4,839 matches
-
și Borșa. În Ucraina, vorbitorii în principal în partea de est a Regiunii Transcarpatia (Maramureșul de Nord), dar numărul lor este în scădere. Deși este vorbit într-o zonă restrânsă, graiul maramureșean poate fi divizat mai departe, utilizând particularități predominant lexicale, în trei ramuri: Multe particularități sunt împărtășite cu graiul crișean, cu alte graiuri ardelenești învecinate și unele cu graiul moldovenesc. În graiul maramureșean: "Să rógă lu Dumňedzău, îș fačă cručă și dzîce: Dómňe, agiută-mi. Șî fémeia ié u uău șî
Graiul maramureșean () [Corola-website/Science/298732_a_300061]
-
lingvistică balcanică este limba ladino (iudeospaniolă), vorbită de evreii sefarzi (sau spanioli) odinioară în număr destul de mare în Balcani. Unii cercetători au considerat că „sistemul [ei] gramatical” a fost „probabil împrumutat din greacă”. Vocabularul este romanic (preponderent iberic), cu elemente lexicale ebraice, turcice și altele în măsură mai mică (bulgară, greacă, arabă etc.)
Uniunea lingvistică balcanică () [Corola-website/Science/299076_a_300405]
-
fiind o specie supusă convențiilor, altfel decât tragedia, folosind atât personajele individualizate, cât și personaje tipice, din care de altfel a evoluat. Drama apelează la un limbaj solemn, ce alternează cu cel familiar, dar poate să recurgă și la resurse lexicale comice. Componenta esențială a acestei specii literare rămâne însă conflictul prin care se conturează personalitatea eroilor dramatici. Definiție: Drama este o specie a genului dramatic, în versuri sau în proză, caracterizată prin ilustrarea vieții reale printr-un conflict complex și
Dramă () [Corola-website/Science/299182_a_300511]
-
Bastia), balanin si dialectul Venaco. În mod tradițional, toate aceste dialecte se împart în două grupuri: cismontano și oltramontano. Similitudinea din lexic variază între 79 și 89%. Dialectul genovez din Bonifacio este mai aproape de cel din Bastia, cu 78% similitudine lexicală. În Pumonte, se folosește sunetul cacuminal ("quiddu" contra "quellu" - pentru aceasta, acest lucru - cismonte). O altă asemănare cu mezzogiorno, sunetul / è / în ultimul cuvânt nu există in Pumonte: "u pastoru" sau "a nazioni" contra ""u pastore"" sau "a nazione" din
Limba corsicană () [Corola-website/Science/299247_a_300576]
-
epoca noastră în cursul istoriei sale, influențele lingvistice ale diferiților “cuceritori”, inclusiv toscana sau, astăzi, franceza. Această ultimă ipoteză este susținută doar în publicațiile de un statut "naționalist", statutul "toscan" al limbii corsicane, cu care împărtășește o asemănare cu ordinul lexical de 90%, fiind interogat de orice romanist, în ciuda particularitaților și variantelor sale. Mișcarea culturală corsicană nu a încercat cu adevărat să impună o limbă unitară pentru întreaga insulă. Lingviștii corsicani vorbesc “limba polinomică”; învățătura sa se bazează în primul rând
Limba corsicană () [Corola-website/Science/299247_a_300576]
-
muntos Učka, și relativ mari între acestea și cea din Žei̯ân, din cauza izolării îndelungate cauzate de munte. Există deosebiri fonetice, morfologice (de exemplu păstrarea exprimării sintetice a genitiv-dativului în Žei̯ân și dispariția ei în sud) și lexicale. Sunt circa 300 de unități lexicale care nu sunt comune pentru sud și Žei̯ân (vezi detalii despre diferențele dialectale în secțiunile următoare). Aproape fiecare cercetător a transcris în mod diferit istroromâna. În prezent este folosită mai mult grafia
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
acestea și cea din Žei̯ân, din cauza izolării îndelungate cauzate de munte. Există deosebiri fonetice, morfologice (de exemplu păstrarea exprimării sintetice a genitiv-dativului în Žei̯ân și dispariția ei în sud) și lexicale. Sunt circa 300 de unități lexicale care nu sunt comune pentru sud și Žei̯ân (vezi detalii despre diferențele dialectale în secțiunile următoare). Aproape fiecare cercetător a transcris în mod diferit istroromâna. În prezent este folosită mai mult grafia lui Kovačec, adoptată de asemenea de către
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
lucram”, "fațęi̭ai" „făceai”, "avzii̭a" „auzea”. Condiționalul-optativ are timpurile prezent, perfect și, spre deosebire de română, viitor. Cel prezent se formează cu verbul auxiliar "(v)rę" „a vrea”. Cel perfect se poate forma cu "fi" + participiul verbului cu sens lexical deplin, ca în română, sau cu "fost" + infinitivul: "ręș fi cântåt" sau "ręș fost cântå" „aș fi cântat”. Condiționalul-optativ viitor are formă sintetică, provenind din "futurum exactum", viitorul anterior latinesc, și având uneori aceeași valoare. Se folosește precedat de conjuncții
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
Mario, ne libru" „Gianni i-a dat scrisoarea lui Mario, nu cartea”. Față de română, în propoziția istroromână topica este foarte liberă. Componentele timpurilor verbale compuse nu sunt plasate totdeauna unul lângă altul. De exemplu, între auxiliar și verbul cu sens lexical poate fi plasat: Într-o propoziție cu trei părți, dintre care una este complement direct, topica poate fi subiect + predicat + C.D. sau C.D. + predicat + subiect. Dacă subiectul și C.D. sunt nume de animate ambele la același număr, acuzativul nefiind marcat
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
scånd" „scaun” dar și „masă”, "čęre" „a cere” dar și „a căuta”. Formarea cuvintelor prin derivare este slabă. Prefixele verbale au mai mult un caracter gramatical, formând verbe de aspect perfectiv/incoativ (vezi mai sus secțiunea Aspecte). Există câteva sufixe lexicale, unele de origine romanică, altele slave, care formează: Dintre toate limbile romanice orientale, istroromâna este cea mai permeabilă la influențele străine, mai ales în domeniul lexicului. Cele mai multe împrumuturi provin din croată, mai ales din dialectul čakavian, dar și din limba
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
din latină. Unele cuvinte din latină nu există în celelalte idiomuri romanice de est, de exemplu "dărtoari" „secure mică” (< ), "sirbiri" (< ) „a sluji, a munci”, "urdinari" (< „a pune în ordine”). În meglenoromână și "corp" este moștenit, în română fiind împrumutat. Împrumuturile lexicale cele mai vechi sunt slave. Acestea sunt comune cu celelalte idiomuri romanice de est, de exemplu "gol", "lupată", "deal", "drag". Cele ulterioare sunt din macedoneană, unele mai vechi, folosite în tot Meglenul, precum "tšitšă" „unchi”, "matšcă" „pisică”, "trăpiri" „a răbda
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
această ordine). Sufixe slave vechi: Alte sufixe: Din latină au rămas în meglenoromână puține prefixe: Majoritatea prefixelor sunt de origine slavă. Unele au numai funcție gramaticală, exprimând aspecte și moduri de acțiune (vezi mai sus Aspecte); altele schimbă și sensul lexical al cuvântului. Astfel sunt:
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
istoria veche a limbii proto-slave, strămoșul comun al tuturor limbilor slave și descendent al limbii proto-indo-europene, sunt numeroase și contradictorii. În timp ce unii lingviști susțin că limba proto-slavă se înrudea cu limba proto-baltică, dovedind acest lucru prin anumite asemănări gramaticale și lexicale între acestea, alți lingviști afirmă că asemănările se datorează unei învecinări îndelungate. O a III-a teorie, mai puțin acceptată, este aceea potrivit căreia strămoșul limbilor slave ar fi apărut în Balcani de unde s-ar fi răspândit ulterior în celelalte
Limbi slave () [Corola-website/Science/299386_a_300715]
-
Lexicală În limba elena: gnosis-cunoaștere si logos-cuvânt, teorie Limba latină: "gnoseologia", Limba germană:""-teoria cunoașterii Reală Ramura filozofiei care se ocupă cu studiul procesului de cunoaștere Gen proxim și diferența specifica Teorie generală a cunoașterii. Obiectul gnoseologiei este cunoașterea umană în
Gnoseologie () [Corola-website/Science/299396_a_300725]
-
cinstitului și de Dumnezeu dăruitului, dumisale Hanăș Begner din Brașov, multă sănătate de la Necșul din Câmpulung." De remarcat este faptul că forma limbii române folosite în scrisoare este foarte asemănătoare celei folosite în prezent. Aurel Nicolescu arată în observațiile sale lexicale asupra textului, că nu mai puțin de 175 din totalul de 190 de cuvinte românești folosite în text au origine latină, excluzând cuvintele repetate și substantivele proprii. Unele din formele incorecte se datorează scrierii cu litere chirilice, care are probleme
Scrisoarea lui Neacșu () [Corola-website/Science/298821_a_300150]
-
avansat ipoteza că albanezii ar fi daci neromanizați, care au emigrat din interiorul arealului sud-est-european în regiunile de coastă. Se consideră că, aidoma [[limba tracă|limbii trace]], limba dacă era de tip [[satem]]. Materialul lingvistic constituit din denumiri și resturi lexicale este prea mic pentru a se trage o concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice, ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă. Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
slavonă|limbii slavone bisericești]], în scop liturgic și ca limbă de cancelarie, până în [[secolul XVIII|secolul al XVIII-lea]]. Celelalte limbi învecinate (toate slave, cu excepția limbii maghiare) au influențat româna. Influența slavă se simte atât la nivel fonetic cât și lexical. Până la 20% din vocabularul limbii române este de origine slavă ("a iubi", "glas", "nevoie", "prieten"). Totuși, multe cuvinte slave sunt [[arhaism]]e și se estimează că doar 10% din lexicul românei moderne este de origine slavă. Până în [[secolul XIX|secolul
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
alte limbi romanice, în special din [[limba franceză|franceză]] și [[limba italiană|italiană]], au pătruns în limba română (de exemplu "birou", "avion" sau "exploata"). Câteva cuvinte de origine latină au pătruns în limba română de două ori, o dată în nucleul lexical (în vocabularul popular) și ulterior ca neologisme. De obicei cuvântul popular este un substantiv, iar neologismul este adjectiv (de exemplu: "frate / fratern, apă / acvatic, deget/digital, simțământ/sentiment, înger/angelic, frig / frigid, ochi / ocular"). De aproximativ o sută cincizeci de
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
statistică a poeziilor lui [[Eminescu]] publicate antum. Elementele latine reprezintă 48 % din vocabularul folosit de poet, în circulație (sub raportul frecvenței) procentul crescând la 83 %. Elementele slave reprezintă 16,81 %, în circulație numai 6,93 %. Macrea a conchis că fizionomia lexicală este latină în proporție asemănătoare cu aceea a limbii franceze, după ce a comparat cu examenul statistic al vocabularului poetului [[Paul Verlaine]]. Semnificativ pentru criteriul circulației cuvintelor este și studiul (din 1937) al lui D. R. Mazilu, "Luceafărul lui Eminescu (Expresia
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
lui D. R. Mazilu, "Luceafărul lui Eminescu (Expresia gândirii, text critic și vocabular", în care autorul conchide că 13 din 98 de strofe ale poemului sunt alcătuite din cuvinte de origine latină. Întregul poem conține 529 de cuvinte-titlu sau unități lexicale distincte, dar multe se repetă sub diferite forme gramaticale. Numărul aparițiilor concrete ("cuvinte-text") se ridică la cifra de 1.908, dintre care 1.688 de origine latină, 144 slave și 76 de origini diverse. Elementul latin moștenit constituie baza lexicului
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
o limbă romanică de est aparte. Din cauza împrejurărilor istorice, în contextul asimilării treptate a istroromânilor cu populația majoritară croată, instroromâna a fost din ce în ce mai mult influențată de limba acesteia, ajungând să fie considerată de Coteanu o „limbă mixtă”, cu multe împrumuturi lexicale, inclusiv cuvinte gramaticale, morfologia fiind de asemenea influențată. Fiecare sat își are varianta sa, cu mici deosebiri între cele din sudul muntelui Učka, și mai mari între acestea și cea din Žejân. Înzestrarea limbii cu un aspect scris nu a
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
limba moldovenească” este descrisă astfel: „Argumentarea” existenței acestei limbi apelează la factorul extralingvistic, la evoluția separată a populațiilor de pe cele două maluri ale Prutului cauzată de expansiunea Imperiului Țarist în această parte de lume. Ca argument lingvistic se aduce influența lexicală neoslav-ă (rusă și ucraineană), uitându-se că esențială rămâne structura morfosintactică a unei limbi, iar „modele” lingvistice sunt trecătoare (barbarismele anglo-saxone de astăzi, din vorbirea unora, nu afectează cu nimic caracterul romanic și statutul limbii române!). Masivele împrumuturi din rusă
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
teritoriale și evidențierea primelor atestări, M. demonstrează fără echivoc importanța componentei slave în lexicul românesc. Extrem de bine primită de specialiști, rămâne și astăzi, la mai bine de 50 de ani de la elaborare, o carte de referință în domeniu. Problematica elementelor lexicale de origine slavă în limba română este reluată într-un context mai larg în volumul "Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești" (1973), cu accent pe aspectele referitoare la periodizarea și răspândirea geografică a acestora și a criteriilor ce
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
1974, în care, pe lângă cuvintele moștenite din latină și unele împrumuturi din limbile vecine, o atenție deosebită este acordată cuvintelor autohtone, atestate în texte slavone și latine medievale începând cu secolul al X-lea. Contribuția lui M. la studierea fondului lexical moștenit din limba traco-dacă este importantă, acest subiect constituind un punct de interes special în ultimul timp: "Les plus anciennes attestationes des mots roumains autochtones (X siècle - 1520)", „Thraco-Dacica”, XII, 1996, nr. 1-2, "23-71" și "Les plus anciennes attestations de
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
se dezvoltă prin împrumuturi din limbile slave, din limba germană și din latină. Acestea sunt mai ales din domeniul vieții politice, religioase, dar sunt și nume de animale din afara Ungariei, termeni tehnici etc. Totodată, lexicul se îmbogățește prin derivare, sufixele lexicale fiind mai numeroase decât în limba actuală, precum și prin compunere. Această perioadă începe cu bătălia de la Mohács, în urma căreia Ungaria își pierde independența. Au loc mișcări importante de populație, iar dialectele se influențează reciproc. Limba acestei epoci nu mai diferă
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]