5,767 matches
-
scorojite, ai vrea să ridice toți ochii spre tine, să te vadă, să te asculte. Ei stau la masă și umbra bradului le acoperă fețele - dar exista un brad? Exista un chiparos la voi În curte? Bradul În curte aduce nenorocire, se știe, iar chiparos ai văzut doar la Roma. Bocănești pe pietriș cu Încălțările scorojite, prăfoase, calci apăsat, doar-doar o să le vezi ochii Întorși spre tine, să poți să le spui: Bine v-am găsit! Poftă bună! Numai că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
veșnic cu migrene și palpitații, veșnic obosită. Bunicii ne-au crescut pe amândouă, ei erau metodici, riguroși, sportivi și așa au rămas mult timp, dar sistemele de educație nu dau aceleași rezultate. Eu m-am reechilibrat lângă ei, după toate nenorocirile, pe mama Însă educația catolică din familie, În loc să o modeleze, o Învățase să se sustragă. O speriau și economia pe care trebuia să o facă În casă, și mulțimile adunate. Dar să le fi văzut pe prietenele ei din copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Înapoi... Dar nu toate sunt cum le crezi tu. Alexandru Stan, de pildă, nu are nevoie de invitațiile mele ca să colinde lumea, el Își reprezintă țara În cele mai Înalte foruri științifice. Nu știu cum sunt cei care Îmi scriu acum, din nenorocire, toți cei apropiați, așa cum chiar tu ai spus, nu mai trăiesc decât În mintea mea... Eu pot să mulțumesc lui Dumnezeu că mi-am făcut o viață și o carieră aici, În timp ce, dacă rămâneam acolo, muream pe front sau putrezeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Gândește-te din vreme, să nu-i mai faci maică-tii alt necaz! — Dar nu mai e nici o speranță să te primească din nou? — Să te fi dus să spui tot! Să spui tot! Săspuitot! — Și maică-ta, săraca! O nenorocire după alta! După ce a murit Buni, necazul tău cu facultatea... — Tu gândește-te, oricum, Înainte, să nu-i mai... — Gândește-te! — Gândește-te! * Și, uitându-mă la ele, mi-am repetat În gând: les camps d’esclaves sous la bannière
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-i Învrăjbesc și mai mult Între ei. Să le fi dat, pur și simplu, pe toate, mi-a fost teamă că Îi jignesc În bloc. Dar cel puțin i-am avertizat: „Fiți atenți”, le-am spus, „ar fi o curată nenorocire dacă sfârșiți prin a rupe până la urmă fermoarul valizei!”.Parcă aș fi avut gura blestemată! Peste nici zece minute, aud șoapte furioase. Când am Întors capul, s-a făcut deodată liniște: fiecare Încerca să se retragă cât mai discret de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aterizat dintr-un performant OZN, și cu calculul lui de futurolog acerb, o prevăzuse, atunci când le spusese: — Fiți atenți dragii mei! Nu vă mai Îndesați toate darurile În valiză, că n-o să se mai Închidă! Și ar fi o adevărată nenorocire să se rupă fermoarul! Așa că, fără să mă mai uit la ghemul negru de vinovați care se răsfira, vociferând: „Ți-am spus că nu!” „Dar ți-am spus, te-am rugat...” „Trebuia tu să...” „Acum ce?” „Întotdeauna!” „Ți-aș zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
țării. Fiind ambițios și bine pregătit, ginerele a devenit În ultima vreme tot mai irascibil și Își tot amenință soția, pe fiica lui Cristian, cu divorțul. Când au ajuns aici, doamna Dobrotă a izbucnit În plâns, ar fi o mare nenorocire, mi-a spus, fata lor ar fi de-a dreptul distrusă și, În plus, există și un copil În această căsnicie. Atmosfera este permanent Încărcată, plânsete, Învinuiri...„ Deși tu nu ai urmași, ar trebui să Înțelegi că pentru un părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
exista un chiparos? Dar exista un brad la noi În curte? Nu mai țin minte dacă În vis chiparosul este semn de bine sau semn de rău, ce știu sigur e că nu-mi place visul. Bradul, În curte, aduce nenorocire, se știe. Iar chiparos am văzut doar la Roma Ca să mă trezesc, Îmi Înfig unghiile cât pot de adânc În carne, strâng pumnii cât pot, atâta doar că unghiile mele sunt și ele de carne și pumnii pe care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-și amintească pentru vreo rețetă viitoare. La sfârșit a vrut să-mi spună de ce anume sufeream. Dar eu nu sufăr, am zis. Pentru mine această stare este singura naturală. Și am afirmat că de fapt cea mai mare parte din nenorocirile timpului nostru au fost provocate de citit și de scris. Formulele chimice. Codul genetic. Programele partidelor. Declarațiile de război. Oficialitățile. Bomba atomică. Boala dumneavoastră se numește alexie, a spus el. Sau poate dislexie acută. înainte se credea că trebuie numită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
din lucrurile care se spun ușor. Nu știam nimic. Eram complet nepregătit. Este foarte posibil să fi auzit câte ceva la buletinele de știri de la radio, dar nu putusem să-mi imaginez că așa ceva m-ar putea privi pe mine. O nenorocire de felul acela, o asemenea distrugere... Nimeni nu poate fi pregătit pentru așa ceva. Doar consecințe cumplite și nici un motiv. în copia scrisă nu se va vedea cum îmi sună vocea. Dacă îmi tremură sau dacă urcă în falset. Când totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
camera de sus, care înainte era numită odaia profesorilor. Micul Manfred nu trebuie să mă vadă în timpul bolii, spune el. Micul Manfred nu va trebui silit să mă aibă tot timpul în fața ochilor. Este un pic nenatural, zic eu. Nici o nenorocire din lume nu trebuie să se poată așeza între un tată și fiul lui. Dacă eu aș ști adevărul, spune Manfred, atunci nu i-aș ascunde nimic. Adevărul, zic eu, nu este întotdeauna același lucru cu realitatea. Este de datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lucru." 16. Pe cînd acum vă făliți cu lăudăroșiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea. 17. Deci, cine știe să facă bine și nu face, săvîrșește un păcat! $5 1. Ascultați acum voi, bogaților! Plîngeți și tînguiți-vă, din pricina nenorocirilor, care au să vină peste voi. 2. Bogățiile voastre au putrezit, și hainele voastre sunt roase de molii. 3. Aurul și argintul vostru au ruginit; și rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănînce carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
fată, și din averea ei. Îl luă de braț pe Charlot și îl îndemnă cu blândețe să pornească spre casă. Pe drum, Charlot întoarse o dată capul spre silueta de pe deal: își aminti de vremurile când nu erau dușmani, înainte ca nenorocirea să-i otrăvească sufletul și vorbele lui Roche... Silueta minusculă se întoarse cu spatele și porni de-a lungul parcelei împingând plugul. Dacă Chavel ăsta chiar se îndreaptă încoace, zise Carosse strângându-l ușor de braț pe Charlot, atunci o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
sume uriașe pe distracții, Tripp e obligat să ia cina în oraș cel puțin de trei ori pe săptămână. Lui nu-i plac restaurantele, iar să fie văzut singur la restaurant de către unul dintre subalternii săi ar fi o adevărată nenorocire. De aceea închiriază o cameră undeva la periferie, unde se duce cu ceva de mâncare luată de acasă, pentru a citi în liniște (autorii săi preferați sunt Charles Lamb și Newbolt) sau pentru a mai născoci un raport. (În registrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
s-a numit și se numește și astăzi „Drumul Hoților”. ― Auzi dumneata. „Drumul Hoților!” Brrr! Te trec fiorii! - s-a minunat unul care ședea lângă povestitor. ― Dar asta nu înseamnă să nu continui povestea - l-a îndemnat învățătorul. ― Era mare nenorocire să te apuce noaptea sau chiar doar înserarea pe această cale. Una-două te trezeai că ieșeau din codru câțiva lotri cu pistoale la chimirul ghintuit, care te întrebau unde ți este punga cu parale. Și să te fi ferit Sfântul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
răspuns el strângându-i mâna. Mâine seară să mă vestești dacă nu-i vreo primejdie pe aici. Voi veni și poate aduc leacul care trebuie, ca să-ți liniștești bărbatul... ― De ce nu te cumințești matale, bădie? Vrei să se întâmple vreo nenorocire? ― Nu te teme. Nu se va întâmpla nimic... În acest răstimp, hangiul și-a terminat treburile prin beci. După ce a tras o raită și prin curte, să vadă dacă lucrurile sunt în ordine, strigând la un argat sau la altul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lotrului. Era lipsit de sânge. I-a ascultat răsuflarea. Nici un semn că trăiește... A luat o lumânare de pe pervazul ferestrei și a aprins-o. Și-a făcut cruce și i-a așezat-o la căpătâi. ― Asta da! Zic și eu nenorocire! Cum se vor descurca? - s-a auzit un glas. ― Îl vor îngropa creștinește. Ce alta pot face? - și-a spus părerea un altul. ― Da’ tu ai uitat cine era mortul? Cum te apuci tu să îngropi la vedere pe șeful
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rău îmi părea că nu mă trezisem la trei dimineața! Nu, trebuia să fiu cinstită și să recunosc că necazurile începuseră mult mai devreme. Cât regretam că-l lăsasem pe Luke Costello să mă sărute! De fapt, am hotărât eu, nenorocirea se abătuse asupra mea din clipa în care pusesem piciorul la Rickshaw Rooms. De ce nu ne dăduse bodyguardul un șut în fund, așa cum se întâmpla de obicei? Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât îmi era mai limpede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
crude ale foștilor iubiți. Ceva în genul ăsta. — Ce anume a spus Luke? m-a întrebat Chris. —Sunt așa de ghinionistă, am răspuns eu ocolind întrebarea. O nouă recoltă de lacrimi mi-a invadat obrajii. Nu mi se întâmplă decât nenorociri. înțelegi ce vreau să spun? Chris a dat din cap. Fața îi era mohorâtă. într-un fel care mă îngrijora. Oare îl plictisisem? Pe moment, am avut convingerea că știa că nu spusesem adevărul în legătură cu minciunile lui Luke. Din senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
uitându-mă în urma lui. Nu reușeam să înțeleg ce se-ntâmpla. Adică, era atras de mine sau nu? M-am așezat - pierdusem scaunele bune - și am încercat să-mi dau seama după fața lui Josephine dacă mă păștea sau nu nenorocirea. Dar în urma vizitei lui Emer, toată atenția era concentrată asupra lui Neil. Am fost profund satisfăcută în momentul în care grupul a început să discute despre discrepanțele mai mult decât evidente dintre ceea ce Emer ne spusese despre Neil și ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-a spus că am nivelul emoțional al unui copil de doisprezece ani. De unde știau ei? Ce fel de sistem de măsurare au folosit? Pentru că de atunci am început să mă droghez. Nu te poți maturiza decât trecând prin toate nenorocirile pe care ți le rezervă viața. Dar, indiferent ce probleme aveam, nu făceam decât să le ocolesc. Așa că nivelul meu emoțional a rămas blocat la doisprezece ani. Ei bine, nu văd ce-ar putea fi așa de rău în a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la asigurări și să omor persoana sau persoanele necunoscute care furaseră mașina. Ce voiam eu să fac, de fapt, era să mă sui într-un taxi, să mă bag în pat și să uit cu totul de Chris și de nenorocirea lui. Dar din nu știu ce motiv m-am simțit obligată, moralmente, să rămân cu el. în cele din urmă, Chris a zis: —Ei, nu mai e nimic de făcut. N-avem decât să mergem acasă. O să dau telefon la infecții ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Trebuie să ai încredere în tine. Și oricum, mama nu crede nimic din ceea ce zice, s-a băgat și Anna în discuție. —Decât atunci când vine vorba de tine, i-a replicat Helen. Am simțit că norul negru și înecăcios al nenorocirii se ridică de deasupra mea. Era o revelație extraordinară să aflu că și surorile mele erau la fel de oropsite de mama. Așa cum fusesem și eu toată viața. Și că singura diferență dintre noi era aceea de atitudine. Ele priveau situația ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
seama, pentru prima dată, cât de egoistă și de egocentristă fusesem. Cât de înfiorător trebuie să fi fost pentru Brigit și Luke să trăiască alături de mine, de haosul pe care-l creasem. Mă simțeam înfiorător de tristă din cauza asta, din cauza nenorocirii și a grijilor pe care le provocasem. Biata Brigit, bietul Luke! Am plâns, am plâns, am plâns și iar am plâns. Și, pentru prima oară în viață, n-am mai plâns de mila mea. Am văzut, limpede ca lacrima, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în față. Spune odată despre ce este vorba! Trebuie să ne întoarcem acolo. Tata era la telefon. Moș Calistrat s-a prăpădit și se pare că totul a început din nou. Iarăși au apărut indivizi care scotocesc prin munți și nenorocirile au luat-o de la capăt. Toma rămase tăcut, îi dădu drumul femeii lăsându-și brațele să cadă pe lângă trup. Se răsuci pe călcâie și se așeză tăcut pe pat, alături de copilul care continua să plângă. Își sprijini capul în palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]