5,091 matches
-
astfel substitutele funcționale ale integrării ierarhice prevăzute de Williamson (1993) deservind aceeași funcție a diminuării costurilor tranzacționale și, implicit, de realizare a ordinii Într-o relație În care un conflict potențial amenință să zădărnicească oportunitățile de realizare a unor câștiguri mutuale (Commons, 1931); deosebirea este că, În acest caz, reducerea incertitudinii nu rezultă din autoritatea de a impune acțiuni conforme, ci din Încrederea ce generează așteptări pentru comportamente cooperante. Baza teoretică pentru explicarea relației dintre rețelele de relații și instituții este
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
repetate, fiind caracteristica intrinsecă a relațiilor sociale. Controlul social este intern relațiilor sociale, nu este impus de mecanisme exterioare și este mai degrabă autocontrol. Schimburile repetate crează interdependențe care se susțin pe o combinație de obligații, așteptări, reputații și interese mutuale (Larson, 1992:98). Normele cooperării, Încrederea și reciprocitatea sunt constructe contextuale ale relațiilor sociale statornicite, având o istorie proprie și devin sursele ordinii sociale. Acestea explică cooperarea economică În cadrul rețelelor Într-o mai mare măsură decât câștigurile mutuale sau normele
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și interese mutuale (Larson, 1992:98). Normele cooperării, Încrederea și reciprocitatea sunt constructe contextuale ale relațiilor sociale statornicite, având o istorie proprie și devin sursele ordinii sociale. Acestea explică cooperarea economică În cadrul rețelelor Într-o mai mare măsură decât câștigurile mutuale sau normele generalizate. Mai mult, acestea din urmă, instituțiile În general, se constituie pe țesătura socială a relațiilor stabilite Între actori. 2. Acțiune implicată În rețele M. Granovetter (1985) consideră că una din Întrebările clasice ale teoriei sociale este cea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
distinctă de organizare, ce nu se confundă nici cu piețele, nici cu ierarhiile sau o combinație a acestora. Astfel, rețelele se bazează pe reciprocitate, colaborare, reputație, interdependență complementară și, mai ales, pe un climat informal de realizare a unor câștiguri mutuale. În opoziție, piața ca mecanism de guvernare a tranzacțiilor se bazează pe mecanismul prețurilor ca formă de coordonare și pe instituții formale, impuse de stat, ca formă de control social. Ierarhiile se bazează pe autoritatea formală ca mecanism de coordonare
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
a relației presupune ca una din părți să inițieze, prin acordarea unui favor, un proces care poate deveni reiterativ; cealaltă parte are astfel ocazia să-și demonstreze credibilitatea prin reciprocare ulterioară. Astfel apar premisele instituirii Încrederii Între parteneri. Avantajele economice mutuale sunt un stimulent pentru continuarea tranzacției, dar mai importantă se dovedește a fi creșterea volumului tranzacțiilor Între parteneri care reflectă importanța relației per se. Astfel, firmele cercetate ajung să plaseze o pondere importantă a tranzacțiilor În relațiile bilaterale manifestând un
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
operațional, dar și strategic. Firmele studiate implicate În relații diadice ajungeau să dezvolte structuri de comunicare la nivele operaționale, aidoma structurilor interne, dar menținându-și totuși identitatea. De asemenea, comunicarea strategică presupunea deconspirarea proiectelor și a planurilor strategice și coordonarea mutuală a acestora. Astfel de acțiuni presupun existența unui nivel ridicat de Încredere și se reproduc atât timp cât există un comportament similar din partea partenerului. Încrederea bazată pe probabilitatea unui comportament corect din partea partenerului, probabilitate derivată din experiența subiectivă, este forma cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
asigurarea ce provine din stipulațiile contractuale. Așteptările comportamentale se bazau pe norme ale corectitudinii, reciprocității și Încrederii, dar aceste norme nu sunt universale, nu difuzează uniform, ci sunt construite Într-o istorie a Încercărilor reciproce; ele se bazează pe demonstrarea mutuală a calităților personale ale partenerilor. În baza acestor norme, indivizii Își asumă roluri sociale pe care le internalizează și relația devine stabilă având propriile mecanisme de control la nivel cognitiv. Deși nu neglijează vulnerabilitatea acestor relații În condițiile schimbărilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și colaboratorii (2000) Încrederea se construiește din reciprocare. Actorii care se angajează În relații de schimb implicate nu Își propun să acționeze exclusiv utilitarist, pe cheltuiala celuilalt partener: ei realizează că beneficiile cooperării nu sunt de sumă nulă, ci sunt mutuale și acționează interpretând motivele și acțiunile celuilalt. Ei folosesc o metodă de luare a deciziei „euristică”, În sensul că inferează asupra intereselor celuilalt și se comportă În sensul satisfacerii deopotrivă a acestora; actorii țin cont de consecințele propriului comportament asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
fi definită ca expectațiile ca alter să ia În considerare și interesele ego-ului Într-o relație de schimb. Reprezintă credința că un eveniment sau o acțiune se vor sau nu se vor Întâmpla și această credință se așteaptă să devină mutuală În schimburi repetate” (2001:147). În al doilea rând, relațiile implicate permit transferul de informații strategice ce admit adaptarea reciprocă a firmelor pe termen lung. Astfel de informații nu pot fi comunicate În relațiile de piață din cauza temerilor de acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
comunicate În relațiile de piață din cauza temerilor de acțiune oportunistă din partea partenerului. În al treilea rând, legăturile implicate presupun existența unor mecanisme de soluționare internă a conflictelor. Astfel de aranjamente constau În mod tipic din rutine de negociere și ajustare mutuală care rezolvă problemele În mod flexibil. Ele sunt diferite de cele oferite de piață, cum ar fi „abandonul” (Hirschman, 1970, 1999), deoarece Învățarea privind propriile greșeli (semnalizarea) este explicită, mai degrabă decât inferată din acțiunile altei firme. Negocierea și ajustarea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
modele de relaționare explicate În baza afinităților sociale și nu doar a propensiunii utilitariste sau determinărilor culturale. În același timp, din punct de vedere utilitarist, rețelele reduc incertitudinea, captând beneficiile cooperării chiar și atunci când oportunismul actorilor amenință realizarea unor câștiguri mutuale. Rețelele ignoră totuși determinările culturale și limitările cognitive ale patternurilor relaționale. Schimbările survenite În structura de relații ar putea fi explicate prin tensiunea dintre capitalul social (relații sociale) existent și modelele culturale emergente (instituții formale și informale). Câmpurile sociale sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
menirea de a economisi Înșiruirea tuturor prevederilor unei relații Într-un contract. Părțile Își aleg un astfel de default legal, o categorie care presupune anumite presetări, dar acestea sunt flexibile, În sensul că pot fi modificate de actori prin consens mutual. Concepția pe care o propunem este una normativă, „presetările” legale sunt de cele mai multe ori obligatorii și nu pot fi modificate prin simpla Înțelegere Între părți. „Ceea ce caracterizează drepturile reale este că numai ele dau naștere la un drept de preferință
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ne putem încrede în alte persoane care ne ascultă și manifestă bunăvoință față de noi? * Cât de mult este nevoie să intrăm în detalii? Pot fi ele stânjenitoare pentru noi sau pentru alții? * Avem relații cu alte persoane care permit confesiuni mutuale? * Cât de apropiați suntem de altă persoană? * Am dezvoltat raporturi adecvate cu altă persoană? Simțim o presiune din partea altora să ne dezvăluim? Ori este ceva pe care într-adevăr vrem să-l facem? * Putem să avem încredere în altă persoană
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
cu care discutăm. Pentru aceasta trebuie să îl ascultăm cu atenție și să ne exprimăm gândurile cu calm și claritate. Când realizăm acest lucru, vom descoperi cu plăcere simțământul de satisfacție ce ne cuprinde. Întrucât există o mulțime de imitații mutuale în viața cotidiană de pildă, eu ridic vocea, el / ea ridică vocea, atunci când adoptăm o atitudine respectuoasă pentru partenerii de conversație, deopotrivă îi invităm și îi influențăm să se comporte la fel. Când manifestăm în interacțiune responsabilitate onestă și politicoasă
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
făcută etc. Aprecierea este cea care face o relație suficient de puternică ca să ne acomodăm cu diferențele și dezacordurile. Gânditorii și cercetătorii din domenii diferite au ajuns la concluzii similare: sănătatea relațiilor interumane are nevoie de un miez al aprecierii mutuale. 7. Să facem din perfecționarea comunicării o parte importantă a vieții noastre Ca să avem abilități de comunicare disponibile pentru o varietate mare de situații, avem nevoie să le exersăm cât mai mult posibil până când, ca și cu condusul mașinii și
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
în a cădea de acord asupra felului în care relațiile dintre ei pot fi conduse în funcție de status și rol. * Conflicte organizaționale germenii unui conflict de acest fel poate apărea când diferențele de status și putere în cadrul ierarhiei nu sunt acceptate mutual; diferitele părți ale organizații își percep deseori nevoile și interesele ca fiind opuse în mod radical. Punctul de pornire în soluționarea oricărui conflict îl reprezintă abordarea lui ca o problemă ce poate fi discutată. Dacă, în cadrul unei dispute, două persoane
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
de alegerea tehnicii analizei de conținut care, trebuie să menționăm, este subutilizată în științele sociale din România, fapt ce ne-a determinat să introducem acest studiu în structura cărții. Legătura dintre mișcările sociale și media se întemeiază pe o nevoie mutuală. Mișcările sociale au nevoie de publicitate și media are nevoie de material. Uneori, amândouă nevoile se pot întâlni în mod satisfăcător. În acest schimb mutual, oricum, cea mai mare putere aparține mass-mediei. Ea poate influența succesul mișcării prin publicitatea pe
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
studiu în structura cărții. Legătura dintre mișcările sociale și media se întemeiază pe o nevoie mutuală. Mișcările sociale au nevoie de publicitate și media are nevoie de material. Uneori, amândouă nevoile se pot întâlni în mod satisfăcător. În acest schimb mutual, oricum, cea mai mare putere aparține mass-mediei. Ea poate influența succesul mișcării prin publicitatea pe care o oferă și prin relatări pozitive sau negative bine direcționate. Ce anume alege media să publice, nu numai că afectează succesul mișcării, dar de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
nu facem pentru a fi un partener de dialog viabil și, implicit, un ascultător eficient în procesul comunicării în care suntem angajați. Să facem Să nu facem Realizăm contactul vizual potrivit Să întrerupem cealaltă persoană în timp ce vorbește Instituim o relație mutuală plină de înțelegere Să vorbim prea mult despre noi ori în momente nepotrivite "Oglindim" limbajul nonverbal al celeilalte persoane Să folosim un limbaj nonverbal "închis" Folosim un limbaj nonverbal adecvat discuției Să arătăm că suntem neinteresați de problema care se
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
frontierelor vor determina totuși Franța să contacteze Anglia și Italia, și, în urma întâlnirii de la Stresa (aprilie 1935)673, cele trei țări își reafirmă fidelitatea față de Tratatul de la Locarno. Peste o lună, Franța a semnat cu URSS un Pact de asistență mutuală, aplicabil în cazul unei agresiuni recunoscute de Societatea Națiunilor (2 mai 1935)674. Anul 1936 deschidea Germaniei o perioadă a sfidărilor fără replici. La 7 martie 1936675, aceasta a încercat să ocupe în forță Renania, declarată prin tratatul de la Versailles
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
dictaturii hitleriste, se afla în fruntea unui guvern federal care își axa energia pe aplicarea unei ordini de pace paneuropene. Parametrii geopolitici erau favorabili. Moscova și Washingtonul purtau discuții asupra limitării armamentelor strategice (SALT), și NATO propunea negocieri privind reducerea mutuală și echilibrată a forțelor. La 28 noiembrie 1969, Republica federală adera la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare. După turbulențele politicii interne care au caracterizat Marea Coaliție (războiul din Vietnam, legislația asupra stării de urgență, procesul de la Nürnberg, opoziția extraparlamentară
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
insuficiente. Apoi, înțelegerii amiabile dintre vecini din trecut i-a luat locul obraznicia valahilor sau nesimțiților locali care, proaspăt oploșiți în zonă, cu sau fără acte trecute în cartea de imobil, calcă în picioare orice convenție de conviețuire pașnică stabilită mutual. Am vrut, ca un cetățean model, să fac contract cu primăria. Nu se poate decât pentru agenți economici și oricum nu mi-aș putea exercita dreptul de a ocupa locul plătit decât între orele 20 și 8, în restul zilei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Prin intermediul diplomației tradiționale statele ajung să se cunoască mai bine, antrenându-se în discuții de tipul long talk (dezbateri prelungite), pe parcursul cărora se încearcă stabilirea unui echilibru, prin oferirea reciprocă de informații credibile care să le faciliteze ulterior un acord mutual.44 Royce Ammon 45 cataloghează diplomația tradițională drept o diplomație învechita (old diplomacy), ca urmare a faptului că aceasta a fost practicată începând cu perioada Renașterii și până la izbucnirea Primului Război Mondial; treptat, după încheierea războiului s-a impus o diplomație modernă
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
poate înțelege securitatea națională (a unui stat) fără a intelege modelul internațional al interdependentei securității și inclusiv al celui regional. Teoria complexului regional de securitate oferă o perspectivă diferită asupra structurii securității "evaluând relativă balanța a puterilor și a relațiilor mutuale înăuntrul și între noile tendințe regionale și globale. Teoria complexului regional de securitate distinge între nivelul de interactiune al puterilor globale, care sunt capabile de a transcende distanță și interacțiunea la nivelul subsistemului micilor puteri al căror mediu este regiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
membre; procesul de integrare în structurile europene poziționează relațiile dintre statele membre într-un cadru nou, iar funcțiile tradiționale ale diplomației bilaterale au fost preluate, în parte, de mecanismul complex al UE; în acest sens, dezvoltarea și menținerea de relații mutuale prin intermediul diplomației interne reprezintă o alternativă la diplomația bilaterală tradițională.156 Având în vedere cele trei dimensiuni ale diplomației europene este incorectă identificarea politicii externe a UE cu transpunerea la nivel european a politicii externe tradiționale dezvoltate de statele membre
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]