4,923 matches
-
cvasi-londoniană, e de tehnică dantescă. Poetul mânuiește gnomismul cu măiestrie: Voi fi atuncea unul dintre Acele anonime duhuri Care se-nghesuie să intre Pe poarta marilor văzduhuri. * Am fost mai singur decât niciodată, Un Robinson cu insula în suflet În lirica lui somptuoasă și neagră, Al. A. Philippide e un mare elegiac. CAMIL BALTAZAR Sanatoriul servește în poezia lui Camil Baltazar, ftizic simulat, ca simplu pretext de coordonare a unor emoții universal umane: înfrățirea cu semenii care suferă împreună cu noi, presimțirea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
văd fum, Deși eu știu bine că-i ceață... Al cui este versul sonor Ce-l spune-așa prost profesorul? Sus lămpile cântă în cor. De-aceea fac versuri ușor Și-n roiuri prin sală-și iau zborul. AL. CLAUDIAN Lirica, risipită prin reviste, a lui Al. Claudian e a unui intelectual fin, visând boema aristocratică a cărților, nutrindu-se din amintirile dulci ale anilor de studii, cântând tot ce poetul ar fi putut să facă și n-a făcut, externatul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mea mică. Pendulele bătrâne mai bat același ceas, Prelung, ca o dojană, în liniștea sonoră, Dar timpul intră-n casă trîntindu-i altă oră, Și inima i-o sparge, tic-tac, sub al meu pas! Sunt căutate îndeosebi fructele savuroase, într-o lirică a bucătăriei și a cămarei cu ceva lacom de pictură flamandă, modelui fiind Verlaine și Samain. Peisajul întreg e o cămară ce trebuie savurată cu nasul, trecutul, copilăria se condensează în fructe: Prin iarnă din cămara zăvorită Se furișează cald
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tebui un cântec încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum. Poetul s-a ridicat totuși la un ermetism veritabil bizuit pe simboluri, într-o lirică de mare tensiune. Oul dogmatic ne inițiază în străvechiul mit al oului, în versuri de o excelentă concizie incantatorie: Cum lumea veche, în cleștar, Înoată, în subțire var, Nevinovatul, noul ou, Palat de nuntă și cavou.î Atât de galeș
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
capre Sion încearcă plante, Ciobani închid tăcerea cu mugetul în țarc, Orbii s-au dus cu bățul și Tine, ca să caute Răspântia sosirii vreunui patriarc. Cicerone Theodorescu e încă prea dificultos, însă repudiază acum "turnul de fildeș", pregătind o nouă lirică, Horia Stamatu asocia, în spiritul lui Jean Cocteau, cotidianul cu solemnul în improvizații ce "fac să roșească pe poeți", Dragoș Vrînceanu cultiva același mod al creionului aventuros cu ceva "crepuscular", Ion Pogan scria o lirică a "cîiniei" (cu punct de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de fildeș", pregătind o nouă lirică, Horia Stamatu asocia, în spiritul lui Jean Cocteau, cotidianul cu solemnul în improvizații ce "fac să roșească pe poeți", Dragoș Vrînceanu cultiva același mod al creionului aventuros cu ceva "crepuscular", Ion Pogan scria o lirică a "cîiniei" (cu punct de plecare în "răpusul câine Fox" al lui Barbu), Andrei Tudor creiona și el cu umor sentimental, închipuindu-se amiral în mare ținută în mijlocul mării, Mircea Pavelescu scria o poezie fantezistă, adevărat jurnal de bord ștrengăresc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
I. O. Suceveanu pentru poezii cu ziceri "ca prin țara Ouașului", C. Argintaru și moțul V. Copilu-Cheatră pentru dialectalismele lor. Ion Th. Ilea dă "semnal" "gloatei" în maniera Cotruș, George A. Petre cântă ereditatea țărănească, ogorul, credința. Gherghi-nescu-Vania produce o lirică din speța poeziei senine, Matei Alexandrescu explorează și el fondul ancestral, Petru Stati clasicizează în versiuni și în poezii originale. De reținut o întreagă pleiadă de "poeți tineri", dîndu-se înșiși ca atare. Ștefan Baciu slăvește copilăria hoinară: Șaisprezece ani, nici o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
El e un spirit critic tinzând la construcție. Adrian Marino e mai ales un eseist, curios și malign, mare scotocitor de cărți, cu un stil intelectual și acut, încă de pe acum, de excursie livrescă. G. Mărgărit, înclinat mai mult spre lirică, pune în articole critice intuiție fantastică și expresie amănunțit plastică. G. Ivașcu s-a dedicat tehnicii jurnalistice. REFERINȚE CRITICE ă...î Nu se poate să nu recunoaștem în această lucrare un caracter de monumentalitate nu numai tehnică, iconografică, informativă, într-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe cei ce îl asupresc. S., care scrie de pe la 1845, versifica, se pare, cu multă ușurință, nu în afara înrâuririi unor I. Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Cezar Bolliac. În 1858 îi apare o Colecțiune de poezii scrise în esiliu. E aici o lirică searbădă și monocordă, autorul lamentându-se întruna, pururi nemângâiat de pierderea iubitei și covârșit de amărăciunea exilului. Nota socială, uneori cu adresă satirică, nu lipsește. Unele poezii sunt adaptări din grecește. De oarecare interes ar fi elementele exotice și mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
realului devine „o simplă problemă textuală” (I. Negoițescu). Ambele direcții de lectură își găsesc un suport textual, cu condiția să fie proiectate în diacronie. Astfel, primele volume ale poetei - Sânge albastru, Ceară (1970), Poezii (1974) - se mențin în matca neomodernismului, lirica avansând pe un culoar deja străbătut de congeneri, ceea ce explică validarea sa tardivă în cadrul promoției ’70. Tentativele de fisurare a acestei formule, vizibile în Poeme albe (1978) și Structura nopții (1979), conduc spre un paradox remarcat de I. Negoițescu: senzorialul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
Grea e povara, greu e urcușul / Sisif și teribila-i artă/ [...] / Sisif pe muntele negru/ Pe umeri cu neagra lui stâncă / Din nou urcă muntele sumbru/ Cu foamea-i de piscuri cu foamea-i adâncă” (Sisif). „Ritual solitar”, „istorie personală”, lirica se prezintă ca o „sinteză de contraste”, în care versul transparent visează parcă să fie o punte către adâncimi nebănuite. Criticul literar s-a ilustrat îndeosebi în comentarea poeziei, în calitatea lui de cronicar, timp de peste trei decenii, al revistelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
Hamlet ș.a.), publicate în anii care precedă plecarea în Germania, prefigurează însă linii tematice developate în cărțile tipărite după revenirea în viața literară românească. Volumele lui de versuri alcătuiesc un „jurnal de aventuri cotidiene ale emigrantului” (Barbu Cioculescu), iar „personajul” liricii se declară „produsul steril al mai multor limbi și culturi”, care „a pierdut totul afară de accent” și care, „născut la răscruce de drumuri”, încearcă să transmită starea de încordare și deziluzie ce însoțește o existență aflată într-un veșnic provizorat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
externe, gazetarul depune aceeași vervă polemică, același angajament retoric, salvând textele de ariditatea expunerii monotone a informațiilor și impunând un stil original, care individualizează jurnalistica eminesciană în tabloul publicistic al veacului al XIX-lea. Inserțiile pamfletare, paragrafele ironice amintesc de lirica satirică eminesciană și conferă plasticitate paginilor de ziar. Într-un material consacrat mijloacelor de realizare a pamfletului eminescian, Cornel Munteanu precizează: "Repartizate după ipostaza polemismului, pamfletele eminesciene pot fi grupate în pamflete ad-personam, uzând de portretul satiric colectiv ori individual
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
stagiunile 1982-1985, nu o impune ca dramaturg. Un progres evident îl constituie cel de-al doilea volum de versuri, Paradis pentru ziua de luni (1983), în care renunță la discursivitatea și intimismul mărunt din primele poeme, înlocuindu-le cu o lirică sobră, reflexivă, care preferă să sugereze decât să exprime concret evenimentele, lucrurile, vocile, percepute acum într-un vortex sinestezic. Poemele, ce se constituie într-o „aplecare riscantă peste balustrada eului”, păstrează, din prudență, o distanță protectoare față de real, de care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
preia întreaga fabulație, subliniind valoarea simbolurilor, în timp ce Adrian Maniu, în Meșterul, rămâne fidel narațiunii folclorice, căreia îi imprimă o tentă bizantinizantă, iar Lucian Blaga, în Meșterul Manole, încadrează mitul autohton într-o dramă de idei. Motivul este foarte răspândit în lirica dintre cele două războaie mondiale, fiind preferat mai ales de poeții tradiționaliști. Dintre creațiile artistice din a doua jumătate a secolului al XX-lea inspirate de această baladă, Meșterul lui Nicolae Labiș surprinde chipul de Prometeu român al eroului legendar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
simboluri luxuriante, ample comparații și compuneri oximoronice, într-o gesticulație de mari ceremonialuri, cu o dicție solemn-sacerdotală ce-i va caracteriza aproape tot scrisul. E o poezie care „reușește să reunească «contorsiunile» din versul lui Ion Gheorghe cu «iluminările» din lirica lui Virgil Mazilescu” (O. Soviany). Antumele (1985-1987) sunt gândite ca un vast sistem cu substructură metafizică, a cărei matrice tematico-stilistică poate fi considerată amplul poem cu care se încheie primul volum al seriei, intitulat Despre viața mea și a tatălui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
banalul și chiar prostul gust cotropind epicul. SCRIERI: Drum peste vină, Timișoara, 1977; Melancolia trandafirului albastru, București, 1982; Călina, Cluj-Napoca, 1982; Învolburata lume a Călinei, Cluj-Napoca, 1986. Repere bibliografice: Eugen Dorcescu, Premiile Editurii Facla 1977, O, 1977, 52; Laurențiu Ulici, Lirica feminină, RL, 1978, 13; Nicolae Ciobanu, Poeți timișoreni, LCF, 1978, 19; Claudiu Daniel, „Călina”, F, 1983, 2; Brândușa Armanca, „Călina”, O, 1983, 10; Dumitru Micu, „Călina”, CNT, 1983, 51; Adrian Dinu Rachieru, O lume de câștigat, O, 1987, 11; Berca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
să plângi, nici să vorbești”), se alătură sentimentalismului duios, lamartinian, din versurile de dragoste, dar dau curs și indignării stârnite de ipocrizia și parvenitismul vremii. Abstracția și convenționalul minează o astfel de poezie, consonantă, prin unele accente, cu atitudini din lirica lui Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, B.P. Hasdeu. SCRIERI: Poezii, Iași, 1865; Poezii, pref. Iacob Negruzzi, Iași, f.a.; N. Nicoleanu, Poezii și proză; V. Cârlova, Poezii; C. Stamati, Poezii și proză, îngr. G. Bogdan-Duică, București, 1906. Traduceri: [Arvers, Alfred de Musset
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288443_a_289772]
-
semnificațiilor gândite fie altcândva, fie altundeva. Singura întrebare pe care și-o mai poate pune este autoreflexivă și privește condițiile sale de posibilitate. Discursul ei s-a reîntors de la epic la liric, fără ca prin aceasta să-și inverseze emergența, pentru că lirica modernă la care s-a întors este mai mult un joc de limbaj decât un exercițiu inițiatic" (Aurel Codoban, Filosofia ca gen literar, Editura Design & Print, Cluj, 2005, p. 102). 309 Jean Baudrillard, La Transparence du Mal. Essai sur les
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
2Pt 2,22). Mă gândesc totuși că este mai bine să nu mai discutăm despre ei. D) Filippe Mousket Provine dintr-o familie ce aparținea clasei mijlocii din regiunea Tournai. El a fost unul dintre cei mai renumiți compozitori ai liricii narative populare în prima jumătate a secolului al XIII-lea. El este cunoscut îndeosebi datorită „Istoriei regilor francezi”, compusă de el pe versuri în franceza veche. Opera se încheie cu evenimentele din 1243; autorul pare să fi murit anul următor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
actor în fața publicului. Un alt poem important, Șlefuitorul de lentile, evocă silueta lui Spinoza, urcând „pe treapta către duh”, dar fără solemnitatea dramatică a celui dintâi, ba chiar ironic în punctarea mizeriei fizice a filosofului. Tema aceasta străbate mai toată lirica lui C. Poetul este un cântăreț al damnării luciferice, îngerul căzut în mijlocul semenilor ingrați. Ca un etern romantic, îi blestemă pe parveniți cu hohote de plâns și izbucniri de ură. Titlul cărții din 1995, Cu dragoste, cu patimă, cu ură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
suferă, și cea de paria ostracizat, când cinismul îi provoacă o irepresibilă revoltă. Retorica disperării și răul secolului, degradarea morală, indiferența la valorile spiritului, decrepitudinea biologică, solitudinea, infernul „omului de prisos”, condamnarea artistului la perpetuă sărăcie sunt teme curente ale liricii lui C. Reproșul către semeni, avertismentul către burghezi, cu o fibră disperat-mesianică, se exprimă deseori în vers abrupt, alb, cu lexic dur, laitmotive fiind „groapa”, „dricul”, „viermii”, „ploșnițele”, iar în registrul moral, „paranoia”, „ratarea”, „eternul exilat”, „culmile și prăbușirea”. Dacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
durerea omului umil din cetatea barbară, ci sentimentul tragic al poetului fulgerat de tiran. Prin creația sa de exil, poetul inaugurează în literatura latină elegia ciclică a surghiunului. Transfigurând trăiri lirice succesive, ca răsfrângeri ale unei emoții prezente, deschide drumul liricii retrospective europene. Exilul care dezbină ființa poetului implică recucerirea fericirii apuse și trăirea înfrângerii dureroase. Momentele principale ale dramei sale sufletești se desfășoară pe fundal cosmic despărțirea de Roma noaptea, călătoria pe mare furtuna, viața la Tomis iarna. Aceste proiecții
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
complexă (care nu exclude orientări politice). Quintiliano însuși confirmă această filiație afirmată de Sulmonez. Trebuie ținut cont de atitudinea de independență, dacă nu chiar de revoltă față de Augustus, etalată de un Propertius 308. Potrivit lui Ovidiu, așadar, linia de evoluție a liricii latine Gallus-Tibullus-Propertius-Ovidiu își are rădăcinile în seva libertății perfecte a sensibilității lirice și a unei consecvente expresii artistice 309, anterioară lui Augustus. Alte câteva semnalări în același sens: Printre numele poeților epici elogiați de Ovidiu (Ex Ponto, IV, XVI, 10
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
univers: aceea a imaginației. Comparația și celelalte figuri ale vechii retorici confirmă (și, la poeții buni, adîncește) ceea ce deja există În planul realului. Nu este exagerat a spune că, Îndată ce metafora trece pe primul plan, Începe o nouă vîrstă a liricii. Iancu este printr-o parte importantă a sensibilității și culturii lui un poet de veche mentalitate. Sentimentul nou se manifestă la el prin deschiderea discursului spre formele lumii materiale, transformarea istoriei și a mitologiei În obiecte de reflecție lirică. Materia
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]