4,823 matches
-
printre lingviștii care țin seama numai de aspect există divergențe notabile în tratarea și descrierea categoriilor acestuia, din cauză că aspectul este determinat de mai mulți factori: sensul lexical al verbului, morfologia sa, verbe auxiliare, forme verbale temporale, tipul complementelor verbului etc.. Lingvistica diferitelor limbi nu s-a ocupat și nu se ocupă cu același interes de aspecte și de modurile de acțiune. În cazul unor limbi precum cele slave ele sunt tratate deja demult în mod aprofundat, deoarece în acestea aspectele constituie
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
afixe diferite. Relativ nu de mult timp se ocupă mai mult sau mai puțin cu aspectele și modurile de acțiune și gramaticile unor limbi în care acestea nu sunt exprimate atât de sistematic ca în limbile slave. În dicționarele de lingvistică Bussmann 1998 și Crystal 2008 apar următorii termeni, toți definiți ca denumiri de aspecte, niciunul ca mod de acțiune, deși Bussmann 1998 are un articol „Aktionsart”, iar Crystal 2008 menționează modul de acțiune la articolul „Aspect”. Având în vedere caracteristicile
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
unei acțiuni ("hever" „a sta culcat” vs. "leheveredik „a se culca”) Există și un verb auxiliar de aspect, "szokott" „a obișnui”, pentru acțiuni, întâmplări, stări obișnuite: "Kati gyakran szokott uszodába járni" „Kati obișnuiește să meargă des la piscină”. Și în lingvistica unor limbi în care mai demult nu se tratau aspectele și modurile de acțiune, relativ recent acestea și mijloacele lor de exprimare au atras atenția. Aceste mijloace sunt numai parțial asemănătoare cu cele din limbile slave. Privitor la limba română
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
pe Pedro includeau antropologie, istorie, geografie, geologie, medicină, drept, studii religioase, filozofie, pictură, teatru, muzică, chimie, fizică, astronomie, poezie și altele. Până la sfârșitul domniei sale, la Palatul Săo Cristóvăo existau trei biblioteci care conțineau peste 60.000 de volume. Pasiunea pentru lingvistică l-a îndemnat pe tot parcursul vieții să studieze noi limbi; știa să vorbească și să scrie nu numai în portugheză dar și în latină, franceză, germană, engleză, italiană, spaniolă, greacă, arabă, sanscrită, chineză, ebraică, occitană și tupi-guarani. El a
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
punând în prim plan totalitatea în raport cu individul și sincronicitatea faptelor în raport cu evoluția. Unele discipline, sub influența pozitivismului, tind să se emancipeze de tutela filozofiei, adoptând puncte de vedere specifice. Astfel, psihologia devine marcată de behaviorism și configuraționsm, sociologia de funcționalism, lingvistica mai ales de semantică. De aceea nu se poate vorbi de un structuralism unitar, ci de diverse puncte de vedere structuralist ice în funcție de obiectele cercetate. Înțelegerea unui obiect rezultă astfel din compararea cu alte obiecte și din considerarea poziției sale
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
obiecte și din considerarea poziției sale într-un sistem de relații reciproce. Cunoașterea structurei clarifică formarea și transformarea obiectului cercetat. ul a avut momentul său culminant între anii 1960 și 1970. Metodele structuralist ice au fost adoptate mai ales în lingvistică, semiotică și teoria literaturii. Aplicarea acestor metode se pot regăsi și în psihanaliză, teoria cunoașterii, psihologie, științele sociale și antropologie. Limbajul este paradigma principală a cercetărilor structuralist ice. Structuralismul vede în limbaj, ca un sistem de semne, forma de bază
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
profundă a culturii. Fenomenele culturale și sociale se explică sub forma unor structuri complexe având drept model limbajul ca sistem de comunicare. Așa se înțeleg, de exemplu, textele de orice natură sau relațiile sociale ale puterii. La începutul anilor 1920, lingvistica se definea ca un domeniu de cercetare particular în interiorul mișcării pozitiviste din cadrul științelor umane (în limba germană: "Geistwissenschaften"). Structuralismului în lingvistică s-a dezvoltat sub influența lucrărilor cercetătorului elvețian Ferdinand de Saussure (1857-1913), care - în "Cours de linguistique générale" (apărut
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
comunicare. Așa se înțeleg, de exemplu, textele de orice natură sau relațiile sociale ale puterii. La începutul anilor 1920, lingvistica se definea ca un domeniu de cercetare particular în interiorul mișcării pozitiviste din cadrul științelor umane (în limba germană: "Geistwissenschaften"). Structuralismului în lingvistică s-a dezvoltat sub influența lucrărilor cercetătorului elvețian Ferdinand de Saussure (1857-1913), care - în "Cours de linguistique générale" (apărut postum în 1916) - diferențiază noțiunea de limbaj ("langue") de limba vorbită sau vorbire ("parole"), și ale lui Edward Sapir (1884-1939), care
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
dezvoltat sub influența lucrărilor cercetătorului elvețian Ferdinand de Saussure (1857-1913), care - în "Cours de linguistique générale" (apărut postum în 1916) - diferențiază noțiunea de limbaj ("langue") de limba vorbită sau vorbire ("parole"), și ale lui Edward Sapir (1884-1939), care, folosind în lingvistică criterii formale în detrimentul celor istorice, insistă asupra opoziției dintre ""structura"" ("pattern") limbajului și ""realitatea vorbită"". Saussure propusese o ipoteză generală asupra naturii și funcționării limbajului; Sapir, independent de Saussure, stabilește mai multe diferențieri, care anunță structuralismul, ca aceea dintre "fonologie
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
de Saussure insistă asupra unor opoziții importante: astfel, limbajul reprezintă un fenomen social produs al memoriei, în timp ce vorbirea este un fapt de creație individuală. Un merit decisiv al structuralismului este și acela de a fi redefinit noțiunea de "valoare" în lingvistică. Valoarea unității lingvistice nu este nici reductibilă la aspectul său "semnificat" (adică la conținutul său în semnificare), nici la aspectul său "semnificant" (respectiv forma sa acustică sau grafică). Valoarea se exprimă în "raportul" existent între "semnificant" și "semnificat", raport care
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
Hjelmslev (1899-1965) și Viggo Brøndal (1887-1942). Hjelmslev este primul structuralist care pune problema unei semantici generale, postulând izomorfismul între planul semnificant și cel semnificat. Școala americană este reprezentată de Edward Sapir, Leonard Bloomfield și Zellig Sabbetai Harris (1909-1992). Structuralismul în lingvistică începe să diminue în importanță o dată cu apariția după anii 1960 a teoriei gramaticei generative sau generativismului, dezvoltat de Noam Chomsky. Mișcarea structuralistă s-a caracterizat încă de la ivirea ei printr-o critică a metodei istoricizante a școlilor antropologice anterioare, "difuzionismul
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
etnografie un grad de perfecțiune care nu va mai fi depășit. Analiza structurală și-a arătat eficacitatea în studiul acestor forme sociale fixe, devine însă insuficientă când este confruntată cu realitatea societăților complexe, cum este aceea din zilele noastre. În afară de lingvistică și antropologie, structuralismul s-a manifestat mai ales în critica literară, în special prin contribuțiile lui Roland Barthes, Gérard Genette și Michael Riffaterre. După ce a studiat semnele, simbolurile și miturile existente în societatea contemporană ("Mythologie", 1957; "Système de la mode", 1987
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
este la fel de controversată ca și cea a poporului român, din două motive principale, unul științific, celălalt politic. Din punct de vedere științific, penuria izvoarelor istorice, în special a celor scrise, permite numeroase interpretări, pe care numai lingvistica comparată, lexicologia și toponimia le pot confirma sau infirma, rareori definitiv. Interesele politice, care exprimă revendicările odinioară teritoriale, astăzi mai mult regionale, culturale, identitare ale statelor vecine, ale României însăși și ale minorităților conlocuitoare, au creat mai multe variante de
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
laolaltă puținele mărturii scrise existente și declarațiile oferite lui de către oameni care ar fi intrat în contact cu tăblițele sau ar fi auzit de „tradiția locală” referitoare la ele. În ciuda caracterului anecdotic al informațiilor, există totuși specialiști, precum doctorul în lingvistică romanică, Aurora Pețan (aceasta le clasifică drept "o tradiție orală, destul de serioasă"), care nu au ezitat să le ia în considerare sau care pleacă de la premisa că acestea sunt adevărate. Sursa „"tradiției”" pare să fie același inginer silvic Vasile Al.
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
istoricul Nicolae Densușianu, care, după 30 de ani de cercetări, a scris cartea Dacia preistorică. Aurora Pețan consideră că „aspectul neindo-european al limbii din tăblițe se potrivește cu ideile sale despre o limbă pelasgică, însă el nu poseda cunoștințe de lingvistică atât de avansate încât să poată crea o astfel de limbă. În plus, era foarte sărac, chiar „Dacia preistorică” a fost publicată abia după moartea sa, prin grija ministrului educației de atunci, C.I. Istrati.” Între dovezile de neautenticitate invocate de către
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
denumirea „Cumidava” apare într-o inscripție „latinească”, scrisă de un „roman”, în secolul al III-lea d.Hr.: „de ce suntem obligați să admitem că forma latinească era identică cu cea dacică, iar cea grecească, de la Ptolemeu, este coruptă”? Doctorul în lingvistică romanică, Aurora Pețan, explică fenomenul, recurgând la analogia cu celelalte nume străine transpuse de către romani și greci, transpunere „în care a intervenit întotdeauna percepția impusă de structura fonetică a celor două limbi, de „urechea” grecului și a romanului.”. Astfel, aceasta
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
fost și pionier al glotocronologiei, o tehnică pentru estimarea timpului de divergență a două limbi înrudite, tot pe baza listei Swadesh. Metodele lexicostatistice și glotocronologice ale lui Swadesh au fost și sunt puternic contestate, dar lista sa rămâne utilă în lingvistica comparativă, pentru studierea inițială, de bază, a limbilor, sau când nu sunt disponibile date complete.
Morris Swadesh () [Corola-website/Science/306444_a_307773]
-
Lista Swadesh este o serie de cuvinte stabilită de lingvistul american Morris Swadesh, anii 1940-1950, folosită în lingvistica istorică și comparativă. Swadesh a căutat să alcătuiască lista dintr-un vocabular de bază care să se găsească în cât mai multe limbi posibil, fiind cât mai independent posibil de mediu și de cultură. A început cu o listă de
Listă Swadesh () [Corola-website/Science/306446_a_307775]
-
Noțiunea de cacofonie (numită uneori și disonanță) se folosește în lingvistică și în muzică pentru a denumi orice fel de asociații neplăcute de sunete. Termenul antonim este "eufonie". În retorică și arta poetică cacofonia desemnează orice succesiune neplăcută de sunete din discurs, supărătoare prin dificultatea de pronunțare sau cea de înțelegere
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
a existat un Holocaust. A fost secretar PCR al Universității București. A fost ales senator în legislatura 1992-1996, pe listele partidului PDAR în județul Constanța. Este conferențiar la Facultatea de Litere de la Universitatea din București unde ține un curs de lingvistică generală. s-a născut la Constanța, 22 octombrie 1942, într-o familie de mocani ardeleni, veniți cu oile în Dobrogea la începutul secolului XX. Bunicii săi sunt originari din Bran, Rășinari și Săcele. În 1960 absolvă "„Liceul Mircea cel Bătrân
Ion Coja () [Corola-website/Science/305320_a_306649]
-
oile în Dobrogea la începutul secolului XX. Bunicii săi sunt originari din Bran, Rășinari și Săcele. În 1960 absolvă "„Liceul Mircea cel Bătrân”". Mai târziu, termină la București Facultatea de Litere, în 1965, și este numit asistent la "Catedra de lingvistică generală", la recomandarea și insistențele lui Alexandru Graur. Afirmă că doi oameni i-au orientat viața spirituală: Alexandru Graur și Petre Țuțea. Ion Coja a fost ales prim vicepreședinte al PDAR în anul 1995 și desemnat candidat al PDAR pentru
Ion Coja () [Corola-website/Science/305320_a_306649]
-
B) și condiției (Y) dă starea următoare (C). Informații complete privind acțiunile pot fi adăugate doar ca note de subsol. În plus față de utilizarea lor în modelarea sistemelor reactive, prezentată aici, automatele finite sunt importante în multe domenii, inclusiv în lingvistică, informatică, filosofie, biologie, matematică, și logică. Mașinile cu stări finite sunt un tip de automate studiate de teoria automatelor. În informatică, automatele finite sunt folosite pe larg în modelarea comportamentului aplicațiilor, proiectarea sistemelor digitale hardware, ingineria software, compilatoare, și în
Automat finit () [Corola-website/Science/301443_a_302772]
-
cu avansul pieței publicațiilor (cărți și ziare) pe fondul lărgirii numărului de indivizi burghezi dornici de a se informa, în Europa (în special în spațiile de limbă germană) s-a dezvoltat o ramură a filologiei cunoscută azi sub numele de lingvistică comparată. Noile descoperiri din acest domeniu, coroborate cu anumite idei ale filozofiei romantice, au avut ca efect faptul că limbile au primit o conotație politică: limba folosită în administrație este luată drept limbă de Stat, în vreme ce numeroși tineri instruiți încep
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
naționale (și, mai târziu, a celorlalte medii de informație pe întreg cuprinsul statului). Toate aceste acțiuni ale statului, coroborate cu un proces de inventare a trecutului în care centrală era ideea (facil receptabilă la nivel emoțional) de unitate etnică și lingvistică originală, au avut ca efect apariția în rândul maselor a unui sentiment de putere simbolică și de unitate fundamentală și neîntreruptă în timp. La nivel politic, atât controlul statului asupra granițelor (ideea necesității de delimitare clară a frontierelor a apărut
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
singen); lachen "a râde" (lachen); oeghene "ochi (plural)" (Augen); stul "scaun" (Stuhl); hus "casă" (Haus și Hus); salt "sare" (Salz). Datorită vechimii mari a textelor în gotică (în principal textul Bibliei tradus de Wulfila), gotica are o importanță deosebită în lingvistica comparată în general și în lingvistica limbilor germanice în particular.
Limba gotică () [Corola-website/Science/314572_a_315901]