4,819 matches
-
fost angajați în mod ocazional de conducătorii teritoriilor învecinate pe post de mercenari. "Annales Fuldenses" relatează că în 892, regele Arnulf al Franciei Răsăritene a atacat Moravia Mare, în rândurile armatei sale aflându-se războinici maghiari. Doi ani mai târziu, maghiarii au schimbat alianțele, atacând Panonia, de data aceasta alături de regele Svatopluk I al Moraviei Mari. La sfârșitul perioadei numită preistoria ungurilor, pe la 895, maghiarii au început „descălecatul” în Panonia, unde aveau să-și stabilească o nouă patrie.
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
a atacat Moravia Mare, în rândurile armatei sale aflându-se războinici maghiari. Doi ani mai târziu, maghiarii au schimbat alianțele, atacând Panonia, de data aceasta alături de regele Svatopluk I al Moraviei Mari. La sfârșitul perioadei numită preistoria ungurilor, pe la 895, maghiarii au început „descălecatul” în Panonia, unde aveau să-și stabilească o nouă patrie.
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
al cincilea al secolului al X-lea, sunt cuprinse în capitolele 12-40. Aceste tratate conțin sursele tradiționale și legendele cu privire la ocuparea în trecut a teritoriilor din jurul imperiului de către popoarele care le locuiau în timpul editării manuscrisului (sarazini, longobarzi, veneti, sârbi, croați, maghiari, pecenegi). Capitolele 1-8 și 10-12 explică politica imperială față de pecenegi și popoarele turcice. Capitolul 13 este privire generală a politicii externe din punctul de vedere al împăratului. Capitolele 43-46 tratează politica externă față de regiunile din nord-estul imperiului (Georgia și Armenia
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
pe ministrul de război Bartha să iscălească la 11 noiembrie, "„cu creion chimic”", ordinul potrivit căruia "„ofițerii, subofițerii și soldații români din Ardeal și Ungaria vor depune jurământul de credință în manile Consiliului Național Român”" din Budapesta, nu celui "„Național Maghiar”", cum a fost decretat cu puține zile mai înainte. Partea cea mai importantă a cărții o formează informațiile privitoare la Budapesta sub teroarea bolșevicilor și salvarea ei de către trupele române. Armata română a intrat în capitala trufașilor noștri dușmani dintotdeauna
Iuliu I. Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328813_a_330142]
-
în Parlament proiectul de lege inițiat de Institutul Elie Wiesel, cunoscut și ca “legea anti-legionară”. La 14 august 2013, după o serie de afirmații iredentiste făcute de participanții Jobbik la o tabără de vară din Transilvania, a solicitat declararea liderului maghiar Jobbik, Vona Gabor, persona non-grata pe teritoriul României. A fost considerat până în 2012 un apropiat al lui Dan Voiculescu. A condus campaniile electorale ale acestuia în 2008 și 2012. Începând cu 4 septembrie 2016, Ovidiu Raețchi este căsătorit cu Lăură
Ovidiu Raețchi () [Corola-website/Science/328810_a_330139]
-
fi înlocuite cu "regiuni" și "raioane," unități administrative organizate după model sovietic. La recensământul din 1930 în plasa Sfânta Ana au fost înregistrați 33.339 locuitori, dintre care 16.553 români (49,6%), 11.147 germani (33,4%), 4.521 maghiari (13,6%) ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 16.455 ortodocși (49,4%), 14.545 romano-catolici (43,7%), 1.105 luterani (3,3%), 511 greco-catolici (1,5%) ș.a. În 1930 Plasa Sântana era alcătuită din 13 sate. <br
Plasa Sfânta Ana, județul Arad () [Corola-website/Science/329432_a_330761]
-
probabil de la un mamut, sunt expuse la intrarea în Catedrala Wawel. Înainte de a se fi format statul polonez, Cracovia a fost capitala triburilor de Vistulanilor, subjugați pentru o perioadă scurtă de Moravia Mare. După ce Moravia Mare a fost distrusă de către maghiari, Cracovia a devenit parte a Regatului Boemiei. Prima apariție a numelui orașului în evidențele istorice datează din 966, atunci când un călător sefard evreu, Abraham ben Iacob, a descris Cracovia ca fiind un centru comercial notabil sub conducerea de atunci a
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
confuzie în rândul forțelor poloneze. Mongolii nu au ocupat castelul Legnica, dar nimic nu îi mai împiedica să jefuiască Silezia, înainte de a pleca să se unească cu forțele lor principale din Ungaria. Mongolii evitat forțele din Boemia, dar au învins maghiarii în Bătălia de la Mohi. Dar vestea că Marele Han Ögedei a murit în anul precedent a determinat întoarcerea descendenților Marelui han în capitala mongolă Karakorum pentru kurultai, adică alegerea următorului han, și, probabil, astfel au fost salvate ținuturile poloneze de
Invazia mongolă a Poloniei () [Corola-website/Science/329509_a_330838]
-
a invadat de mai multe ori regatul Ioanei și a alugat-o din regat. În cele din urmă, 37 de ani mai târziu, o rudă de-a lui Ludovic, Carol al III-lea de Neapole, a asasinat-o pe Ioana cu ajutorul maghiarilor. Ea a fost căsătorită de trei ori după moartea lui Andrei. Andrei și Ioana au avut împreună un fiu, Carol Martel (Napoli, 25 decembrie 1345 - 10 mai 1348), care a murit în Ungaria.
Andrei de Ungaria, Duce de Calabria () [Corola-website/Science/330924_a_332253]
-
Ludovic I al Ungariei a invadat Neapolele pentru a răzbuna asasinarea fratelui său Andrei. Pentru a asigura acceptarea căsătoriei lor și pentru a avea sprijinul împotriva acuzațiilor de omor, Ioana și-a vândut orașul. Moartea Neagră i-a forțat pe maghiari să se retragă din Neapole, în august 1348. Ioana, care tocmai o născuse pe fiica ei Caterina, s-a întors în regatul său împreună cu Ludovic. De la începutul anului 1349, toate documentele regatului au fost emise în numele ambilor soți, iar Ludovic
Ludovic I de Neapole () [Corola-website/Science/330927_a_332256]
-
29 de „accele”. Pe când se afla în această poziție, a dus la Viena scrisoarea sultanului cu privire la problema Morei, unde a avut ocazia să se întâlnească cu principele Savoieli Eugene. În anul 1716, a fost trimis la Belgrad ca traducător pentru maghiarii adunați împotriva locuitorilor orașului Nemce, pentru ca după semnarea [[Pacea de la Passarowitz|Păcii de la Passarowitz (2 iulie 1718), să fie ales tălmaciul principelui maghiar [[Francisc Rákóczi al II-lea]], aflat pe atunci la Tekirdağ. Și-a desfășurat această activitate până în anul
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
aproximativ 30 de ani de inactivitate a fost cumpărată de către Beylikçi Rașid și Vak’a-nüvis Vasıf Efendi, tipărindu-se cărțile intitulate "Sâmi", "Suphi ve Șakir tarihleri" și "Izzî Tarihi", apoi și-a continuat activitatea, în ciuda unor mici întreruperi. [[Categorie:Diplomați maghiari]] [[Categorie:Otomani]] [[Categorie:Tipografi]] [[Categorie:Traducători maghiari]]
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
și în 2008. În sezonul 2005-2006 și-a cucerit prima medalie în Cupa Mondială, obținând argintul la etapa de la Poitiers. Doi ani mai târziu a fost laureat cu bronz la Campionatul European din 2008 de la Kiev, după ce a pierdut cu maghiarul Géza Imre. Totuși, a fost selecționat numai ca rezervă la Jocurile Olimpice de vară din 2008 de la Beijing. Și-a privit doar de pe margine colegii de lot câștigând medalia de aur: regulamentul nu autoriza intrarea rezervei decât pentru a înlocui un
Jean-Michel Lucenay () [Corola-website/Science/334877_a_336206]
-
cartonașul negru, adică de descalificarea din competiția. În sezonul 2008-2009 a câștigat prima sa etapa de Cupa Mondială, Trofeul Carroccio la Legnano. În sezonul următora obținut aurul la Campionatul European din 2010 de la Leipzig, după ce a trecut în finala de maghiarul Gábor Boczkó. În același an a ajuns în semifinală la Campionatul Mondial de la Paris. A pierdut cu conaționalul său Gauthier Grumier și s-a mulțumit cu bronzul. La proba pe echipe Franța a învins Statele Unite în finala, adjudecându-și medalia
Jean-Michel Lucenay () [Corola-website/Science/334877_a_336206]
-
n. 11 iulie 1965, Gătaia) este un cleric român, episcop al Diecezei Romano-Catolice de Oradea Mare. S-a născut într-o familie de etnici maghiari din satul Gătaia ("Gátalja"), aflat azi în județul Timiș. A studiat la Institutul Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia. A fost hirotonit preot la 24 iunie 1990 de către episcopul Sebastian Kräuter și încardinat în Dieceza de Timișoara. A activat ca vicar
László Böcskei () [Corola-website/Science/334977_a_336306]
-
ÎN 1869 SEP. 10"”, iar cea de pe fața dinspre nord: „"'Prefectul Zarandului în 1848-9, prins mișelește în Abrud și spânzurat la Iosaș de fugăii unguri bătuți de Iancu. Mor liniștit moartea mea e răsbunată deajunsor în cele două înfrângeri ale maghiarilor la Abrud i-au fost ultimele-i vorbe — osămintele lui sau adus aici în 16 august 1924 la centenarul nașterii lui Iancu"”. Simeon Groza (n. 1822 Rovina - d. 19 februarie 1885 Rovina) a fost preot în Rovina, revoluționar pașoptist, viceprefect
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
reprezentată de prizonierii de origine română de aici s-a mărit semnificativ, aceștia făcându-și un bun renume și o bună imagine în rândul populației civile. Ușurința cu care cetățenii italieni au putut să comunice cu aceștia în raport cu germanii și maghiarii, precum și spiritul lor sacrificiu asociat demonstrației de a fi buni lucrători, au dus la apariția respectului locuitorilor față de români. Aceasta a mers până în punctul în care au fost create în mod spontan comitete civile italiene de solidaritate și de asistență
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
căpitanul maghiar a refuzat să dea mâna cu cel sovietic. Apoi provocările verbale s-au transformat în violență sub apă. Cu un minut înainte de final, la scorul de 4-0 pentru Ungaria, sovieticul Valentin Proposkov l-a lovit în cap pe maghiarul Ervin Zádor, care a fost evacuat din bazin cu o arcadă spartă. Mulțimea furioasă i-a amenințat pe jucătorii sovietici și poliția a intervenit. Ungaria a cucerit medalia de aur în cele din urmă. După competiție, Ervin Zádor și aproape
Polo pe apă la Jocurile Olimpice de vară din 1956 () [Corola-website/Science/335490_a_336819]
-
trebui să nască domnule Președinte? Care spital este sigur? De unde a aparut acest virus? Cum se răspândește? Dacă se va îmbolnăvi copilul meu eu ce mă fac? Ce fel de virus este? Cine l-a produs? Ni l-au plasat maghiarii? Rușii? Sârbii? Bulgarii? Este un atac asupra țării noastre? Știți că virusul poate fi o armă? Știu că dumneavoastră nu aveți copii, dar ați putea fi interesat de noi, cei care ne întemeiem o familie, facem copii, si contribuim la
Paul Hitter, mesaj pentru Klaus Iohannis: „Vă voi lăsa cadavrul copilului meu pe treptele palatulu" by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101374_a_102666]
-
astfel în lagărele din Bărăgan. Consolidându-se, regimul comunist promovează cultura yiddish și muzica klezmer, dar excluziv în cadrul proletcultismului oficial, pentru a proslăvi Partidul și conducătorii săi. A apărut astfel un folclor evreiesc „socialist” care, aidoma folclorului românilor, sașilor sau maghiarilor, nu reușea să ascundă înăbușirea intelectuală și economică a majorității cetățenilor țării, evrei sau nu. Astfel, ca și sașii, evreii din România au părăsit masiv țara, emigrând spre statul care accepta să plătească pentru ei, anume Israelul. Astfel, dispare treptat
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
cale mai sigură de transport a petrolului românesc spre Germania. Lucrările, reîncepute în 1941, s-au desfășurat de data aceasta într-un ritm mai rapid. Circa 2000 de oameni de diferite naționalități au lucrat la tunel: germani, ruși, cehi, țigani, maghiari, bulgari, italieni și români, mulți dintre ei prizonieri de război. Înfrângerea Germaniei pe Frontul de Est a pus însă capăt pentru a treia oară construcției. Până în acel moment se săpaseră, conform inginerului Radu Bellu de la Divizia de Patrimoniu a CFR
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
1867. Ungaria dorea acum ca, pe lângă Armata comună și Marina de război imperială și regală, care erau subordonate doar Împăratului și Ministerului de război imperial și regal, să posede și o forță militară proprie, care trebuia să se subordoneze guvernului maghiar. Compromisul a cuprins prin urmare și dreptul Ungariei de a-și întemeia o Forță de apărare regală maghiară, "Király Honvédség", numită colocvial cel mai adesea "Honvéd". Contraponderea cisleithanică a apariției honvezilor a fost înființarea unei "Forțe de apărare" ("k.k
Forțele de apărare cezaro-crăiești () [Corola-website/Science/337487_a_338816]
-
îi era permis să conducă în mod personal ședințele Consiliului. La început, membri ai Consiliului Ministerial erau doar cei trei miniștri comuni: Începând cu 1869 au început să ia parte în mod oportun la întruniri și prim-miniștrii "austriac" și "maghiar" care aveau drept de vot, iar în caz de necesitate participau și alți miniștri ai ambelor guverne, precum și alți înalți funcționari. Adesea era prezent și șeful de stat major, care avea dreptul să raporteze direct monarhului. Prezența monarhului rămânea la
Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune al Monarhiei Austro-Ungare () [Corola-website/Science/337485_a_338814]
-
ele erau prezenți mai mulți membri decât în cealaltă. În această situație, voturile pro și contra erau numărate împreună, nu erau separate pe delegații. Cum în viziunea părții austriece ședințele comune simbolizau ideea de imperiu unitar, ceea ce nu corespundea viziunii maghiarilor, partea maghiară a evitat în mod riguros să se ajungă la ședințe comune. Potrivit § 1 al legii, "afaceri comune" erau exclusiv: În conformitate cu aceste puncte, au fost create ministere comune pentru externe și pentru război, precum și un minister al finanțelor comune
Constituția din decembrie () [Corola-website/Science/337486_a_338815]
-
zece ani prin acorduri politice (și prin legi corespunzătoare) între Cisleithania și Transleithania. Forțele de apărare cezaro-crăiești și Forțele de apărare regale maghiare nu erau subordonate Ministerului de război imperial și regal, ci Ministerului cezaro-crăiesc al apărării, respectiv Ministerului regal maghiar al apărării. Pentru toate treburile obștești comune, inclusiv pentru Armata Comună, exista o repartiție a costurilor clar stabilită între cele două jumătăți ale Dublei Monarhii. Începâd cu 1867, Transleithania suporta 30 % din costurile comune ale armatei imperiale și regale. Potrivit
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]