13,535 matches
-
politicii sale vizând Centrul Europei. Este o politică ce va avea urmări nefavorabile pentru Ungaria, așa cum o vor dovedi evenimentele din deceniile următoare, ce se vor încheia cu dezastrul de la Mohaci, din 1526 și transformarea Budei în pașalâc, în 1541. Jurământul de la Colomeea Ocuparea celor două cetăți din sudul Moldovei afecta și interesele economice ale Poloniei. Din punct de vedere militar, pericolul otoman devenea și mai mare, dacă se are în vedere că hanatul tătar, în stăpânirea căruia intrau stepele din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aliat de nădejde, s-a orientat spre realizarea unei înțelegeri mai strânse cu regele Cazimir. Acesta, de la începutul domniei lui Ștefan cel Mare, a insistat ca domnul Moldovei să vină în fața lui și să depună omagiul vasalic, în care intra jurământul personal (corporale juramentum). Domnul a amânat prezentarea în fața regelui, deși acesta se apropiase de granița Moldovei, pentru a primi jurământul de credință. În ierarhia feudală, jurământul de credință ca vasal este un contract bilateral, suzeranul și vasalul asumând obligații ce
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan cel Mare, a insistat ca domnul Moldovei să vină în fața lui și să depună omagiul vasalic, în care intra jurământul personal (corporale juramentum). Domnul a amânat prezentarea în fața regelui, deși acesta se apropiase de granița Moldovei, pentru a primi jurământul de credință. În ierarhia feudală, jurământul de credință ca vasal este un contract bilateral, suzeranul și vasalul asumând obligații ce trebuiau respectate de ambele părți. Încălcarea lor de către una din părțile contractante anula raporturile dintre suzeran și vasal. Când, după
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domnul Moldovei să vină în fața lui și să depună omagiul vasalic, în care intra jurământul personal (corporale juramentum). Domnul a amânat prezentarea în fața regelui, deși acesta se apropiase de granița Moldovei, pentru a primi jurământul de credință. În ierarhia feudală, jurământul de credință ca vasal este un contract bilateral, suzeranul și vasalul asumând obligații ce trebuiau respectate de ambele părți. Încălcarea lor de către una din părțile contractante anula raporturile dintre suzeran și vasal. Când, după 1484, Ștefan cel Mare s-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vasalitate reală, au refuzat să ia armele la cererea suzeranului lor, pentru că, neexistând asemenea raporturi, regele nu era obligat să-l apere pe voievodul moldovean. Scrisorile trimise de Ștefan și promisiunile lui repetate, dar mereu neîmplinite, de a depune personal jurământul de credință în fața regelui polon, nu aveau nici un efect asupra vasalilor lui Cazimir. De aceea, Cazimir i-a cerut lui Ștefan cel Mare, ca o condiție a ajutorului pe care urma să i-1 dea, să depună jurământul de credință
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
depune personal jurământul de credință în fața regelui polon, nu aveau nici un efect asupra vasalilor lui Cazimir. De aceea, Cazimir i-a cerut lui Ștefan cel Mare, ca o condiție a ajutorului pe care urma să i-1 dea, să depună jurământul de credință. Au fost duse tratative între cele două părți și Cazimir a dat un salv-conduct pentru Ștefan și oamenii săi. Logofătul Ioan Tăutu a fost trimis în Polonia, pentru a pune la punct amănuntele ceremoniei ce urma să se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pornea, împreună cu curtea și cu sfetnicii săi, spre Colomeea, la 1 septembrie 1485. Nu se poate ca Ștefan să nu fi fost informat că turcii împreună cu muntenii se pregătesc să năvălească în Moldova. Până în 1485, el a amânat mereu depunerea jurământului de credință față de rege, motivând că țara este amenințată cu invazia. De data aceasta, chiar dacă amenințarea era reală, nu mai putea să amâne prestarea jurămânului. Risca să nu mai primească nici un ajutor de la Cazimir, ajutor care i se părea asolut
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nici un ajutor de la Cazimir, ajutor care i se părea asolut indispensabil în lupta pentru recuperarea Chiliei și Cetății Albe. Ceremonia omagiului de credință a avut loc la 12 septembrie. În documentul în care este consemnată desfășurarea ceremoniei se menționează că jurământul a avut loc la 9 dimineața. Înainte să apară Ștefan, regele s-a așezat pe tron cu coroana cu care fusese încoronat, scaunul maiestății fiind înconjurat de prelați și magnați, clerici și mireni, enumerați la finele documentului. Chemat de rege
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-o și boierii care-l însoțeau, și fără să stea pe gânduri, apropiindu-se de tron, îngenunchind după obiceiul său (flexis suo more genubus) și plecând capul înclină steagul până la pământ, la fel făcând și supușii”, după care a depus jurământul. Regele declară că îl ia pe domn și țara lui sub protecția sa „și te lăsăm în ceea ce privește toate demnitățile și toate drepturile țării tale, întocmai ca pe un palatin al nostru”. După ce l-a sărutat pe voievod, regele a luat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de atâta măreție. Și, palatinul, cu sufletul mare cum era, nu se tulbură deloc. Aruncă la picioarele regelui sceptrul moldovenesc și, făcându-și semnul crucii și ținând în mână Sfânta Scriptură - era anume de rit grecesc - jură cu multă ceremonie jurământul de credință, supunere și ascultare regelui Cazimir”. Regele, ridicându-l de jos și îmbrățișându-l, „îi zise să fie cu inima bună și-i făgădui ajutorul, pe care Ștefan atât de mult îl dorea împotriva turcilor sălbatici”. Acest episod a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se arate natura relațiilor stabilite de otomani cu celelalte neamuri. Țările tributare lor erau împărțite în dar-al-ahd (Casa Profetului, Casa Păcii) și în dar-al-Islam (Casa Războiului). Cu o țară înscrisă în dar-al-ahd se încheia un tratat numit ahd-name (Cărți de jurământ sau Cărți de Pace), pe care europenii îl numeau capitulații. Cu Moldova s-a încheiat un (o) ahd-name în care se stipula, de obicei, că: 1) domnul era ales de țară și trebuia să fie de rit creștin „după datina
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
război (cazul lui Ion Vodă cel Cumplit sau Mihai Viteazul). În anul 1486, Moldova se afla în conflict cu Poarta. Turcii încercaseră să-l înlăture pe Ștefan, în 1485, cu Hruet (Hronoadă) și, după ce pradă până la Suceava, în timp ce Ștefan depunea jurământul de la Colomeea, în decembrie, are loc lupta de la Cătlăbuga. În luna martie 1486, are loc o nouă luptă, la Șcheia. Cum ungurii și polonii au dus tratative cu turcii pentru încheierea păcii, este firesc ca Ștefan, aflat acum singur în fața
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
gloria de care s-a bucurat marele domn. Ștefan, ca și Mircea cel Mare, nu a închinat țara sultanului. Alianța cu Ungaria. Conflictul cu Polonia. În urma evenimentelor petrecute după anul 1485, devenea evident pentru Ștefan cel Mare că, nici după jurământul de la Colomeea, regele Poloniei nu vroia sau nu era în stare să ajute Moldova în confruntarea cu Imperiul Otoman, deși acest lucru fusese specificat în jurământ. De aceea, domnul duce o politică de apropiere față de regele Ungariei. Un semn în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
evenimentelor petrecute după anul 1485, devenea evident pentru Ștefan cel Mare că, nici după jurământul de la Colomeea, regele Poloniei nu vroia sau nu era în stare să ajute Moldova în confruntarea cu Imperiul Otoman, deși acest lucru fusese specificat în jurământ. De aceea, domnul duce o politică de apropiere față de regele Ungariei. Un semn în acest sens îl constituie îndemnul lui Matei, din 27 martie 1488, pe care regele îl face locuitorilor din Țara Bârsei de a merge în Moldova și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe care regele îl face locuitorilor din Țara Bârsei de a merge în Moldova și în Muntenia în caz de război cu turcii. Ceea ce înseamnă că se realizase o apropiere între Ștefan cel Mare și Matei după distanțarea provocată de jurământul de la Colomeea. La 3 noiembrie 1488, magistrul Sibiului le scria sibienilor că majestatea sa i-a spus că „e permis ca să se facă și exporteze în bună voie arme pentru voievodul moldovean, cât va pofti să aibă”. În anii 1482-1486
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de Baltă. Regele Ungariei s-a plâns Papei că regele Poloniei l-a amăgit pe domnul Moldovei și a „sustras pe domnul Moldovei de la ascultarea sa”, dar aceasta s-a produs datorită faptului că Ștefan a sperat să obțină, prin jurământul de la Colomeea, ajutor pentru recucerirea Cetății Albe și a Chiliei. Matei vedea în acțiunea lui Cazimir doar o promisiune goală pentru că, în momentul în care turcii atacă Moldova, Matei se întreba: „Unde sunt polonii ? Unde e ajutorul promis cu un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scrisori din partea principelui și suzeranului său natural; și, de asemenea, i-a scris scrisori, oferindu-i supunere și ajutor cu 30.000 de călăreți pe cheltuiala sa”. Interesante sunt aprecierile cronicarului: Ștefan stăpânea Moldova și Valahia; n-a depus niciodată jurământ de credință lui Matei și s-a bătut într-o singură zi cu oștile lui Matei și cu acele ale turcilor și le-a învins pe amândouă. Este, evident, vorba de faima excepțională de care se bucura domnul în epocă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că între subiectul discuțiilor de la Lovocea și campania regelui polon în 1497 nu exista nici o legătură. Cronicarul Bernard Wapowski scria că: „S-a discutat apoi despre Ștefan, palatinul Moldovei, care stăpânea asupra Misiei de Jos, să-l silească la depunerea jurământului de credință și ascultare a regatului și a regelui polon, după cum făcuse mai înaintea lui Cazimir... în Colomeea din Pocuția. Iar dacă s-ar împotrivi, să-l alunge cu puterea armelor din domnie și să așeze în locu-i pe fratele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
meargă la Moscova „la marele cneaz Ivan Vasilievici, ca să se încredințeze de sănătatea fiicei sale, a mari cneaghine și a nepotului său”. Se cunoaște răspunsul emoționant pe care domnița Elena l-a trimis tatălui său. Printre cei care au depus jurământul pe unul din documentele din 1496 se numără și Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare. Acesta moare înainte de târnosirea bisericii de la Războieni, ridicată în vara acestui an. A fost îngropat la Mănăstirea Bistrița, lângă mormântul străbunicului său, Alexandru cel Bun
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
soli și în cele din urmă prin desele noastre misive, prin mijlocirea cărora i-am atras atenția, arătându-i neîntrerupt că noi nu putem părăsi țara aceea și pe voievodul acela, fără a pierde onoarea și (a încălca - n. trad.) jurământul prestat, mai întâi însuși regatului Ungariei, apoi voievodului însuși și întregii acelei țări, în vremea fericitei noastre încoronări ca rege al Ungariei, ci dimpotrivă suntem ținuți a-i apăra; și am adaos că dacă maiestatea sa ar invada Moldova, (vom
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
eforturi să trimită o armată în ajutorul lui Ioan Albert. În schimb, alianța lui Ștefan cu tătarii a funcționat perfect. Mengli Ghirai trimitea o solie la Vilna, care să-l avertizeze pe Alexandru: „cu Ștefan voievod avem noi lege și jurământ, noi pe Ștefan Voievod nu-l vom lăsa singur. Dacă mergi împotriva lui, și noi vom porni război”. Solul hanului a ajuns la Vilna, când armata acestuia se împrăștiase. Acest lucru s-a întâmplat din două motive. Unul, Ivan al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
raporturile moldo-polone să se schimbe radical. Ioan Albert nu avusese nici un motiv ca să atace Moldova în 1497. Faptul că Ștefan cel Mare recunoscuse și suzeranitatea regelui Ungariei s-a datorat neîmplinirii obligațiilor pe care regele polon și le asumase prin jurământul de la Colomeea. Era nevoie de noi tratative, care să reglementeze relațiile dintre Polonia și Ștefan cel Mare. După evenimentele din 1497, era necesară stabilirea unor noi raporturi între cele două părți. Dacă Ioan Albert nu înțelesese rostul strategic al Moldovei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ungurii și cu polonii. În fond, ceea ce dorea Ștefan era să obțină statut de principe independent față de regele Poloniei. Era, probabil, și o chestie de orgoliu. Acceptase, deși după amânări de peste un sfert de secol, să se închine, să depună jurământul de credință în fața regelui Cazimir, dar, în loc ca suzeranul să se achite de obligația de a-l ajuta în recuperarea cetăților răpite de turci, urmașul lui Cazimir a urzit proiectul de la Levocea, cu scopul de a-l alunga din scaun
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
eu n-aș veni, scuzându-mă cu infirmitatea mea, ce mi-ar spune ei ?”. Nefiind mulțumit de mesajul adus de Lipoviec, Ștefan i-a spus: „Eu vreau să țin cu dreptate cele stabilite în înscrisuri, adică zapise, și să împlinesc jurământul cu sfetnicii mei mai bine decât o fac polonii”. Aflându-se pe pământul Pocuției, Ștefan i-a spus starostelui: „Această țară în care am venit, care niciodată și în nici un fel nu a fost arătată (numită) în vreun înscris, nici
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și asupra ei am dreptate sigură și cuvenită, din vechime. De aceea am venit în ea ca în propria mea țară. Și dacă polonii vor să facă sau să înceapă ceva împotriva mea, atunci ei vor face o silnicie față de jurământ și față de mine, după cum sunt ei obișnuiți, cum mi-au făcut și mai înainte silnicie și nedreptate. Dar dacă vor să fie cu mine, așa cum se cuvine între vecini adevărați și drepți, atunci să-mi dea pace în această țară
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]