4,914 matches
-
relații cu Apusul și de aceea sap area unora, ca sinodul de la Sardica, din 343, ținut împotriva arienilor ar fi fost la frontiera dintre partea lui Constans și a lui Constantiu. Cu această ocazie can. 16 de la Sardica recunoaște, ca Mitropolia Tesalonicului se administrează autonom-propriu. În anul 364 are loc o nouă împărțire a imperiului, între fiii lui Jovinian, Valentinian I luând Apusul și Valens Răsăritul. Dar împărțirea reală are loc abia în 379, fiind confirmată în 395. cu această ocazie
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
să biruie pe deplin și firește că despre această au luat cunoștință și romanicii ilirici, în vremea în care există o comunitate spirituală și între romanitatea din Sudul și Nordul Dunării. Iliricul se bucură însă încă de autonomia bisericească a Mitropoliei Tesalonicului, fapt care rezultă din cazul episcopului Bonos de la Nis, acuzat de erezie. Apelând în 391 la sinodul de la Capuadin Italia, apoi la Sf. Ambroziu al Mediolanului cât și la Siriciu al Romei, de fiecare dată cazul lui e trimis
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
dată cazul lui e trimis spre judecare și rejudecare către sinodul iliric, prezidat de Anisiu al Tesalonicului, ca dovadă că niciun ierarh apusean, fie el chiar și episcope al romei, nu îndrăznea să se amestece într-o chestiune proprie a Mitropoliei Iliricului. Împărțirea finală a imperiului în 395 creează imperiul român de apus cu prefecurile Italia și Galia, cu capitala la Romă mai întâi, si imperiul român de răsărit cu prefecturile Iliricului și Orientului, cu capitala la Constantinopol. Granița dintre ambele
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
cinstește locul de naștere, dispunând prin Novela XI di 15 aprilie 535, creareea Arhiepiscopiei din Justiniana prima. Ea primea Macedonia secundă, Prevalis, Panonia secundă, Mesia superioară, Dacia aureliana și Dardania, cu populație română sau romanizata și grecească, fiind nu numai mitropolie ci și arhiepiscopie, si neavând nimic comun cu episcopul Tesalonicului, care se bucurase de autoritate nu din proprie importantă, ci stând în umbră prefecturii locului. Cu drept cuvânt se poate spunce că Justinean primește autonomie largă iar salinicul decade din
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
lagatura cu Romă și supunandu-ldin nou patriarhiei constantinopolitane . ahaia și Hellas din vechea prefectura a Iliricului primesc un mitropoli propriu la Corint, dar nu ca vicar român, cum cred unii, ci fiind în localitate un guvernator propriu bizantin, supus împăratului, Mitropolia Tomsului, se bucură de privilegii bogată; ce priveste Dacia traiana și malvensa, nu se știe dacă mai ținea de Salonic ci mai de grabă de Constantinopol, pt.ca Sucidava era direct supusă prefectului Gerontie al Constantinopolului. Dar Justineanei par să
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
apelativul de Catedrala Munților din Panaci. Particularitatea ei este dată atât de detaliile arhitecturale cît mai ales de frumusețea frescelor ce împodobesc lăcașul atît la interior cît și la exterior. Lăcașul aparține de Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților , Mitropolia Moldovei și Bucovinei. În Panaci parohia ce deservea și pe sătenii din satul Șaru Dornei, datează din 1846, slujbele erau însă oficiate de preotul din Șaru sau de cel din Păltiniș (călugăr). Fiind doar o bisericuță mică, în 1850-1854 s-
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Panaci () [Corola-website/Science/325658_a_326987]
-
fost construită Catedrala Sf. Gheorghe din Iași. Mitropolitul Gavriil Callimachi este atestat în calitate de ctitor al acestei biserici de inscripția de pe piatra sa de mormânt aflată în pridvorul bisericii pe care scrie că ""au făcut bisărica sfăntului mare mucenic Georgie a mitropoliei, cu toate cele din lăuntru podoabe ale sale"", precum și de o inscripție de pe un ceaslov tipărit în 1874 la Mănăstirea Neamț în care se spune că ""(...) a făcut Biserica Sfântului mare mucenic Gheorghe a Mitropoliei cu toate cele dinlăuntru podoabe
Gavriil Callimachi () [Corola-website/Science/325698_a_327027]
-
sfăntului mare mucenic Georgie a mitropoliei, cu toate cele din lăuntru podoabe ale sale"", precum și de o inscripție de pe un ceaslov tipărit în 1874 la Mănăstirea Neamț în care se spune că ""(...) a făcut Biserica Sfântului mare mucenic Gheorghe a Mitropoliei cu toate cele dinlăuntru podoabe ale sale la anul 1761."" Neexistând nicio pisanie, nu se cunoaște cu precizie perioada în care s-a construit această biserică. Bazându-se pe mai multe documente istorice în care se afirmă că acest lăcaș
Gavriil Callimachi () [Corola-website/Science/325698_a_327027]
-
caractere chirilice: ""Supt aciastă piatră odinește robul lui Dumnezeu, fericitul întru pomenire Gavriil Mitropolitul Moldaviei, frate după trup răposatului Domn Ioan Theodor Callimache, carele de metania sa au fost de la Sfănta Mănăstire Putna și după ce au arhieratesit dintăi în scaunul mitropoliei Salonicului, în anul 1760 fevruarie 20, sau așezat la scaunul mitropoliei Moldaviei unde au arhieratesit 26 ani. Au făcut bisărica sfăntului mare mucenic Georgie a mitropoliei, cu toate cele din lăuntru podoabe ale sale. La anul 1786 fevruarie 20, sa
Gavriil Callimachi () [Corola-website/Science/325698_a_327027]
-
pomenire Gavriil Mitropolitul Moldaviei, frate după trup răposatului Domn Ioan Theodor Callimache, carele de metania sa au fost de la Sfănta Mănăstire Putna și după ce au arhieratesit dintăi în scaunul mitropoliei Salonicului, în anul 1760 fevruarie 20, sau așezat la scaunul mitropoliei Moldaviei unde au arhieratesit 26 ani. Au făcut bisărica sfăntului mare mucenic Georgie a mitropoliei, cu toate cele din lăuntru podoabe ale sale. La anul 1786 fevruarie 20, sa mutat la veșnicile lăcașuri pe carele (Dumnezeu) săl odihnească și împărăției
Gavriil Callimachi () [Corola-website/Science/325698_a_327027]
-
sa au fost de la Sfănta Mănăstire Putna și după ce au arhieratesit dintăi în scaunul mitropoliei Salonicului, în anul 1760 fevruarie 20, sau așezat la scaunul mitropoliei Moldaviei unde au arhieratesit 26 ani. Au făcut bisărica sfăntului mare mucenic Georgie a mitropoliei, cu toate cele din lăuntru podoabe ale sale. La anul 1786 fevruarie 20, sa mutat la veșnicile lăcașuri pe carele (Dumnezeu) săl odihnească și împărăției sale săl învrednicească.""
Gavriil Callimachi () [Corola-website/Science/325698_a_327027]
-
mănăstirii, pe partea dreaptă veți întâlni o troiță mare, iar la o sută de metri de aceasta, o intersecție. Pentru o vizită la mănăstire, urmați drumul din dreapta aproximativ 100 m. Lăcașul aparține de Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților , Mitropolia Moldovei și Bucovinei. În incinta mănăstirii se află: Lîngă mănăstire este o cruce înaltă, ridicată pe borna ce marca odinioară hotarul cu Imperiul Austro-Ungar. La poarta de jos a mănăstirii este o troiță cu hramul "Sfântul Antonie cel Mare". În
Mănăstirea Piatra Tăieturii () [Corola-website/Science/325724_a_327053]
-
Al. I. Cuza” din București. De la debutul publicistic din anul 1977, a publicat constant articole, studii de istorie și critică literară, eseuri și recenzii în revistele „Manuscriptum”, „Viața românească”,„Jurnalul literar”, „Literatorul”, „Memoria”, „Limbă și literatură”, „Limba și literatura română”, „Mitropolia Olteniei”, „Revista de istorie a Muscelului” etc. Din 1984 a fost un colaborator constant la Radio România și a participat la numeroase emisiuni culturale pe teme de istorie literară ori de evocare a unor personalități culturale. În anul 1977 a
Adrian Săvoiu () [Corola-website/Science/325200_a_326529]
-
pictorului Constantin Lecca și a tâmplarului Nicolae Pop dă o nouă față bisericii din Șchei. Înscăunarea Mitropolitului Andrei Șaguna din vara lui 1846 a fost un moment foarte important pentru Ioan Popazu. Încă de la început Popazu și reprezentanța ajută noua mitropolie a lui Șaguna, fapt pentru care în data de 12 martie 1847 mitropolitul îi mulțumește public. 30 martie 1848 - sașii cer recunoașterea valahilor ca cetățeni egali îndreptățiți și peste trei zile românii primesc din partea Adunării Naționale a Sașilor acest drept
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
în 24 ianuarie 1859. În 28 iulie 1859 protopopul Popazu află că gimnaziul a primit un ajutor de 500 de galbeni din partea Ministerului Cultelor. Pe lângă acest ajutor se primește ajutor și din partea Țării Românești. În 14 martie 1862 se înfințează Mitropolia tuturor românilor, după mici neînțelegeri cu bucovinenii. În 24 decembrie 1864 împăratul încredințează noua Mitropolie română independentă și-l numește pe Andrei Șaguna Mitropolit al Românilor din Transilvania și Ungaria. În 1865 Andrei Șaguna pleacă dinnou la Viena în fruntea
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
un ajutor de 500 de galbeni din partea Ministerului Cultelor. Pe lângă acest ajutor se primește ajutor și din partea Țării Românești. În 14 martie 1862 se înfințează Mitropolia tuturor românilor, după mici neînțelegeri cu bucovinenii. În 24 decembrie 1864 împăratul încredințează noua Mitropolie română independentă și-l numește pe Andrei Șaguna Mitropolit al Românilor din Transilvania și Ungaria. În 1865 Andrei Șaguna pleacă dinnou la Viena în fruntea unor deputați ardeleni, ungureni și bănățeni printre care se afla și Ioan Popazu. În 1863
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
prin care a fost cinstit Ioan Popazu și a primit cadou un album cu 400 de semnături de la brașoveni. Viața lui Ioan Poapzu se împarte în 3 părți: 1837-1865 închinată Brașovului și Transilvaniei A doua parte închinată Banatului prin restaurarea mitropoliei Caransebeșului În senatul imperial de la Viena luptă împreună cu Mitropolitul Andrei Șaguna conta baronului Petrino și a lui Andrei Masconyi pentru drepturile neamului și ale bisericii sale. Numele său a fost dat unei străzi de peste drum de liceul pe care l-
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
Primul document în care apare numele satului de <Râca> este un hrisov emis de cancelaria lui Radu Mihnea-Voievod la 14 iulie 1615 ( reprodus în anexe) din care reiese că localitatea era vestită în vinărit și aparținea ca sat mânăstiresc, dăruit Mitropoliei de Târgoviște. La data de 10 august 1685, Mitropolia de Târgoviște scria Popii Gheorghe din Râca, ce avea în subordine un schit de călugări, să lase biserica în pace și pe călugări să ia venitul moșiilor. Acest schit de călugări
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
este un hrisov emis de cancelaria lui Radu Mihnea-Voievod la 14 iulie 1615 ( reprodus în anexe) din care reiese că localitatea era vestită în vinărit și aparținea ca sat mânăstiresc, dăruit Mitropoliei de Târgoviște. La data de 10 august 1685, Mitropolia de Târgoviște scria Popii Gheorghe din Râca, ce avea în subordine un schit de călugări, să lase biserica în pace și pe călugări să ia venitul moșiilor. Acest schit de călugări era închinat Mânăstirii Aninoasa din Muscel de către Monahul Macarie
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
studii istorice și peste o sută de recenzii în periodicele menționate în lista bibliografica, în unele publicații de peste hotare, articole în diferite ziare și reviste din Chișinău și București; Traduceri din literatura teologica rusă în periodicele bisericești actuale, îndeosebi în “Mitropolia Moldovei și Sucevei” ș.a.
Paul Mihail () [Corola-website/Science/326018_a_327347]
-
predat la început la Facultatea de Teologie din Cernăuți ca asistent suplinitor onorific pe lângă Catedra de Istorie bisericească universală (1936), apoi profesor agregat (1937) și titular (1941), la aceeași catedră. El a fost și redactor al revistei "Candela" editată de Mitropolia Bucovinei (1939-1946). După ocuparea Bucovinei de Nord de către armata sovietică, el s-a refugiat la București la începutul lunii iulie 1940, revenind la Cernăuți abia în toamna anului 1941, după eliberarea Bucovinei de către armata română. În martie 1944 s-a
Milan Șesan () [Corola-website/Science/326121_a_327450]
-
Profesorul Milan Pavel Șesan a decedat la 7 iunie 1981, fiind înmormântat în cimitirul din Sibiu. În decursul vieții sale, profesorul a publicat peste o mie de studii și articole cu caracter istoric în diferite periodice teologice, printre care „Candela“, „Mitropolia Ardealului“, „Mitropolia Moldovei și Sucevei“, „Mitropolia Banatului“, „Studii Teologice“ etc. Printre lucrările sale sunt de menționat următoarele:
Milan Șesan () [Corola-website/Science/326121_a_327450]
-
Pavel Șesan a decedat la 7 iunie 1981, fiind înmormântat în cimitirul din Sibiu. În decursul vieții sale, profesorul a publicat peste o mie de studii și articole cu caracter istoric în diferite periodice teologice, printre care „Candela“, „Mitropolia Ardealului“, „Mitropolia Moldovei și Sucevei“, „Mitropolia Banatului“, „Studii Teologice“ etc. Printre lucrările sale sunt de menționat următoarele:
Milan Șesan () [Corola-website/Science/326121_a_327450]
-
la 7 iunie 1981, fiind înmormântat în cimitirul din Sibiu. În decursul vieții sale, profesorul a publicat peste o mie de studii și articole cu caracter istoric în diferite periodice teologice, printre care „Candela“, „Mitropolia Ardealului“, „Mitropolia Moldovei și Sucevei“, „Mitropolia Banatului“, „Studii Teologice“ etc. Printre lucrările sale sunt de menționat următoarele:
Milan Șesan () [Corola-website/Science/326121_a_327450]
-
Șocul marii invazii mongole din 1241 a produs reculul expansiunii maghiare, toleranța religioasă mongolă oferind o egalitate de șanse tuturor cultelor practicate. În contextul existent după 1241, existența în proximitate a episcopiei ortodoxe la Vicina (ridicată ulterior la rangul de mitropolie în timpul domniei lui Mihail al VIII-lea Paleologul (1258-1282) a consolidat autoritatea religioasă răsăriteană.În această perioadă teritoriile respective (vasale ale regatului ungar până la bătălia de la Posada din 1330), erau păstorite de Patriarhia Constantinopolului prin intermediul Episcopiei de la Vicina, aflată într-
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]