5,723 matches
-
restabilirea autorității Ecclesiei care, intimidată de puterea seculară, pe de o parte, și de moda curentelor științifice, pe de altă parte, pierduse conștiința deținerii Adevărului Revelat și a Predaniei. Întreaga gândire teologică naeionesciană dă măsura unui creștinism dogmatic, ecleziologic și mistic, recuperând realismul metafizic și sacramental patristic, printr-un limbaj viu, modern prin argumentare, ce se desprinde de pietismul, psihologismul și utopiile intelectuale ale secolului al XIX-lea. De fapt, activitatea lui Nae Ionescu se derula sub patronajul Sfântului Sinod și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
urmă, măsura justă 32. Raportul dintre intelectualitatea interbelică și Biserică nu trebuie perceput, plecând de la cazul problemei pascale din 1929, ca un raport de ostilitate, ci ca o asumare conștientă din partea laicatului a rolului său de membru activ al Trupului Mistic al lui Hristos, preocupat de ceea ce se întâmplă cu viața ecleziastică. Formularea unei critici teologice, având ca singur îndreptar de măsură Predania, canoanele și dogma, nu poate decât să contribuie la îndreptarea disfuncționalităților care riscă să pericliteze comunitatea spirituală. Păstrătoare
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
religioasă nu are decât un raport îndepărtat cu independența creștină față de puterea politică se vorbește atunci de "cezaro-papism". Deși unii ierarhii nu se distanțează decât prea puțin de puterea politică, acest lucru nu impietează procesul de dezvoltare a unei spiritualități mistice: paradox care scapă adesea criticii occidentale 4. Biserica este o instituție autonomă în statul român. Dincolo de orice discuție, această autonomie este una necesară. Motivele pentru care autonomia bisericească a fost considerată necesară astfel încât statul a renunțat aproape la drepturile lui
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
christianus aspiră neîncetat la sotiria sa, prin setea de Absolut. În centrul cunoașterii stă Dumnezeu, Creator al tuturor unităților, orice parte și orice întreg fiind cuprinse în El. În acest sens, unitățile nu iau naștere prin totalizare, ci sunt esențe mistice. Se poate aplica aici viziunea panteistă a lui Malebranche. Cunoașterea din perspectivă religioasă, se plasează în jurul relației: Dumnezeu omul natura. Petre Țuțea s-a oprit la trei cetăți cu destin istoric: Ierusalim, Atena și Roma pentru a ilustra acest proces
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
operat niciodată disocierea între teologie și mistică, adică între dogma mărturisită de Ecclesie și trăirea personală a tainelor divine. De fapt, Predania nu a înregistrat divorțul dintre teologie și spiritualitate, nici religiozitatea modernă, cu formele sale de pietate personală. Experiența mistică trăiește conținutul credinței comune, iar teologia o organizează și o sistematizează. De aceea, viața creștinului, fie el anahoret sau mistic, se structurează pe aspectul dogmatic al cultului, iar doctrină comunică trăirea Adevărului experiat de Părinții Bisericii. Începând din secolul al
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
experiat de Părinții Bisericii. Începând din secolul al IV-lea, Părinții Bisericii identifică taina mântuirii cu substanța Tainelor, ceea ce explică denominația lucrării Sfântului Chiril al Ierusalimului, Cateheză mistagogică sau cea de Mistagogie a Sfântului Maxim Mărturisitorul ori cea de Teologie mistică a lui Dionisie Pseudo-Areopagitul. Viața mistică devine viață creștină de îndată ce se manifestă ca trăire a iubirii lui Dumnezeu care atinge ființa umană și de care aceasta trebuie să fie pe deplin conștient. Atent la valoarea tainei de nepătruns a lui
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
secolul al IV-lea, Părinții Bisericii identifică taina mântuirii cu substanța Tainelor, ceea ce explică denominația lucrării Sfântului Chiril al Ierusalimului, Cateheză mistagogică sau cea de Mistagogie a Sfântului Maxim Mărturisitorul ori cea de Teologie mistică a lui Dionisie Pseudo-Areopagitul. Viața mistică devine viață creștină de îndată ce se manifestă ca trăire a iubirii lui Dumnezeu care atinge ființa umană și de care aceasta trebuie să fie pe deplin conștient. Atent la valoarea tainei de nepătruns a lui Dumnezeu, Răsăritul ortodox neagă răspicat orice
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
mistica paradoxală a întunericului dumnezeiesc, rază a luminii sale. De la stadiul cunoașterii umane, Sfântul Duh trece ființa, prin participare, la stadiul cunoașterii divine. În plus, aceasta este Teognozia Sfântului Apostol Ioan prin inhabitarea Cuvântului și iluminare prin lumina necreată. Experiența mistică trăiește întreagă această teologie de la palierul fanic până la strălucirea sa exterioară: aura Sfinților, luminozitatea trupului lor, lumina taborică și cea a Învierii, lumina percepută cu ajutorul ochilor transfigurați. Cunoașterea religioasă autentică este cunoașterea revelată, trinitară, în descendența tradiției capadociene: în Sfântul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în care energiile celor două firi, firea necreată și cea creată, se întrepătrund. Trecerea de la contextul hristologic la cel pneumatologic implică repoziționarea spre aspectul luminii necreate pe care o descoperă Sfântul Duh și la care ființa umană participă plenar. Contemplarea mistică ca formă esențială a cunoașterii revelate se asociază cu vederea eshatologică. Sinteza palamită desăvârșește tradiția patristică, transgresând dualismul maniheist dintre sensibil și inteligibil. Dumnezeu se revelează creaturii în plinătatea Sa, fără a fi vorba de o cunoaștere intelectuală sau sensibilă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cărui virtute este smerenia "care se dă fără întoarcerea asupra sa". Nu se poate înțelege semnificația profundă a acestei culturi a Duhului fără a ne raporta la o valoare esențială a creștinismului, la atributul său primordial, libertatea credinței. În forma mistică a cunoașterii, realismul scoate omul din lumea vizibilă, transgresând indistincțiile dintre exterior și interior și situând ființa în orizontul arhetipurilor. În plan uman, potrivit concepției lui Petre Țuțea, Realul nu se identifică cu obiectul cunoașterii fenomenalismul kantian, ficționalismul -, iar sub
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cunoașterii, realismul scoate omul din lumea vizibilă, transgresând indistincțiile dintre exterior și interior și situând ființa în orizontul arhetipurilor. În plan uman, potrivit concepției lui Petre Țuțea, Realul nu se identifică cu obiectul cunoașterii fenomenalismul kantian, ficționalismul -, iar sub raport mistic, Realul echivalează cu Adevărul Unic. Iată de ce gânditorul român formulează o concluzie pertinentă: nu se poate niciodată gândi real fără termenii fundamentali: creație ex nihilo, ordine, ierarhie, vocație, revelație și finalitate ultimă. De aceea, un mistic este incapabil să cunoască
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
lui. Erezia nu e, în fond, decât o afirmație rațională unilaterală, așezată în locul Adevărului absolut, cu pretenții de adevăr absolut. Chiar etimologia cuvântului, airesis presupune alegere, aplecare spre ceva, deci unilateralitate. De aceea, erezia este unilaterală, chiar când natura ei mistică este indeniabilă, căci la originea ei stă tot un act de alegere, al rațiunii. George Manu evidențiază adevărurile, dar și limitele cunoașterii științifice, pronunțându-se împotriva dialecticii și a tuturor idealismelor care au marcat istoria gândirii umane, din perspectiva unui
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cu Puterea divină, în vederea desăvârșirii și atingerii treptelor de sfințenie. Revoluția spirituală trebuie să plece de la recuperarea fondului de credință pe care omul l-a pierdut în timpul mutilării ateiste, prin întoarcerea cu fața spre Dumnezeu și, implicit, spre Trupul Său mistic, în dimensiunea sa mundană, Ecclesia. În acest sens, cuvintele unuia dintre Părinții Bisericii, Sfântul Simeon Noul Teolog, egumenul Mânăstirii Sfântul Mamas din Xirokerkos, sunt elocvente 1. Sfântul Maxim Mărturisitorul, precum și alți Părinți ai Bisericii, au vorbit de mișcarea spre sfârșitul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sfârșitul nesfârșit în care se va odihni sufletul în viața veșnică. Sfântul Simeon Noul Teolog îi conferă acestei mișcări un caracter de avânt aprins, înfocat. Astfel, el nu mai vorbește în termeni intelectuali despre mișcarea iubirii sufletului, ci în termeni mistici, pătrunși de focul simțirii și al entuziasmului. Dorința sufletului ajunsă în nesfârșitul iubirii divine nu se stinge niciodată, ci e ținută mereu trează din cauza infinității în care se află. Întrucât ea nu mai aspiră spre ceva care e dincolo de această
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
aparține sieși sau, mai degrabă, aparține tuturor fără nici cea mai mică urmă de discriminare. Scrisoare către Dumnezeu, într-o formulă fericit aleasă și plină de splendoare metafizică, are drept intercesor spiritual rugăciunea, eul ontologic fiind dizolvat în orizontul superbiei mistice, de-a lungul unei curbe care resemantizează traseul de la sine către lumea care așteaptă dincolo de sine. Această idee extraordinar de fecundă, lansată de patristică este reiterată, la un alt nivel teologic, și de Epistolarul Părintelui Arsenie Papacioc, în măsura în care monahul face
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
conștiinței fiecărui individ de a relaționa cu trăirea religioasă, cu trăirea în Duhul Sfânt. Epistolele Părintelui Papacioc aduc un suflu proaspăt în spațiul teologal românesc, revigorând discursul cam prăfuit al teologilor actuali și oferind un model de profunzime monahală. Experiența mistică a Arhimandritului Papacioc, arsă de biografia sa exemplară în această zonă a euharistiei, îl proiectează indubitabil în paradigma monahală, alături de figuri precum: Arsenie Boca, Adrian Făgețeanu, Sandu Tudor, Benedict Ghiuș, Nicolae Steinhardt, Ilie Cleopa, Ioanichie Bălan, Mina Dobzeu, Paisie Olaru
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Église d'Orient, Paris, Cerf, 2005. Lossky, Vladimir, După chipul și asemănarea lui Dumnezeu, București, Editura Humanitas, 2006. Lossky, Vladimir, Introducere în teologia ortodoxă, București, Editura Sofia, 2006. Lossky, Vladimir, Théologie dogmatique, Paris, Cerf, 2012. Louth, Andrew, Originile tradiției creștine mistice. De la Platon la Dionisie Areopagitul, Sibiu, Deisis, 2002. Lupasco, Stéphane, L'énergie et la matière psychique, Paris, Julliard, 1974. Maffesoli, Michel, Le Réenchantement du monde. Une éthique pour notre temps, Paris, La Table Ronde, 2007. Marion, Jean-Luc, L'idole et
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de mătase roșie! Nu ne mai ajunge concentrata noastră sobrietate bizantină, stilul pur al Răsăritului, emoționant în simplitatea lui hieratică. Nu ne mai ajunge pentru că nu-l mai înțelegem. Și astfel, din ignorarea Tradiției noastre, ca element constitutiv al trupului mistic al lui Hristos; din lipsa noastră de mândrie ortodoxă; din mentalitatea noastră de barbari și de robi, care uităm că există o civilizație și o cultură a Răsăritului, ai cărei moștenitori suntem, vine stricarea cea mare în Biserică. O știam
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
își împodobesc sufletul asemeni unei capele private ornate, din capriciu, cu tot soiul de obiecte religioase de un gust îndoielnic adunate din toată lumea. Sau își creează un surogat din toate formele posibile ale experienței trăite, le conferă demnitatea unei sfințenii mistice și fac apoi comerț ambulant cu ele la tîrgul de cărți. Asta e pur și simplu șarlatanie sau autoiluzionare". Singura virtute care-i rămîne profesorului și care are valoare într-un amfiteatru este probitatea intelectuală. Max Weber își încheie această
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
influen?ei sale din ce �n ce mai mari �n Europa, �n detrimentul Imperiului Germanic. Catedralele din �le-de-France �?i datoreaz? efectiv construc?ia �n egal? m?-sur? regilor cape?ieni ?i demnitarilor bisericii; drept care ele transmit dou? mesaje: unul religios, mistic; cel?lalt politic. ?i, ca instrumente ale afirm?rîi monarhiei de drept divin, ele expun pe fă?adele lor, unele l�ng? altele, efigiile str?mo?ilor regilor Fran?ei ?i pe cele ale regilor din Vechiul Testament. Prin urmare, extinderea
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
frustrării), reușește să depășească acest moment, printr-o măiastra improvizație. Rezonând cu mișcarea din străfundurile sufletului, tonul lamentației se transformă, aproape imperceptibil, în imn - "marele accent poesc" - în glorificare adusă Creației și cunoașterii extatice pe care o presupune, asemănătoare experienței mistice, cu care actul de creație poetica este uneori asemănat 35, si la care, într-un fel, participă, prin acel "cântec încăpător precum / Foșnirea mătăsoasa a marilor cu sare, / Ori laudă grădinii de îngeri, cănd răsare / Din coasta bărbăteasca, al Evei
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cuvinte să generalizeze, dar să le și verifice valabilitatea: "Ce altceva poate fi celebrul sonet al Vocalelor, daca nu o revizuire - prin extaz [s.n.] - a zilelor enorme ale creațiunii?"74 Extazul liric barbian recuperează, în bună măsură, atributele corespondentului sau mistic, așa cum acesta este înfățișat, de Jean de la Croix', în lucrarea doctrinara intitulată "La nuit obscure de l'âme" [Noaptea întunecată a sufletului]75, a cărei metaforă centrală, sugerând privațiunile și dificultățile ("noaptea obscură a simțurilor"), cărora sufletul trebuie să le
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de a trăi o credință a cărei expresie face apel la principii și temeiuri metafizice într-o lume în care acestea par că și-au pierdut valabilitatea. Într-o lume secularizată, Biserica nu mai este percepută de către societate ca trup mistic al lui Hristos, ci exclusiv ca o instituție, printre atâtea altele, iar soteriologia religioasă este înlocuită de false soteriologii care se diluează în multitudinea de scopuri sociale. Apare un clivaj între conștiința de sine a corpului eclezial și perceperea acestuia
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
trimite pe Dumitru Stăniloae la București, tocmai pentru a-l avea sub control strict, cu amenințarea de a închide Academia, în cazul neexecutării ordinului dat. Din 1947 e transferat așadar, la Facultatea de Teologie din București, catedra de Asceză si Mistică, desființată ulterior, părintele rămânând profesor de Dogmatică pentru doctoranzi. În 1958 va fi închis la Aiud pe motivul de a fi fost membru al grupării de renaștere isihastă “ Rugul Aprins”, lucru infirmat de fiica sa, Lidia, care a precizat că
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]
-
și românism, Uniatismul în Transilvania, operă importantă alături de altele, precum lucrarea sa de doctorat din 1928 : Viața și opera patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Române, sau: Spiritualitate și comuniune în Liturghia Ortodoxă(1986) și Ascetica și Mistica ortodoxă(1992). Traducerile sale constituie un imens beneficiu adus culturii și spiritualității ortodoxe. Diversitatea traducerilor din Sfinții Părinți este o confirmare a imensei sale culturi teologice, alături de cei 3 amintiți mai sus, adăugându-se traduceri din operele Sf.Atanasie cel
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]