nu consumă nimic din energia lor. Ei reproduc. Atât. Dar, din păcate, pe lângă răul care și-l fac lor procedând astfel, deserviciul adus trupei este imens. În general, „mâncătorii de roluri” se încrâncenează să joace
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pentru surori, și fiecare copil și-a dus în brațe cloșca "personală" pe ouă, la care nu au renunțat pentru nimic, puii ieșind la viață de cealaltă parte a Prutului, în Botoșanii bunicilor și un maidanez, Puzic, nelipsit tovarăș de joacă. Refugiatul Închinare alor mei și lui V.A. Plecat-am opt din Chișinău cu mama și cu tata zece, în suflete cu Dumnezeu și-n spate baioneta rece. Veneau de prin pustii muscali călări și pedestrași potop să ne-ngenunche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu l-a împiedicat pe celebrul nostru Bulă să realizeze spectaculare salturi de la trambulină). După treaba cu piscina, avea să apară la "avizierul" cu anunțuri "de sus" o "directivă" care m-a lăsat și ne-a lăsat perplecși: "Jocul și joaca copiilor sunt interzise în ambasadă!" Trecând peste cacofonie, decizia mi se părea incalificabilă. Erau câțiva copii în ambasadă, trei sau patru, cuminți, bine educați și bine ținuți în frâu de către părinți, care-i speriau mereu cu... bau-bau. Mergeau la grădiniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a rămas în Spania, primind și cetățenia spaniolă. Se putea dedica acum cu normă întreagă scrisului (nu cel către Direcția personal a MAE) și pentru a avea liniștea deplină necesară studiului și creației, pusă în pericol odinioară de "jocul și joaca copiilor" din ambasadă. Se zice că l-ar fi părăsit și "prima doamnă", cu care de altfel făcea un cuplu perfect. Nu-i port ranchiună, are multe calități, dar îi lipsește una, esențială, aceea a stăpânirii artei dialogului, fiind specializat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]