5,136 matches
-
tale, atunci ți-o promit fără ezitare și cu speranța că vom evita bâlciul acesta de prost gust în care te-ai băgat de una singură, neglijând amănuntul că avem doi copii mari și se ivise posibilitatea unui post la Metrou... Asta-i situația, Paraschive! Mai clară ca bună ziua!.. Eforturi zadarnice!.. Am înțeles... Dar în schimbul semnăturii promise îmi poți spune cine-i al treilea și în ce situație se află? Doresc doar câteva date dintr-o simplă curiozitate... și nicidecum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
el nu era decât viața lui care și ținea respirația. Simți bucata lipicioasă de vată de zahăr din mijloc și i se făcu poftă. Se ridică brusc. Îmbrăcă puloverul și ieși alergând pe scări. Mali vinde astăzi la intrarea în metrou. O luă într-acolo. În goană depăși rastelul cu biciclete și berăria, apoi stația de autobuz și chioșcul cu ziare. De pe frunte transpirația îi curgea spre tâmple; o șterse cu dosul mâinii și apoi o întinse peste urmele de vată
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
puțin să respire. Sângele îi bătea în cap și îi invadă obrajii. Toată iubirea din lume venea acum asupra lui și știa că o să fie fericit. Va mânca vată de zahăr de la Mali și o să râdă ca în reclamele de la metrou, cu gura până la urechi peste care o să atârne inegal firele albe și dulci de vată. Apoi va lua metroul și va ajunge în sfârșit undeva unde să nu fie decât tunelul gol fără nori și fără stele, ca să-l împresoare
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
poate că nici n-o s-o vadă, o să se piardă în mulțime, el o să plece din nou și ea?... ea o să rămână cu rușinea asta mereu. Se apropia de centru, dar străzile din jur erau goale, nici de la gurile de metrou nu ieșea nimeni, nu trecea nici o mașină și inima i se strânse ușor de frică. Mai avea două străzi. Peste tot era pustiu, nici chiar în piața centrală nu văzu decât pungi de hârtie, pahare de plastic și mii de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
că se afla pizza. Nici unul nu încerca să-l privească pe celălalt, erau niște străini fără istorie sau identitate, genul de oameni cu care te întâlnești o dată în viață și atunci în locuri total neinteresante - pe scara rulantă sau în metrou -, când nu poți face nimic pentru a-ți etala calitățile tale de individ al acestui secol atât de modern. Fiecare mișcare a vecinului putea fi anticipată, de pildă bătrânul din colțul din dreapta își dregea glasul în timp ce privea cu coada ochiului
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
dar cum?... când?... până unde? M-am cuibărit mai bine în palton și, prin noroi, în beznă, m-am întors în oraș. Cucoana cu crizanteme a mers o vreme în urma mea, apoi a cotit pe o străduță spre stația de metrou. Pe măsură ce mă afundam tot mai adânc în ploaie, începea să-mi pară rău că nu dezlipisem abțibildul cu chipul meu de pe ușa autobuzului. În minte îmi tot apăreau rândurile lui Dickens și mult, mult noiembrie. IERI Când a deschis ochii
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
la lucru, frate! Este muncă multă, studiu mult însă îmi place. Mi-ar face plăcere să ne mai vedem. Sper să ne mai întâlnim. Să nu-mi porți ranchiună,a rugat-o el după ce s-au îmbrățișat în stația de metrou, urmându-și drumul fiecare în direcția lui. Mergând spre casă, Cecilia s-a gândit cum ar fi fost dacă nu s-ar fi răcit relația ei cu Robert.S-ar fi stabilit în Germania. Acum nu s-ar fi simțit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
lângă bideu într-o baie de marmură albă -, chiar și atunci e foarte probabil să existe o minusculă cameră video care să te urmărească. Spune că singurul loc în care mai poți face sex e în public. Pe trotuar. În metrou. Oamenii vor să spioneze doar atunci când li se pare că nu pot s-o facă. În plus, spune ea, tot stilul ăla de viață „șampanie și caviar” și-a pierdut farmecul. Să te urci în avionul tău Lear și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
e construit astfel încât să excludă realitatea interioară și să le permită actorilor să și-o creeze pe a lor. Pereții sunt dubli, din beton, iar spațiul dintre plăci e umplut cu rumeguș. Așa încât nici o sirenă de poliție sau vuiet de metrou să nu poată strica vraja unei morți false pe scenă. Astfel încât nici o alarmă de mașină sau ciocan pneumatic să nu transforme un sărut romantic într-o scenă la care se râde în hohote. Apusul e atunci când domnul Whittier se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sale soarta lumii, ce dispune de resurse tainice, declanșează războaie și revolte, revoluții și tiranii; ea era „sursa tuturor relelor“. Revoluția Franceză, Canalul Panamez, Liga Națiunilor, Tratatul de la Versailles, Republica de la Weimar, metroul parizian - erau operele ei. (À propos: acest metrou nu era nimic altceva decât o lagună sub zidurile orașului prin intermediul căreia se vor arunca În aer capitalele Europei). Această „ocultă și iresponsabilă organizație“ plătea din fonduri obscure pe detractorii religiei și ai legii, pe lista de plată figurând Voltaire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-i plăti o Îngropăciune cumsecade. CÎnd sosi momentul plății, cadavrul fusese deja Înmormîntat Într-o groapă comună, lîngă trupurile unor cerșetori și ale unor oameni fără nume care apăreau plutind În port sau care mureau de frig pe treptele de la metrou. Fie și numai ca să nu se dea bătut, Monsieur Roquefort nu-l uită pe Carax. Unsprezece ani după ce descoperise Casa roșie, hotărî să le Împrumute romanul celor două eleve ale sale, cu speranța ca, poate, acea stranie carte să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
funicular și să urc versantul pînă la vechiul parc de distracții din vîrf, ca să mă pierd printre carusele și prin sălile de jocuri mecanice, Însă promisesem să mă Întorc la timp la librărie. Pe cînd mă Îndreptam spre stația de metrou, mi l-am imaginat pe Julián Carax mergînd pe același trotuar și contemplînd aceleași fațade solemne care, de atunci, abia dacă se schimbaseră, cu scările și cu grădinile lor pline de statui, așteptînd poate același tramvai albastru care se cocoța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Foile și mapele erau ordonate și dispuse pe trei rînduri simetrice. CÎnd m-am Întors, mi-am dat seama că Nuria Monfort mă privea din pragul holului. Mă observa În tăcere, așa cum te uiți la străinii de pe stradă sau din metrou. Își aprinse o țigară și rămase acolo unde se afla, cu chipul estompat În volutele de fum albastru. M-am gîndit că Nuria Monfort avea, fără să vrea, Înfățișarea unei femei fatale, din acelea care Îl ațîțau pe Fermín atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
îmi dă senzația că visez. Și totuși sunt aici, singură în mijlocul unei lumi complet necunoscute, "la capătul lumii", cum ar spune bunica, și totuși nu am senzația de loc străin. Am senzația doar că visez. Nu departe, la ieșirea din metrou, un aborigen cântă dintr-un fel de corn, un cântec gutural. Îl privesc. Din punctul de vedere al unui european poate fi un negru urât. Mă uit îndelung la el. Fața brăzdată de riduri, mușchii feței și ai trupului foarte
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
La Fayette" australian. În el se află cele mai luxoase și cele mai exotice magazine. Subsolul, plin de galerii și prăvălii de tot felul, mai ales de îmbrăcăminte, pe care nimeni nu pare să o cumpere, coboară spre stația de metrou din centrul orașului. De aici poți ajunge în toate colțurile Sydney-ului. Mă rătăcesc prin mulțime, undeva pe un peron un chinez bătrân cântă la un fel de chitară. Melodia se strecoară prin vacarmul trecătorilor ca apa unui pârâiaș. Mă întoarce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a cultivat două specii de oameni, călăii și victimele. Călăii i-a selecționat cu mare profesionalism, iar victimele nu au fost decât rezultatele muncii desăvârșite a celor dintâi. Silvia mă trage de mână ca pe un copil, în stațiile de metrou și de autobuz, pentru a se asigura că nu mă va pierde în puhoiul de oameni, sărim de pe un peron pe altul, fugim după autobuze care au plecat din stație exact ca la Prundul Bârgăului. La început am fost furioasă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ăia. Nu-i interesa. Ne-ajuta aurolacii de-acolo, ne ajuta. Le dădeam și lor un pachet de țigări, zece mii de lei și trăgea de le venea rău. Și le ardeam pe câmp, acolo. Băgam în sac și plecam prin metrou, prin tramvaie... așa plecam cu ei acasă. În saci, da, că eram îmbrăcați curați. Că-i plăteam pe ăia - zece-cinșpe mii. Pe aurolaci. Ei tăia. Întâi îi ardeam. Îi dădeam foc, că are cauciucul ăla grosu’. Are două rânduri... de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sufletu’, nu? Poate să fac ceva aici pentru ea? Nu am încercat niciodată, să pictez, să sculptez, dar afară... ce am lucrat acolo, aici nu pot face. Am lucrat pe mașini de tăiat, ca montator - cum e în stații de metrou, ați văzut cum este pusă marmura și jos, și pe pereți. Eu am pus-o cu întreaga echipă cu care-am lucrat. Am făcut Brâncoveanu, Piața Romană și urma și alte stații de metrou. Metroul era ca mașina mea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
montator - cum e în stații de metrou, ați văzut cum este pusă marmura și jos, și pe pereți. Eu am pus-o cu întreaga echipă cu care-am lucrat. Am făcut Brâncoveanu, Piața Romană și urma și alte stații de metrou. Metroul era ca mașina mea pentru mine. Pentru că cu el plecam de la Gara de Nord până la Eroilor și, de la Eroilor, schimbam la Industriilor. Acolo am făcut școala profesională, la capătul la Industriilor. Familia mea e bună, nu ca financiar, mama ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
însă văd deșertăciunea care era în sufletul meu. La 19 ani am fost condamnat pentru tot restul vieții. Am muncit 4 ani. Am început ca necalificat, apoi cu un curs, m-am calificat. Am lucrat la întreținerea căii ferate de metrou. Sincer nu mi-a plăcut să muncesc de la o vârstă așa fragedă. M-am apucat așa tânăr că asta a fost condiția care mi s-a pus dacă vreau să părăsesc căminul. Mama a intervenit pe lângă tatăl meu vitreg ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
bani și le vindeam cu-un leu. Vindeam bilete la cinematograf, bișniță, țigări „Carpați“, bere, ulei. Culegeam tei, cireșe - de prin grădini, de pe la oameni de-acolo - dup-aia le vindeam în târg. Mă plimbam cu mașinile, cu metroul. Dormeam în metrou. Rămâneam în ultimul metrou, la capăt mă dădeam jos. Dacă venea cineva, spuneam care-i treaba și mă mai lua Miliția, chema pe ai mei să mă ducă acasă. Suflet de țigancă Pân-a murit el, nu am fost acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu-un leu. Vindeam bilete la cinematograf, bișniță, țigări „Carpați“, bere, ulei. Culegeam tei, cireșe - de prin grădini, de pe la oameni de-acolo - dup-aia le vindeam în târg. Mă plimbam cu mașinile, cu metroul. Dormeam în metrou. Rămâneam în ultimul metrou, la capăt mă dădeam jos. Dacă venea cineva, spuneam care-i treaba și mă mai lua Miliția, chema pe ai mei să mă ducă acasă. Suflet de țigancă Pân-a murit el, nu am fost acasă. M-am întors că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
până la Revoluție. Am stat vreo trei luni pe stradă, cu aurolacii. Și dup-aia, m-a luat o femeie, o țigancă din Grozăvești și, pe lângă cei șapte copii ai ei, m-a crescu și pe mine. M-a luat în metrou. Mi-era frică să merg cu ea, că erau niște zvonuri atuncea că țiganii-i ia, îi bagă-n sac și-i vinde. A dat telefon și-au venit trei frați de-ai mei, trei copii de-ai ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
e tâlhărie cu moartea victimei. Nu l-au lăsat mort în casă. Era în viață când au plecat. „Versiunea este că ne-am dus să furăm.“ Pontul îl avea Gavrilă. Erau prieteni dinainte. Nu lucrau în același loc, Gavrilă,la „Metrou Eroilor“, Păun, la „Metrou Timpuri Noi“. Era prima oară când spărgeau un apartament. Prima oară la furat? Nu poți să zici că era prima oară. El a mai furat, dar câte puțin. Cel puțin, nu era hoț. Făcea chestii d-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
victimei. Nu l-au lăsat mort în casă. Era în viață când au plecat. „Versiunea este că ne-am dus să furăm.“ Pontul îl avea Gavrilă. Erau prieteni dinainte. Nu lucrau în același loc, Gavrilă,la „Metrou Eroilor“, Păun, la „Metrou Timpuri Noi“. Era prima oară când spărgeau un apartament. Prima oară la furat? Nu poți să zici că era prima oară. El a mai furat, dar câte puțin. Cel puțin, nu era hoț. Făcea chestii d-astea mărunte. Adică, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]