5,749 matches
-
situat sub Monumentul eroilor neamului de la Aiud: întâi se întrebau ce caută ei acolo, pentru ce trebuie să plătească, apoi apăreau vederea păcatelor și pocăința, după care, prin rugăciune, uneori continuă, căpătau o seninătate care-i făcea să privească cu nădejde în sus către Dumnezeu. Cu toate că și înainte de a fi arestați, cei mai mulți erau buni creștini și poate chiar modele, fiecare în mediul său de manifestare, abia în închisoare au pornit un adevărat și dificil urcuș duhovnicesc, după o primă perioadă de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
care ne dau și nouă și tuturor urmașilor care vor veni temeiul credinței și, de ce nu, dacă va fi nevoie, al jertfei pentru Dumnezeu și pentru țară. Consider că jertfa lor n-a fost inutilă, ci ne dă și nouă nădejdea într-o perspectivă eshatologică fericită pentru neamul nostru românesc. De asemenea, cred că toate scrierile autobiografice ale foștilor deținuți politic sunt nu numai o declarație sau mărturie de credință, ci și un îndemn sau chiar strigăt către generațiile următoare lor
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
în care trecutul cu amintirile lui era prea departe și răscolitor, viitorul ca și inexistent, iar prezentul aspru și dureros, singurul sprijin pe care-l aveau deținuții era Cel de Sus. Hristos Dumnezeu și Maica Domnului le-au fost mângâiere, nădejde și întărire. Poezia scrisă în închisori este mai ales rugăciune”. O explicație despre ceea ce s-a întâmplat ne dă doamna Aspazia Oțel Petrescu: „În toiul urii dezlănțuite, noi am luptat să ne disciplinăm asceza impusă și să oprim efectele de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
frumos și trăirile înalte îi aduceau pe adevărații trăitori în atemporal și aspațial, adică în lumea în care numai Dumnezeu și sfinții Săi pot trăi, o lume spre care și noi jinduim, cu toate neputințele noastre, dar și cu multă nădejde în marea milostivire a bunului Dumnezeu. Aspazia Oțel Petrescu afirmă: „Era un fel de împărtășire din propria suferință. Era calea prin care puteai să trăiești frățietatea creștină, sentimentul exprimat frumos de altcineva care suferă ca și tine, îți dădea un
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
același timp, metania înseamnă micșorarea și mărirea, dar și căderea și înălțarea noastră. „Metanie” ne trimite în mod superb, cum numai creștinismul o poate face, din abisul suferinței către sublimul înălțimii divine, în toate cererile smerite ale poetului manifestându-se nădejdea ca și virtute creștină, dar și încrederea că mila și puterea dumnezeiască îi dau omului cele pe care le cere. Mai mult decât atât, Gyr aduce o „Laudă suferinței”: Suferință, spune, cum să mi te cânt ? Ți-e urcușul sfânt
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Cântec după gratii”, „Limită”, „Vecernie”, „Rugăciunea din amurg”, „Laudă”, „Noaptea Învierii”. Din toate poeziile sale răzbate o adâncă înțelegere teologică a existenței umane. Totul se raportează la credință și la Dumnezeu, Cel la care poetul și filozoful se roagă cu nădejde în izbăvirea de neajunsurile efemere ale unei vieți mizere, plină de privațiunile din universul concentraționar. Poezia religioasă este mult mai prezentă la Crainic decât la Radu Gyr, o consecință probabil și a formației profesionale, primul căutând cu ostentație în poeziile
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
pentru București la vremea respectivă. Evident, acest lucru nu era pe placul conducerii țării și Siguranței Statului, astfel că e arestat din nou în perioada iulie 1945 - august 1946. De această dată, considerându-se pe deplin nevinovat, scria familiei: „Singura nădejde pe care o am, ca întotdeauna, e Bunul Dumnezeu”. Deși trecuse deja de 4 ori prin necazurile arestării și având și familie, părintele Imbrescu își urmează în continuare principiile de la care n-a abdicat nicio clipă a existenței sale și
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Trebuie, însă, să spunem că Dumnezeu l-a înzestrat pe părintele Imbrescu cu un har remarcabil și în ceea ce privește creația poetică și cred că acest lucru se datorează în primul rând faptului că din fiecare vers al părintelui transpar virtuțile creștine: nădejdea, credința și dragostea, însoțite de smerenie și acceptarea necondiționată a situației. De aceea, poate este dificil să selectezi poezii sau versuri ale părintelui Imbrescu, tentația fiind de a reda toate poeziile întregi, spre bucuria sufletului celor ce le citesc. Una
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
lucrare a lui Dumnezeu, care a făcut ca în condițiile mizere, inumane în care aceștia au trăit perioade mari de timp să apară asemenea capodopere, în mare măsură cu tentă religioasă, pentru că acolo și-au dat seama că numai credința, nădejdea și dragostea sunt cele care te pot ajuta în trecerea prin această viață efemeră. Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca SCOP: Să creeze o atitudine propice renașterii spiritului național, prin identificarea și antrenarea celor „cu sufletul curat și credință în Dumnezeu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
prin toate mijloacele că i se cuvine dreptul de a reprezenta Basarabia în toate chestiunile de negocieri. La 1 martie 1918, a avut loc întâlnirea delegaților basarabeni cu oameni de cultură, profesori universitari aflați la Iași, unde s-a exprimat nădejdea unirii tuturor celor de un neam și-un sânge. În Basarabia curentul care cerea unirea cu România era de nestăvilit. Tot mai multe organizații, comitete, adunări și delegații se pronunțau pentru unire cu Țara mamă. Prin Nota din 16 martie
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
și era așa bogat, Cât veliții, vistierii, socotind și socotind Multele comori și scule, și de aur și de argint, Ajungeau cu pleoape grele și cu bărbile albind, Însă lunga socotire niciodată isprăvind... Dar averea cea mai mare,fala și nădejdea sa, Cea cu care craiul încă cel mai tare se mândrea, Îi erau, fără-ndoială, chiar cei zece fii ai săi, Zâne, cele șapte fete, feți frumoși, cei trei flăcăi... Și-n această dulce tihnă, viața lui curgea ușor, Ca
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Cerul Tată, Ca-n pragul altor mii de ani, Să moară iar, pentru-a renaște, În milioane de țărani ! (Adrian Păunescu) CAPITOLUL I Țăranii Cârțișoarei Motto: La voi aleargă totdeauna Truditu-mi suflet să se-nchine; Voi singuri străjuiți altarul Nădejdii noastre de mai bine. Frați buni ai frunzelor din codru, Copii ai mândrei bolți albastre, Sfințiți cu roua dimineții Țărăna plaiurilor noastre! Din casa voastră, unde-n umbră Plâng doinele și râde hora, Va străluci odată vremii Norocul nostru,-al
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
să plece Să lupte alături de Crișan împotriva dușmanului. De-atunci bunica-i tristă, Ochii i-s numai lacrimi. Când vine vre-un vecin în curte, Ea-l privește Și nu-i răspunde la binețe. Cu gura amară oftează adânc : - «Zahiu, nădejdea mea, te-ai stins Cine știe unde. Și cine-a fost să te jelească ?... Doamne ! Sufletul mi-e pârjolit Sub teiul ei O văd și-acum. Așteptând și torcând. Până fusul din mâna-i Căzu pe vecie... Odă mătușii Nisia Cu graiul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
întregi - prin răspândirea în masa țăranilor din Ardealul subjugat a cărților aduse pe umeri din Patria-Mamă, Badea Cârțan s-a făcut profetul culturii și înzestrării spirituale a nației românești, ridicându-se cu tot avântul, cu tot entuziasmul și cu toată nădejdea, în rândurile cărturarilor și ideologilor care au propăvăduit idealurile poporului nostru. Se cuvine deci să admirăm caracterul acestui bun român, și acum când se împlinește un sfert de veac de la moartea lui, să ne îndreptăm gândurile cătră acela ce a
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
toată lumea era dornică să scape cât mai repede de bizarul și incomodul solicitant.... * V oiam să merg la "Eternitate" în noaptea în care cimitirul e-o mare de flăcărui tremurătoare și peste cea de a șaptea colină ieșeană plutește duhul, nădejdea și credința reînvierii. A trebuit să ajung acolo cu o zi mai devreme. La înmormântarea lui Adi Cusin. Trupul mărunțel din raclă n-are nici o legătură cu ultima imagine a poetului păstrată în memorie, dar mai ales cu acelea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
acestea două opuri de sport astfel închegate: "Cei doi Hagi", de Adrian Dinu Rachieru, și "Curajul de a crede în victorie", de Vasile Arhire. Poate prezenta interes pentru cititorul anului 2007, o cronică consacrată cutărui meci jucat în 2005? Slabă nădejde! Și totuși, ambele cărți rezistă probei timpului tocmai pentru că, pornind de la concretul situațiilor, au știut să se ridice la nivelul dezbaterilor de idei. Arhire începe prin a-și pune întrebări ("de ce avem un singur Mutu?", "cine se ocupă de cultura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Cel mai ades, de suflet. Dintr-un text datorat regretatului G.I. Tohăneanu, decedat chiar în preziua propusei sărbători, decupăm observația-vers a lui Blaga: "limba este întâiul mare poem al lumii". Grigore Vieru, și el plecat în altă lume, își exprimă nădejdea că, atunci "când va fi întreagă limba română, va fi întreagă și țara." Un scriitor din Danemarca nu se sfiește să afirme că "singura limbă care mă întregește ca om este limba română (...) de 40 de ani de când sunt rupt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
care i-au sedimentat dragostea de tot ce-i mai nobil, frumos, scump și etern, sperăm, - patria - cheamă alături de sine alte mărturii de esență, tot de la Călugăreni venite, de la nepoata sa, de astă dată: „Generații de copii- deveniți oameni de nădejde - au avut parte de Marele Învățător, Domnul Alexandru Frânculescu care întors de pe front a luat locul la catedră preluând micile vlăstare de la grădiniță unde Doamna Maria Frânculescu le-a sădit în inimă și gând dragostea pentru învățătură cu poveștile, cântecele
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
măturau curtea, învățau să zugrăvească și tot ce este de muncă, pentru că, dacă vrei nu ai timp de odihnă. Sărăcia este forma de a învăța omul să muncească dacă îl ajută capul și sănătatea, și pot deveni oameni de nădejde pentru ei, familie, loc de muncă și societate. Am cunoscut sărăcia de când eram copil. Sărăcia, se spunea din bătrâni, a fost întotdeauna. Era după primul război mondial. Eram micuță, tăicuțu fără mânuța stângă, dar se ducea la mncă, la șosele
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
meu, de la Domnul Cel ce a făcut cerul și pământul. Către Domnul pașii mei voi duce Și legea Lui va fi îndreptare mie, Doamne, Doamne, Doamne glasul meu auzi Când mă rog eu ție... Întru Domnul eu mi-am pus nădejdea Să nu mă depărtezi De la fața ta, aliluia, Aliluia, aliluia, slavă ție, Doamne Ucenicii ... Și lumea toată va cunoaște Că sunteți ucenicii mei Când pacea vă iubiți de-a pururi Și va fi dragoste-ntre voi. Așa pe ucenici adesea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
să fie-ntotdeauna În veci numele Domnului. Nu mai fi trist o suflete dragă Nu mai fi trist o suflete dragă Și nu-ți face inimă rea Căci se va schimba viața degrabă Te iubește Iisus, nu uita. Ai tu nădejde în Domnul prea-sfântul Și mai des roagă-te cu mult foc Și primi-vei tu pacea cea sfântă Liniștindu-te iarăși pe loc. Iar când valurile și furtuna Îți răpesc din nou liniștea ta Tu ridică-ți privirea spre Domnul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
copil, muncea acasă și la vie, cum n-am văzut, din cei patru ai casei, Aurica era cea mai harnică. Când i-a venit timpul, Aurica s-a căsătorit cu un băiat din comună foarte bun, serios, un om de nădejde, și toți cei patru copii s-au căsătorit foarte bine, era, de fapt, și o familie de vază prin părțile locului. Și Aurica și soțul ei, tatăl Marcelei, erau doi tineri înalți, frumoși, serioși, harnici. Am să o rog pe
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
părinții lor ne mai întorcându-se acasă iar mamele lor ducând o viață din tinerețe până la final, singure, cu greul. Am crescut și trăit în mediu cu greutăți materiale dar cu frumoase trăsături morale. Generații de copii - deveniți oameni de nădejde - au avut parte de Marele Învățător, D-l Alexandru Frânculescu, care întors de pe front a luat locul la catedră preluând micile vlăstare de la grădiniță unde Doamna Maria Frânculescu le-a sădit în inimă și gând dragostea pentru învățătură cu poveștile
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
îmi spune ființa Cerescului soare, seninului cer. Și frigul mă-ngheață, e umed pământul; De ziduri, de lanțuri, eu sunt ocolit: Aici suferința așteaptă mormântul, Căci legile lumii așa au voit. Adus ca o crudă, sălbatică fiară, La temniței poartă nădejdea-am lăsat. Și simt chinuire atât mai amară, Cu cât a mea soartă eu n-am meritat. O noapte fatală! O noapte cumplită! Pe patu-mi de trudă dormeam obosit: Era despre ziuă: soția-mi iubită Stătea lângă mine... un vis
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cu oile, de când se lua omătul, primăvara și până prin noiembrie, toamna târziu, când cădeau primii fulgi. Umblam cu oile, cât era ziulica de lungă. Colindam toată țarina din jurul satului, până hăt departe. Umblam zi de zi cu un prieten de nădejde, Ursu. Un câine mare, ciobănesc, vrednic, zdravăn, puternic, cu blana albă cum îi helgea și cu două pete negre în frunte și pe gât. Era în stare să se lupte cu un urs. Cât despre lupi, el n-avea treabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]