6,536 matches
-
căci te-aș fi dus mireasă în țara iubirii mele“. Scrisese oare toate acestea în scrisoare, se întreba Radu, sau doar a vrut să le scrie? Știa că nopți lungi în temnițe o chemase pe domnița lui: „Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine! Degrabă coboară din Amana, din Senir și din Liban, din ale leilor culcușuri și din munți cu leoparzi!“ Ajunseseră. În piața de la Iali Kiosk erau întinse corturi deschise spre locul execuției și un fel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu ajunge; apare în sfârșit fratele mai mic, anunțând că viitorul soț renunță la căsătorie și că el se prezintă în locul și poziția acestuia. E acceptat, preotul care slujește ca să nu-și piardă salariul, familia, pentru a evita un scandal, mireasa, pentru a-și folosi toaleta; ce-i păsa dacă era unul sau celălalt? Nu aveau ei drepturi egale? Căsătoria se făcu. Adevărul asupra pretinsei rupturi nu întârzie să se afle: fratele mai mic se dusese la cel mai mare în timp ce
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
adăpostirea celor refugiați din calea holerei; totuși s-au înregistrat două decese la Mănăstirea Neamț: al Pulheriei, soția marelui logofăt Dimitrie Cantacuzino - Pașcanu și al Eufrosinei, fiica postelnicului și cunoscutului publicist Gheorghe Asachi, ce urma peste o lună să fie mireasă, ambele răpuse de cumplita boală 245. La începutul toamnei, holera a încetat cu totul în ținutul Neamț, iar în ținutul Dorohoi mai subzista, dar într-o formă ușoară 246. Apoi, din raportul nr. 8 745 al Isprăvniciei ținutului Bacău, din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mai ești cu noi fată și mai stai să povestim Ca fetele să vorbim. Că te-ai duce la bărbat ți-ai pune batic pe cap Ai avea griji și nevoi și nu ai mai sta cu noi. Cânta mândră miresei alături de celelalte drușculițe. Cânta pentru surata ei, cânta durerea ei. Curând veni și alaiul mirelui cu ginerică în frunte. Îi primi Anica, voioasă, zâmbind... ce folos la inimă arsă. După ce se tocmi la deschisul porților, îi primi cu vorbe pline
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ei. Curând veni și alaiul mirelui cu ginerică în frunte. Îi primi Anica, voioasă, zâmbind... ce folos la inimă arsă. După ce se tocmi la deschisul porților, îi primi cu vorbe pline de miere și cu multă voie bună în ograda miresei. Ochii lui licăreau în lacrimi sau poate era de la vânt. Când a văzut mireasa, ochii lui erau în lacrimi. O pierduse pe Anica, care bătea din palme și cânta de parcă se bucura de durerea și nenorocul lui. Același vânt o
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
zâmbind... ce folos la inimă arsă. După ce se tocmi la deschisul porților, îi primi cu vorbe pline de miere și cu multă voie bună în ograda miresei. Ochii lui licăreau în lacrimi sau poate era de la vânt. Când a văzut mireasa, ochii lui erau în lacrimi. O pierduse pe Anica, care bătea din palme și cânta de parcă se bucura de durerea și nenorocul lui. Același vânt o atinsese și pe ea. Bucură-te ginerică Că ai mireasă frumușică, Frumoasă și de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
vânt. Când a văzut mireasa, ochii lui erau în lacrimi. O pierduse pe Anica, care bătea din palme și cânta de parcă se bucura de durerea și nenorocul lui. Același vânt o atinsese și pe ea. Bucură-te ginerică Că ai mireasă frumușică, Frumoasă și de bogat Toată noaptea ai sta în pat. Muzica nenorocirii lui răsuna toată ziua și apoi noaptea se lăsă. Totul numai voie bună. Mirii erau frumoși, jucau și se bucurau, iar nuntașii habar nu aveau ce luptă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
dar îl doboară cu securea jos într-o clipită, că are brațele ca oțelul. L-o călit armata, de acum e gata să se așeze la casa lui. Să treci și pe la mine în ziua nunții tale, să te văd mireasă, cum ți-a sta rochia albă și voalul pe ochi. Să nu plângi, să nu jelești, căci în ziua nunții trebuie să te veselești. Când am făcut eu nuntă cu mamă- ta, ihai Doamne, o cântat fanfara și la uncrop
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
o șchioapă MAMA. “Haida, da luluța da, haida, dormi cu mămuca, Haida că te-oi legăna, să nu te ajungă boala. și ți-oi face un legănel din cheili de mielușel Ca să fii tu sănătoasă, să crești, să te văd mireasă. Haida li, și iară li, tu-ăi dormi, eu oi munci. Oi munci ca să te cresc, și mari ca să te văz. Nani, nani, pui de om, cu mămuca să ai somn. Să ai somn, să te-odihnești și mărișoară să crești
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
au simțit că sunt vie. Și, în această derivă, moartea era foarte dezorientată. Alerga cu o vioară sub braț; zicea că merge la nunta mea. I-am spus prietenei mele că am amânat ceremonia fiindcă nu am încă rochia de mireasă eternă... Cântec de singurătate Pomii au fâlfâit din aripi și toate florile sau transformat în îngeri. Buchete ruginii de liliac păstrează parfumul amărui al iubirilor pierdute. Primăvara se încheie cu nebunia florilor de salcâm iar vara vine tiptil pe tril
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
au amestecat prea multe vise. Au înflorit suspinele în luna mai odată cu salcâmii, curând, o să mă ascund în lacrimile florilor de tei. În urmă vor rămâne: un pas de-al tău ceascunde zborul neîmplinit în doi și-un murmur de mireasă nenuntit, în ciocul unui corb ce-l poate scrijeli pe țărmul unui dor, la marginea pădurii... O ultimă dorință aș avea: o dimineață în care tăcerea să fure roua de pe flori, picioarele să-i simtă mângâierea, singuratatea să fugă în
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
blând și-i răspunse cu o privire fierbinte de credință. Trenul porni încet. Doamna Bologa rămase pe peron, sorbind privirea lui încrezătoare, ca o mângâiere cerească. Apoi coroana în floare a unui măr o învălui ca într-o haină de mireasă, în clipa aceea prin inima lui Apostol trecu o undă de amărăciune, ca o presimțire neagră în mijlocul unei mari veselii... CARTEA A TREIA 1 Când văzu cea dintâi casă din Lunca, după o cotitură de deal, Apostol Bologa tresări iarăși
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
locotenent... De-acu numai să fie într-un ceas bun și cu noroc și să trăiți. Apostol, luminat de bucurie, se apropie de Ilona, care își acoperise obrajii cu șorțul, plângând mereu înăbușit. ― Ilona! șopti el mișcat. Vrei să fii mireasa mea, Ilona? Ea își dezveli fața și-i răspunse printr-o privire fierbinte, izvorâtă din plâns și împodobită cu un surâs de fericire. Și Apostol o sărută, fără sfială, pe obrajii umezi de lacrimi. ― Atunci să mergem degrabă la preotul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zise Boteanu, scoțând și împăturind patrafirul. Ca și cum ar fi fost aranjate toate pe rotile, pe dată sosi servitoarea cu sticla plină și cu paharele și, peste câteva clipe, însăși preoteasa, strălucitoare de nerăbdare. ― Uite, căprioară, prietenul nostru și-a ales mireasă pe Ilona! strigă preotul, cu totul vesel, umplând paharele. Preoteasa felicită pe Apostol și-i lăudă pe Ilona că-i fată cuminte și... În glasul ei însă era atâta uimire, că Apostol nici nu îndrăzni să răspundă și se bucură
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe acolo! murmură Ilona cu obrajii lăcrimați, rugătoare și înfricoșată. Dumnezeu să-ți ajute! ― Amin! murmură Apostol, închinîndu-se. Pe urmă o strânse în brațe și o sărută, șoptindu-i în ureche, ca o mărturisire de dragoste: ― Liniștită... N-ai grijă... Mireasa mea... Plutonierul stătea în mijlocul ogrăzii, rezemat într-un picior, cu mâna în șold, cu ochii închiși, parcă i-ar fi fost teamă de lumina soarelui. Zărindu-l așa, Apostol Bologa își reaminti brusc că l-a văzut în Zirin, la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Gicu Știe unde bate Sandu, așa că Îi sticlesc ochii de bucurie Și intră imediat În horă. Oho, curgeau apele de pe el În Șiroaie recei, iar popa zicea că bărbatul Și femeia să fie Împreună Și la bine Și la rău. Mireasa, săraca, făcea fețe-fețe, credea că-i leșină mirele, noroc că trecuseră deja pe la starea civilă, deci se putea numi Și văduvă la ieșirea din biserică. Băi, Gore, lumea venise pregătită pentru distracție, iar tu mai aveai puțin Și făceai deschiderea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de la fumul din biserică mi se trăgea, erau prea multe lumânări aprinse. Da` aveam Și emoții, că nu Știam dacă vine lumea la nuntă. Nunta e loterie, după cum Știți Și voi... Te trezești cu mesele goale, de plângi la tortu` miresei, iar la luatul voalului chemi smurdul. Înainte mai era cum mai era, da` acu` e nașpa situația, am auzit că vrea al lu` Mitică să se Însoare, cu aia mică Și fâșneață, fata lu` Smarandache, ăla de-a fost pompier
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
capul nostru, votul tău ne-a pus capacul... Ne scot ăștia ai tăi Și din cârciumi, că-mi vine să le zic de dulce, da` Îți respect alegerea politică, sunt democrat. Coincidență sau nu, din boxe răsună melodia ” Ia ți mireasă ziua bună”. Sandu le face semn să asculte Și duce un deget la tâmplă. Pare Gânditorul de la Hamangia, varianta bodegă de cartier. Gore Și Gicu duc paharele la gură. Iar Gicu oftează... De la tată, de la mumă, de la frați, de la surori
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
un deget la tâmplă. Pare Gânditorul de la Hamangia, varianta bodegă de cartier. Gore Și Gicu duc paharele la gură. Iar Gicu oftează... De la tată, de la mumă, de la frați, de la surori, de la grădina cu flori... Bine că nu m-am născut mireasă, e cam trist. Mai bine ginere, am avut Și bani În piept, Și lăutari de-ăia buni, că nu era ca acu`, cu digei. Nuntă serioasă. Și eram frumos, că Și la mine la nuntă ați venit... Bă, Și ce
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ai schimbat de la dans, că țopăiai ca apucatul, erai vascularizat, iar pe a treia ai pus salata de vinete care era introdusă În roșie, că Și tu aveai emoții, Îți tremurau mâinile, cred că a fost greu până ai strâns mireasa În brațe după nuntă, nu aveai control. Ehe... Parcă azi a fost Și nunta mea. Tânăr, În putere, cu viitorul În față, cu adolescența plină de coșuri În spate. Nuntă mare, ca-n povești, iar mireasa o splendoare. Vrusese tac
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
greu până ai strâns mireasa În brațe după nuntă, nu aveai control. Ehe... Parcă azi a fost Și nunta mea. Tânăr, În putere, cu viitorul În față, cu adolescența plină de coșuri În spate. Nuntă mare, ca-n povești, iar mireasa o splendoare. Vrusese tac-su să fie fată mare la nuntă, da` nu m-am pus la mintea lui. Săracu`, cu ideea asta s-a dus dincolo, că nam vrut să-i stricăm bucuria, noi făcusem rodajul anticipat. Ascultați la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
da` lumea nu se mai Însoară cu viteza din alte vremuri, zic eu, ori la cimitir. Poți să mai adaugi ceva când ți-a făcut jumătatea trusou de Înmormântare? Vorbești de cimitir și ești cu gândul la fete mari. Și mirese, pe deasupra. Nu jucăm și cearceaful? Sper că nevastă-ta a pus și bani la batistă, Sandule, că atunci când mori e cu aglomerație, cu agitație, se calcă neamurile În picioare, du-te-ncolo, Întoarce-te, cheamă popa, fă coliva, mută mobilele
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și oftând intră-n poiată; Apărată de-ntuneric ipocrita cea șireată Pe un pui nevrîsnic încă alterată-l pricăjește. Unde este învățatul cu talent fonognomonic Să compue un compendiu despre blândele impresii, Ce un sunet numa-l naște în simțirile miresei, Cum un cucurigu poate fi adânc, duios, demonic?! Ce simțiri eroici, mândre, reprezintă cucurigul, Cât curagiu - ce osebire de-al găinei cotcodac; Ce frumos îi șade creasta ca un roșu comanac. De dorință se-nfierbîntă, de amor o trece frigu!! Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe Roma cățelușa. Mai mult de cât pe oameni, inimi împătimite 60Iubesc flori, iubesc pasări cu penele-mpistrite. Sunt oameni, cari vecinic cu oameni nu se-mpac. Și Xerxes se-ndrăgește mai iute de-un copac: Platanu-mpodobește el ca pre o mireasă Și spânzură în crenge gherdamuri mult frumoasă; De ramuri el atârnă cercei și cu inele Și rădăcina vezi-o înfrumsețînd brățele {EminescuOpIV 268} Și vîrfu-ncununează surguci împărătești [Să semene cu-o mândră crăiasă din povești; Ș-astfel împodobindu-l, el
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cercei și cu inele Și rădăcina vezi-o înfrumsețînd brățele {EminescuOpIV 268} Și vîrfu-ncununează surguci împărătești [Să semene cu-o mândră crăiasă din povești; Ș-astfel împodobindu-l, el rădăcina-adapă Cu o mult prețioasă, mirositoare apă. Spre a-și păzi mireasa de orice ochiu obraznic Străjeri el pune-n poartă, epitrop pune paznic. Iar despre-un alt se spune, că mult au îndrăgit P-un chip pe care singur cu mîna-i l-a cioplit: Sărută, -mbrățișază el propria făptură Și l-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]