5,605 matches
-
sunt lipsite temporar de discernământ. În acestă ipoteză se înscriu cazurile de beție, hipnoză, somnambulism, mânie puternică. În soluționarea unei spețe Tribunalul Suceava 213 a anulat un act de vânzare-cumpărare a unui teren, ca fiind încheiat într-o stare de "mânie oarbă" (ab irito). b) Consimțământul trebuie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice. Această condiție decurge din esența actului juridic civil, care este manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice. Această condiție de valabilitate a
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
120. Cu privire la aspectul în discuție, în literatura de specialitate s-a precizat că absența lucidității determină lipsa de voință. Stările de inconștiență și tulburările mintale grave sunt tipice pentru a exclude luciditatea și corelativ, existența voinței. Cât privește starea de mânie puternică (ab irito), aceasta poate determina lipsa voinței, dacă a fost destul de puternică pentru a fi echivalentă inconștienței. A se vedea M. Eliescu, Moștenirea și Devoluțiunea ei în dreptul R. S. România, Editura Academiei, București, 1966, p. 161; D. Cosma, Teoria
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
pur și simplu din dorința unei Ființe divine de a pune capăt umanității. Este greu de precizat cauza Potopului în tradiția mesopotamiană. Anumite aluzii lasă să se înțeleagă că zeii au luat această decizie din cauza "păcătoșilor". După o altă tradiție, mânia lui En-lil a fost provocată de zgomotul insuportabil al oamenilor 16. Totuși, dacă se examinează miturile care, în alte cazuri, anunță Potopul ce va să vină, se constată că motivele principale ale diluviului se află atât în păcatele oamenilor cât
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
versiunea akkadiană, Zeii cei Mari, îngroziți de dispariția iminentă a vieții, trebuiră să intervină pentru a o elibera pe Iștar. Ceea ce surprinde în versiunea sumeriană este justificarea "psihologică", adică umană, a condamnării lui Dumuzi: totul pare să se explice prin mânia Inannei când își găsește soțul instalat glorios pe tronul ei. Această explicație romanescă pare să cuprindă o idee mai arhaică: "moartea" rituală și, deci, reversibilă însoțește, inevitabil, orice act de creație sau procreație. Regii din Sumer ca și, mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și care al celui ce face binele?"51. Un alt text celebru, "Dialog despre mizeria umană", care a fost numit "Ecleziastul babilonian", este și mai deznădăjduit: "Oare leul cel mândru, care sfâșie carnea cea mai bună, oferă tămâie ca să potolească mânia zeiței? Cât despre mine, am întârziat eu oare să aduc ofrandă? [Dimpotri vă], m-am rugat zeilor, am adus jertfele cuvenite zeiței." (r. 51 sq.) Din copilăria sa, omul drept s-a străduit să înțeleagă gândirea zeului, cu umilință și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
precum și realități religioase și culturale (planuri de temple, calendar, scriere, ritualuri, însemne regale etc.), își află validitatea și justificarea în faptul că au fost create în timpul epocii inițiale. Evident, "Prima Oară" este Vârsta de Aur a perfecțiunii absolute, "înainte ca mânia, ori zgomotul, ori lupta, ori dezordinea să-și fi făcut apariția". Nici moartea, nici boala nu existau în timpul vârstei miraculoase desemnate ca "Vremea lui Ra", sau a lui Osiris și Horus 3. La un anumit moment, ca urmare a intervenției
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
textele ugaritice nu indică nimic asemănător.) în fine, sunt citați preoții oraculari sau profeții. Templele aveau altare împodobite cu imagini ale zeilor și simboluri divine, în afară de sacrificii sângeroase, cultul comporta dansuri și numeroase acte orgiastice care vor stârni mai târziu mânia profeților. Dar nu trebuie să uităm că lacunele documentare ne permit numai o estimare aproximativă a vieții religioase canaaneene. Nu dispunem de nici o rugăciune. Se știe că viața este un dar divin, dar nu cunoaștem mitul facerii omului. O asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zei începe imediat după ieșirea din deșert, cu Baal din Peor. Acolo fiicele moabiților i-au invitat pe israeliți să aducă sacrificii zeilor lor. Și mânca poporul din acele jertfe și închina la dumnezeii lor" (Numerii, 25: 2 sq.) provocând mânia lui Iahve. Pentru Israel această luptă începută la Peor continuă și azi. Semnificația celei de a doua porunci: "Să nu-ți faci chip cioplit.", nu este ușor de sesizat. Nu este vorba de o interzicere a cultului idolilor. Se știa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ei că i-am dat în mâinile tale!" (Jos., 10: 8). Într-adevăr, Iahve a azvârlit din cer "grindină mare" care a ucis dușmanii cu miile (Jos., 10: 11). După victoria împotriva lui labin, regele Canaanului, Debora și Barac cântă mânia divină: Când ieșeai tu, Iahve, din Seir [.], pământul se cutremura și cerurile se topeau, norii picurau picuri de ploaie" (Judecători, 5: 4 sq.). Într-un cuvânt, Iahve se dovedește mai puternic decât zeii canaaneenilor. Războiul săvârșit în numele său este un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
58, 3). El este invocat cu deplină încredere: "Du-ne, Agni, spre belșug pe drumul cel bun. Cruță-ne de greșeala care ne rătăcește. Cruță-ne de boli. Apără-ne mereu, Agni, cu neobosita-ți pază. Nu ne părăsi în mânia celui viclean, distrugător, mincinos, nu ne lăsa nenorocului" (1,187, 1-5; citat după traducerea lui J. Varenne)37. Deși este omniprezent în viața religioasă - căci focul sacrificial joacă un rol considerabil - Agni nu dispune de o mitologie apreciabilă. Printre rarele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că, înainte de a fi fost doborât, Typhon a reușit să fure tendoanele Iui Zeus, motiv ce reamintește de un mit hittit: lupta dintre zeul furtunii și dragonul Illuyankas; cf. § 45. Vezi însă West, op. Cit., p. 392. 6 Se poate interpreta mânia Gaiei și ca o reacție împotriva violenței și cruzimii lui Zeus. l i și Cerul lui Zeus; pământul și Olympul le aparțineau în comun (Iliada, 15,197 sq.). Urmeaz apoi un șir de căsătorii ale lui Zeus. Prima soție a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
248). Gelos de a nu fi fost el însuși autorul acestei condiții a omenirii Zeus a vrut să nimicească omenirea pentru a crea o alta (ibid., 233). Prometeu singur a cuteza să se împotrivească planului Stăpânului lumii. Spre a explica mânia lui Zeus și intransigențe lui Prometeu, Eschil a împrumutat de la Pindar (sau de la altă sursă, proprie) un detaliu dramatic: Prometeu dispune de o armă teribilă, anume secretul pe care i-1 comunicase mama sa, Themis Acest secret privea căderea ineluctabilă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în Prometeu descătușat, corul este alcătuit din Titanii eliberați din lanțuri 22. Împărțirea primei victime sacrificiale la Mekonc a avut drept rezultat, pe de o parte, ruptura intervenită între zei și oameni și, pe de alta, condamnarea lui Prometeu. Totuși, mânia lui Zeus pare excesivă; căci, după cum a arătat Karl Meuli 23, această împărțire rituală corespunde sacrificiilor oferite zeilor cerești de către vânătorii primitivi ai Siberiei și de către popoarele de păstori din Asia Centrală, într-adevăr, acestea prezintă Ființelor Supreme ouranicne oasele și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
depindeau de mare: putere capricioasă și stăpânire asupra destinului navigatorilor. Hefaistos se bucură de o situație unică în religia și mitologia greacă. Nașterea sa a fost ieșită din comun: după Hesiod, Hera 1-a zămislit "fără împreunare de dragoste, din mânie și în pofida soțului ei"4. Peste toate, Hefaistos se deosebește de toți ceilalți olympieni prin urâțenia și infirmitatea sa. El este olog de ambele picioare, strâmb sau contorsionat, și are nevoie de un sprijin ca să poată merge. Această infirmitate este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aberant: Herakles fecundează într-o noapte cele cincizeci de fete ale lui Thespios; Teseu este renumit pentru numeroasele sale violuri (Elena, Ariadna etc.), Ahile o răpește pe Stratonice. Eroii comit incest cu fiicele ori mamele lor, și masacrează din invidie, mânie, sau de multe ori fără nici un motiv; ei își omoară chiar tații, mamele, ori rudele. Toate aceste trăsături ambivalențe și monstruoase, aceste comportamente aberante, reamintesc fluiditatea timpului "originilor", când "lumea oamenilor" nu era încă făurită, în acea epocă primordială, iregularitățile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
își manifestă prezența ori voința în fenomene meteorologice - fulgere, tunete, ploaia. Am amintit deja atributele sale contradictorii (§ 59), formulă binecunoscută a "totalității". Iahve împarte binele și răul, dă viață și dă moarte, înjosește și înalță (I Regi, 2: 6 sq.). "Mânia" sa este de temut, dar el este și mărinimos. Iahve este prin excelență "sfânt" (qâdos), adică e inaccesibil și periculos totodată, și aduce salvarea 8. 6Cf. G, Ahlstrom, Psalm 89. Eine Liturgie aus dem Ritueldes leidenden Konigs, pp. 143 sq
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
colinelor, sub stejari, plopi și terebinți" (4: 12-13). Israel și-a uitat istoria: "Când Israel era copil, eu îl iubeam, și din Egipt am chemat pe fiul meu. Dar cu cât îi chemam, cu atât fugeau dinaintea mea" (11: 1-2). Mânia provocată de nerecunoștința continuă izbucnește. Pedeapsa va fi teribilă: "De aceea voi fi pentru ei ca un leu și-i voi pândi, pe cale, ca o panteră și mă voi azvârli asupra lor ca o ursoaică lipsită de puii ei și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fărădelege ca să ne bucurăm de milostivirea ta." (14: 2-3). Osea este conștient de faptul că decăderea lor nu le dă voie păcătoșilor "să se întoarcă la credința în Dumnezeul lor" (5: 4). Totuși, iubirea lui Iahve este mai puternică decât mânia sa: Nu voi dezlănțui arșița mâniei mele. Căci eu sunt Dumnezeu Atotputernic și nu om: eu sunt Sfântul în mijlocul tău și nu voi veni să te nimicesc" (11: 9). El vrea să ducă seminția lui Israel "în pustiu și să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ta." (14: 2-3). Osea este conștient de faptul că decăderea lor nu le dă voie păcătoșilor "să se întoarcă la credința în Dumnezeul lor" (5: 4). Totuși, iubirea lui Iahve este mai puternică decât mânia sa: Nu voi dezlănțui arșița mâniei mele. Căci eu sunt Dumnezeu Atotputernic și nu om: eu sunt Sfântul în mijlocul tău și nu voi veni să te nimicesc" (11: 9). El vrea să ducă seminția lui Israel "în pustiu și să vorbească inimii ei. și ea va
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fost mulți aceia care, la Ierusalim ori în exil, s-au îndoit de puterea lui Iahve și i-au adoptat pe zeii cuceritorilor. Unii s-au îndoit chiar de existenta lui Iahve. Dar pentru alții, catastrofa era dovada supremă a mâniei Domnului, neobosit prezisă de către profeți. A existat o reacție plină de indignare împotriva "profeților optimiști". Dimpotrivă, marii profeți ai 30 Ve/. I mai ales Ieremia l: 18-23; 12: 1-6,15: 10-12; 15-21; 17: 12-18; 18-23; 20: 7-18. Ci". H. Ringgren
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sa, singura posibilitate a supraviețuirii lui Israel în istorie. Realizarea prezicerilor rostite de profeți confirma mesajul lor, și anume, că evenimentele istorice erau opera lui Iahve. Altfel spus, evenimentele istorice căpătau o semnificație religioasă, se transformau în "teofanii negative", în "mânia" lui Iahve. În acest chip ele își dezvăluiau coeziunea lor intimă, dovedindu-se astfel expresia concretă a unei aceleiași, unice, voințe divine. Astfel, pentru prima dată, profeții valorizau istoria. Evenimentele istorice au de acum înainte o valoare prin ele însele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pământ instrumentele lor de cult", în timp ce zeul, "cuprins de spaimă, s-a năpustit în valurile mării și Thetis 1-a primit în sânul ei, tremurând: un fior puternic îl cuprinsese când a dat strigăt războinicul". Dar Lycurg "și-a atras mânia zeilor", Zeus "1-a orbit", și el n-a mai trăit multă vreme "pentru că ajunsese dușmănit de toți zeii nemuritori". Se poate descifra în acest episod, în care e vorba de o urmărire de către un "om-lup" și de o scufundare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
plat, în rama unei amintiri, a unui vis sau poate chiar a morții. Descrierea fantasmatică a unui peisaj aparent exterior deschide un astfel de poem: "Marea și vântul fugeau/ Spre tainicele orizonturi;/ Fugea vântul cu capul gol -/ Marea vânătă de mânie/ În urma lor stelele mureau..." (Apele morții). Puterea apelor abisale de a schimba fața lumii se conturează într-un joc al semnificațiilor, eul se proiectează în ipostaza celui ce deține puterea de a modifica, după propria voință, cursul stihiilor ("Mare! te
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
micul decor miliardar al orașului - cum ar zice Bacovia”.5) în fața clădirilor cu coloane și lei, a vitrinelor splendid ornate, a saloanelor cu candelabre și oglinzi, vorba acestuia se dovedește a fi cea mai sugestivă caracterizare, atît în momentele de „mînie proletară”, cît și - chiar mai mult - în cele destinse, boeme. Evident, pentru cei dedați cu subînțelesurile. Dincolo de scepticism Pe lîngă poemul omonim, volumul Cu voi.... (1930), mai conține unul intitulat ,,Vobiscum”, cuvînt latinesc care înseamnă același lucru. Inițial, și primul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Octobre”, prin care Musset o admonesta pe George Sand, traduse astfel de Charles Drouhet: „Să-ți fie rușine ție care mai întîi mi-ai arătat ce e trădarea și m-ai făcut să-mi pierd mințile de groază și de mînie”, cît și de reproșurile pe care Eminescu i le aducea Cleopatrei Poenaru, fiica pictorului Lecca: „Tu m-ai ucis moralicește, mi-ai rupt șira spinării, m-ai deșelat moralicește, încît nu mai pot avea nici o bucurie în viață. Mi-e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]