5,446 matches
-
în același timp întregul grup asupra obiectivelor și intențiilor poliției politice. Chiar și mie mi-au fost încredințate "sarcini de colaborator" de către un maior pe nume Ianto, ofițerul de Securitate ce se ocupa de Universitate. Informațiile urma să le transmit maiorului Rudolf Köppe în camera 505, sediul din Universitate al Securității. Așa cum s-a aflat mai târziu, Köppe era nu numai o figură cheie în lovitura plănuită de Securitate împotriva Grupului, ci și responsabil din partea unei secții speciale pentru minoritatea germană
William Totok () [Corola-website/Science/302192_a_303521]
-
a dobândit actele de studii superioare prin acte de corupție, diploma sa universitară fiind falsă. Ministrul Papuc nu a prezentat niciodată presei actele sale de studii, refuzând să comenteze. Un alt scandal a izbucnit imediat după ce, la 9 octombrie 2006, maiorul de poliție Constantin Domnișor și familia sa au devenit ținte ale unei tentative de asasinat în urma unei explozii cu grenadă. Domnisor afirmă că tentativa a fost organizată în urma deconspirării de către acesta a unor ilegalități comise de Ministerul Afacerilor Interne la
Gheorghe Papuc () [Corola-website/Science/302593_a_303922]
-
de către acesta a unor ilegalități comise de Ministerul Afacerilor Interne la repartizarea de locuințe pentru ofițeri. El a afirmat că atunci când a insistat să obțină un apartament de la stat, a descoperit că pe numele său fusese deja repartizată o locuință. Maiorul declară, că după aflarea de către el a acestor informații, a fost amenințat cu răfuiala chiar de ministrul de Interne, Gheorghe Papuc. Pe 19 ianuarie 2015 Gheorghe Papuc a fost condamnat de către Curtea de Apel Chișinău la 4 ani de închisoare
Gheorghe Papuc () [Corola-website/Science/302593_a_303922]
-
frontierei, în orașul Sortavala și pe drumurile către Värtsilä și Korpiselkä. La 9 iulie s-a dat ordinul de începere a atacului. Sarcina străpungerii liniilor sovietice i-a revenit Corpului al 6-lea condus de eroul bătăliei de la Tolvajärvi, generalul maior Paavo Talvela. Generalul a împrumutat cât mai multe piese de artilerie disponibile de la alte unități ale Armatei Kareliei. După o intensă pregătire de artilerie, atacul s-a dezlănțuit la 10 iulie spre Korpiselkä. Până la 23 august întreaga Karelie a fost
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
Hitler Atacul german împotriva Țărilor de Jos a fost programat pentru 17 ianuarie 1940. Pe 10 ianuarie, un avion german Messerschmitt Bf 108 a aterizat forțat la Maasmechelen, la nord de Maastricht (Belgia). Printre pasagerii avionului s-a numărat și maiorul "Luftwaffe" Hellmuth Reinberger, care avea în bagaje și copia ultimei versiuni a "Aufmarschanweisung N°2". Reinberger nu a reușit să distrugă documentul, care a ajuns în cele din urmă în mâinile serviciilor de informații belgiene. S-a susținut uneori că
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
de Război aproba prin Decizia Ministerială nr. 531 din 12 februarie 1906, înființarea Școlii de tragere a Infanteriei. Școala urmează să funcționeze la Câmpul Regional de Instrucție al Corpului 2 Armată (Mihai Bravu). Pentru încadrarea acestei școli sunt prevazuți: - 1 maior, Comandant; - 2 căpitani (1 ajutor al comandantului școlii și 1 comandant de companie instrucție); - 1 locotenent, ofițer cu tragerea Pe data de 10 mai 1906, prin Înaltul Decret nr. 1688/1906, căpitanul a fost înaintat la gradul de maior și
Gheorghe Mărdărescu () [Corola-website/Science/302701_a_304030]
-
1 maior, Comandant; - 2 căpitani (1 ajutor al comandantului școlii și 1 comandant de companie instrucție); - 1 locotenent, ofițer cu tragerea Pe data de 10 mai 1906, prin Înaltul Decret nr. 1688/1906, căpitanul a fost înaintat la gradul de maior și numit comandant al Școlii de Tragere. Între 1901-1906 a fost director de studii militare la Academia Militară, comandant la școala de infanterie și șef de studii maistru militar al claselor de corp I și II. La 1 apriie 1913
Gheorghe Mărdărescu () [Corola-website/Science/302701_a_304030]
-
3 august fiind tratată cu discreție. Generalul Mărdărescu a devenit ulterior ministru de război. Acțiunile armatei române desfășurate în Ungaria ocupată, inclusiv Budapesta, au fost criticate de membrii Misiunii Militare Aliate (Allied Military Mission), în special de reprezentantul american, general maior Harry Hill Bandholtz. Acesta din urmă a devenit vestit datorită intervenției ferme cu care a împiedicat pe 5 octombrie 1919 sechestrarea bunurilor Muzeului Național al Ungariei.
Gheorghe Mărdărescu () [Corola-website/Science/302701_a_304030]
-
cel de-al Doilea Război Mondial. Szálasi a avut o orientare politică fascista și a fost declarat criminal de război. A intrat în armată la o vârstă tînără și a devenit ofițer. În 1935 a părăsit armata cu gradul de maior și și-a început cariera politică în calitate de membru al unor grupuri naționaliste de extremă dreaptă. În octombrie 1918 a emigrat în Ungaria, unde la 24 octombrie 1918 a pornit revoluția de stânga zisă revoluția „rozei de toamnă” ("Őszirózsás Forradalom"; őszirózsa
Ferenc Szálasi () [Corola-website/Science/302702_a_304031]
-
acasă pentru reparații. Căpitanul Richard E. Fleming, aviator din cadrul US Marine Corps, a fost decorat post mortem cu Medalia de Onoare pentru atacul asupra lui "Mikuma". În august 1942, aerodromul din Guadalcanal a fost denumit în onoarea unui alt aviator, maiorul Lofton Henderson, care a fost ucis în timp ce își conducea escadronul în atacul împotriva portavioanelor japoneze, fiind primul aviator din cadrul marinei care a murit în această bătălie. În acest timp, s-au amplificat eforturile de salvare a protavionului "Yorktown" care a
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
stat” și transmise verbal sau ca documente cu regim secret, de fiecare dată când autoritățile militare sau civile evitau să-i execute pe evrei, fie de teama consecințelor, fie că nu credeau în existența unor asemenea ordine. De exemplu, cazul maiorului Frigan din garnizoana Cetatea Albă, care nu a cunoscut "ordinele speciale" și a cerut instrucțiuni în scris pentru executarea evreilor - Pretorul Armatei a III-a, colonelul Marcel Petala, s-a deplasat la Cetatea Albă pentru a ordona personal maiorului directivele
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
cazul maiorului Frigan din garnizoana Cetatea Albă, care nu a cunoscut "ordinele speciale" și a cerut instrucțiuni în scris pentru executarea evreilor - Pretorul Armatei a III-a, colonelul Marcel Petala, s-a deplasat la Cetatea Albă pentru a ordona personal maiorului directivele. Imediat au fost executați toți cei 3.500 de evrei care mai rămăseseră în ghetou . "Ordinele speciale" erau date direct de Ion Antonescu Armatei, Serviciului special de informații și Jandarmeriei, iar Mihai Antonescu ordona administrației civile. Executantul "ordinelor speciale
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
atare, a participat la războiul din 1809, fiind din nou rănit grav la Wagram, iar apoi transferat la Regimentul Infanterie "Baron Vogelsang" nr. 47 și numit cămărar imperial. Prin cea mai înaltă decizie din 19 august 1813, a fost numit maior și comandant al abia înființatei Baterii Ușoare Germane nr. 1, unde a fost responsabil pentru organizarea acesteia. Cu acest batalion a luptat în divizia generalului Conte Bubna (1814), apoi în Armată Rinului de Sus la Corpul generalului de armată, contele
Julius Jacob von Haynau () [Corola-website/Science/302803_a_304132]
-
polemica universitară. Bonaventura va încerca să ducă mai departe tradiția spirituală augustiniană și cea a Sfântului Anselm, compunând tratatul "Itinerarium mentis in Deum" („Itinerariul minții în Dumnezeu”, 1259). Va scrie și o biografie a Sfântului Francisc din Assisi, numită "Legenda maior" (1260), care va deveni versiunea oficială a ordinului Franciscan. Printr-o serie de conferințe intitulate " Despre cele zece precepte" (1267) și "Despre cele șapte daruri ale Sfântului Spirit" (1268) se va implica personal în cearta pariziană, combătând ideea unității intelectului
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
comanda lui Mihail Kamenski și Mihail Kutuzov în războaiele împotriva turcilor și, în cele din urmă, în războiul împotriva Franței, în 1813-1814. În 1820, el a înăbușit o revoltă în Caucaz, pentru această acțiune fiind înaintat la gradul de general maior. În 1828-1839 a luptat, sub comanda prințului Peter von Wittgenstein, împotriva turcilor, a învins la Aidos și a semnat pacea de la Adrianopol. În 1839 este numit gubernator al Siberiei Răsăritene. Se retrage din viața publică în 1851. În momentul în
Gorceakov () [Corola-website/Science/303324_a_304653]
-
să facă din el un politician de succes i-au permis să se înțeleagă bine cu ei, ca și cu soldații din alte culte creștine și cu evreii din unitatea sa. Truman a fost lăsat la vatră cu grad de maior în mai 1919. În 1920 a fost numit maior în Corpul Ofițerilor în Rezervă; a devenit apoi locotenent-colonel în 1925 și colonel în 1932. În deceniile anilor 1920 și 1930, Truman a comandat Batalionul 1 din cadrul Regimentului 379 Artilerie de
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
au permis să se înțeleagă bine cu ei, ca și cu soldații din alte culte creștine și cu evreii din unitatea sa. Truman a fost lăsat la vatră cu grad de maior în mai 1919. În 1920 a fost numit maior în Corpul Ofițerilor în Rezervă; a devenit apoi locotenent-colonel în 1925 și colonel în 1932. În deceniile anilor 1920 și 1930, Truman a comandat Batalionul 1 din cadrul Regimentului 379 Artilerie de Câmp, unitate din cadrul Diviziei 102 Infanterie. După ce a fost
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
Döme Sztójai a fost ulterior condamnat la moarte de Tribunalul Poporului din Budapesta și executat. În tinerețe, Sztójay a servit în primul război mondial ca agent de informații în cadrul armatei austro-ungare. Ulterior, din noiembrie 1918, a condus cu gradul de maior departamentul de informații nr. 1 în cadrul armatei noului regim Mihály Károlyi, căreia i-a succedat Armata Roșie a Republicii Sfaturilor (Sovietică) de sub conducerea lui Béla Kun. Apoi a trecut în rândurile Armatei Naționale contrarevoluționare de sub comanda lui Miklós Horthy unde
Döme Sztójay () [Corola-website/Science/302864_a_304193]
-
părintele muzicii militare românești, compozitorul primului imn național, cântat vreme de 85 de ani, vorbește despre eleganța în conversație, suplețea spirituală și umorul ofițerului muzician. Un comandant de corp de armată îl provocase pe cel care între timp fusese avansat maior de fanfară și „capelmaistru” (șef de fanfară), să vadă frontul aievea în prima linie de luptă. Cu riscul de a fi acuzat de insubordonare, Hübsch l-a refuzat: "„Am onoarea să vă raportez, că glonțul care vă ucide pe dumneavoastră
Eduard Hübsch () [Corola-website/Science/302923_a_304252]
-
apoi adjutant. Era apreciat în mod particular datorită calmului și curajului său. A devenit erou încă din viață prin faptele sale de arme din luptele de la Shilloh, Corinth, Vicksburg, Atlanta, Savannah. În vara anului 1863 este promovat la gradul de maior, iar apoi în mai 1864, la începutul Bătăliei pentru orașul Atlanta, generalul Frank P. Blair îl aduce la Cartierul General al Armatei Nordiste și îl avansează la gradul de “Provost Marshall” al Regimentului 17. În august 1864 Pomuț cere permisiunea
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
a înrolat voluntar în Brigăzile Internaționale de partea forțelor republicane din Spania sub numele Walter Roman. Anii petrecuți în Spania au fost evocați în volumul autobiografic "Sub cerul Spaniei. Cavalerii speranței". În războiul civil din Spania a avut gradul de maior și a fost comandantul unui batalion de artilerie din brigada a 11-a “Venceremos”. În Spania, Walter Roman s-a căsătorit cu Hortensia Vallejo, o comunistă spaniolă. În cursul războiului a fost rănit la plămâni. După ce Republica Spaniolă a fost
Valter Roman () [Corola-website/Science/304507_a_305836]
-
legătură. A devenit deputat în Sovietul Suprem al RSS Ucrainene (1940-1944) și viceprimar de Cernăuți, sprijinind în această calitate deportările de români și de persoane calificate drept ostile regimului comunist din Bucovina și fiind recompensat de sovietici cu gradul de maior în Armata Roșie. A participat la organizarea Diviziei "Tudor Vladimirescu" pe teritoriul URSS. După 1944 a fost membru în secretariatul CC al PCR, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și ministru al finanțelor (1947-1952). În mai 1952 a fost condamnat de
Vasile Luca () [Corola-website/Science/304559_a_305888]
-
9 aprilie 1886 la Karlsruhe, Germania) a fost un scriitor și poet german, foarte popular în secolul XIX. A scris povestiri și lucrări epice în versuri, precum și textele unui număr mare de lieduri. Joseph Victor Scheffel era fiul unui fost maior în armata ducatului de Baden care era și inginer constructor, consilier superior de construcții la Karlsruhe , membru al comisiei de regularizare a cursului Rinului. Mama sa, născută Josephine Krederer, fiica unor comercianți prosperi din Oberndorf am Neckar, era o femeie
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
iar în 10 noiembrie 1938 un nou zbor pe ruta Berlin - Chemnitz - Berlin. Avionul, înmatriculat YR-MDI, era vopsit în galben, iar în pe fuzelaj avea vopsit un mare tricolor românesc. După mai multe peripeții avionul este adus în România de maiorul Gherasim, la 11 februaie 1939. Vinde avionul, cu intenția de a cumpăra un alt avion de la firma Percival, recuperând o parte din bani de la Ministerul Aerului și Marinei, care achiziționează avionul pentru Bâzu Cantacacuzino, binecunoscut aviator acrobat și de raid
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
el a fost exilat în lotul celor 69 de persoane după eșecul mișcării. Stabilit pentru un timp la Semlin (1849), lângă Belgrad, Iscovescu a cunoscut pe unii revoluționari sârbi, Milivoi Petrovici comandantul artileriei sârbești și adjutant al generalului Knidjanin și maiorul Radovan Petrovici, și le-a executat portretele. În aceeași perioadă a realizat și portretul lui Dimitrie Bolintineanu (8 martie 1849), a lui Kypra (1849). Apoi, Barbu Iscovescu a plecat în anul 1849 să studieze la Paris, unde i-au fost
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]