7,995 matches
-
de vreme ce Planete prizoniere în pendul / bat orele nepăsătoare / în trupul și sufletul nostru, / mecanice larve pe care / numai căldura cărnii noastre / le-nalță înapoi în cer. Sub imboldul conștiinței precarității ființei, senzațiile, gândurile sunt notate fără cenzură, poetul recunoscându-și neputința în fața implacabilului: Nu pot reînălța speranța prăbușită-n / adâncul apei, iar căderea din titlu se reia ca laitmotiv de-a lungul celor două volume ale antologiei, în forme numeroase. Sub aspect structural, textele sunt, de obicei, extrem de concentrate, consecință a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
suflet, pe care l-a cuprins febra mare și înjură crezând / că demonul din om cu demoni se aruncă de rând. [Foaie verde] frica nu e, așadar, neapărat cea a inevitabilei omenești dispariții, ci e, mai degrabă, indusă de conștiința neputinței dialogului cu Transcendentul, cu ecouri, iarăși, argheziene: Elegii de toamnă fără niciun răspuns / Resturi de epistole și epifanii. În acest context, al absenței dialogului, libertatea e o robie, implicând o mai mare responsabilitate de a fi, cu atât mai mult
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
rolul lui Oedip, cu nostalgia originilor fruste, curate, de unde i-au pornit, atâtea câte sunt, norocul, tăria, pentru ca într-un Catren să sintetizeze drama omului de a fi om: Între definiția plăcerii de-a te împlini și a rodi / Stă neputința de a vrea când vrei a muri / De ieri până mâine, ca într-o mică vacanță, pe urmă, / La mâine și la azi vei mai recădea înapoi în viață?! Ștefania Oproescu: Delir în curcubeu și alte poezii În celebra sa
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a posibilei destrămări a lumii, neînstare să mai citească: Scriu poeme cu Îngeri / pe care nu le mai citește nimeni - / alfabetul e vechi, mâna e singură, / prea înceată, / parcă nimeni n-ar mai vrea să mai știe / lumina dintâi, necreată!..., neputința venind dintr-o vădită îndepărtare de credință. Firește, aplecarea spre sacru, presupunând o legătură străveche, de generații, poate fi, ceea ce se și întâmplă uneori, asociată cu folclorul, cel puțin la nivel prozodic și la cel al imaginarului artistic, unde se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
exemplu, începând să-și autoevalueze progresul în inițiere, pe care l-a realizat trăind, poetul declamă: să vedem ce dracu am putut să înțeleg / din tăierea părului a buricului / a capului / în sfârșit a capului / ca o delirantă excomunicare, sugerând neputința de a schimba condiția umană, având, în subsidiar, caracterul iluzoriu a tot ce pare esențial în demersurile omului, în general: faptele / nu mai au importanță / e doar aparență / e doar aparență / iubirea/ mâinile / marea / aparență / mișcarea / starea pe loc / sufletul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
iar cu vremea se înmulțesc, în loc să dispară. Cei care procedează în primul fel pot, cu ajutorul lui Dumnezeu și al oamenilor, să găsească o cale de scăpare din starea lor, așa cum s-a întâmplat cu Agatocle; pentru ceilalți, însă, este cu neputință să-și păstreze puterea. De unde urmează că trebuie să reținem acest fapt: că acela care ocupă un stat trebuie să se gândească dinainte la toate cruzimile pe care va fi nevoit să le săvârșească, și pe toate să le facă
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
două partide dușmane, Orsini și Colonna, era mereu tulburată de discordii și neînțelegeri; și, fiind mereu cu arma în mână și gata de luptă, chiar sub ochii papei, această nobilime menținea statul bisericesc într-o stare permanentă de slăbiciune și neputință. Și, cu toate că uneori se ivea câte un papă curajos, cum a fost Sixt IV, nici soarta norocoasă și nici priceperea nu au putut să salveze vreodată statul de aceste rele. Iar viața scurtă a acestor papi a fost cauza neputinței
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
neputință. Și, cu toate că uneori se ivea câte un papă curajos, cum a fost Sixt IV, nici soarta norocoasă și nici priceperea nu au putut să salveze vreodată statul de aceste rele. Iar viața scurtă a acestor papi a fost cauza neputinței lor; căci, în cei zeci ani cât guverna, în medie, un papă, cu greu izbutea să micșoreze puterea uneia dintre cele două facțiuni; iar atunci când, bunăoară, unul dintre ei izbutea să-i nimicească aproape cu totul pe cei din partidul
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
nu este vorba de o simpatie firească față de el, ci numai de faptul că erau nemulțumiți de guvernarea anterioară, îi va fi foarte greu, și doar cu multă trudă va reuși să păstreze prietenia lor, deoarece îi va fi cu neputință să-i mulțumească. Dacă analizăm, deci, cu atenție cauza acestui fapt, folosind exemplele pe care ni le oferă istoria antică și modernă, vom vedea că-i este mult mai ușor unui principe să-și câștige prietenia acelor oameni care erau
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
rădăcină. 9. Poate că de acum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia." 10. Isus învăța pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului. 11. Și acolo era o femeie stăpînită de optsprezece ani de un duh de neputință; era gîrbovă, și nu putea nicidecum să-și îndrepte spatele. 12. Cînd a văzut-o Isus, a chemat-o și i-a zis: "Femeie, ești dezlegată de neputința ta." 13. Și-a întins mîinile peste ea: îndată s-a îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
acolo era o femeie stăpînită de optsprezece ani de un duh de neputință; era gîrbovă, și nu putea nicidecum să-și îndrepte spatele. 12. Cînd a văzut-o Isus, a chemat-o și i-a zis: "Femeie, ești dezlegată de neputința ta." 13. Și-a întins mîinile peste ea: îndată s-a îndreptat, și slăvea pe Dumnezeu. 14. Dar fruntașul sinagogii, mîniat că Isus săvîrșise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvîntul, și a zis norodului: "Sunt șase zile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
ei cineva din morți, se vor pocăi." 31. Și Avraam i-a răspuns: Dacă nu ascultă pe Moise și pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morți." $17 1. Isus a zis ucenicilor Săi: "Este cu neputință să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de acela prin care vin! 2. Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gît, și să fie aruncat în mare, decît să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decît să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu." 26. Cei ce-L ascultau, au zis: Atunci cine poate fi mîntuit?" 27. Isus a răspuns: "Ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu." 28. Atunci Petru a zis: "Iată că noi am lăsat totul, și Te-am urmat." 29. Și Isus le-a zis: "Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-și fi lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
a desfăcut brațele ca o uriașă pasăre care vrea să-și ia zborul. Am lăsat cu grabă desaga jos și am căzut în brațele bătrânului, care cu greu s-au strâns în jurul trupului meu... Îi simțeam tremurul mâinilor, semn al neputinței. Am rămas îmbrățișați o vreme, fără să ne spunem vreun cuvânt. În cele din urmă, bătrânul și-a îndreptat trupul, rămânând cu brațele atârnându-i greu în lungul trupului gârbovit... Priveam la el întristat... Parcă se împuținase în totul. În
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
la Sfântul Mormânt să lipsască”... Și mai departe vodă spune că “răpăusatul... fericitul chir Dosiftei patriiarhul al sfintei cetăți Ier(u)s(a)limului”... a aflat că “m(ă)n(ă)st(i)rile a Sfântului Mormântu” sunt “întru mare neputință, pentru căci și câte bucate... au avut s-au aflat în datorie... Vrut-au dară sfințiia sa [să] le îndrepteze... după putință”... ―Mai departe se spune: “Pentru mănăstirile ce sintu la munte... ce-au avut și dobitoacele lor mai multe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Era acea mișcare a capului unui om care ar fi spus: “Ei! N-am încotro! Asta-i viața!”... După un timp, a întins mâna după sprijin. ― Hai să mergem... dragul meu drag. I-am oferit brațul. Când cu tremur de neputință s-a văzut în picioare, s-a lipit de mine chiar cu tandrețe, după cum mi s-a părut... Călcam în ritmul pasului său șovăielnic, însoțit din când în când de câte un icnet de durere... Când am ajuns în portița
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a totemurilor tribale. Și totuși, orice religie și orice ideologie sunt bune la ceva, chiar dacă încearcă să explice inexplicabilul prin mijloace puerile. Nu concepțiile despre lume mă deranjează, iar pe cei care nu le cunosc, cu atât mai puțin, ci neputința mea de a depăși granițele cunoașterii atinse până astăzi, încolo, oricine se poate da savant sau prooroc, fiul lui Dumnezeu sau a lui Noe. A crede sau a nu crede, a te revolta contra neștiinței rosturilor și destinului uman - e
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
Nu înțelegeam nimic din ce spunea, dar țipătul acela nesigur, ca o lamă de cuțit care se frânge, suna atât de strident încît era înfricoșător. Nu mai era un țipăt omenesc. Era un țipăt animalic plin de disperare și de neputință. Nu știu cât a durat astfel, dar parcă nu se mai termina și simțeam că nu mai puteam să suport. Și poate și mai mult m-a înfricoșat faptul că în acest timp nimeni din frizerie n-a întors privirea spre locul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ce face cu logica. Așa a început o altă nebunie de a mea... Cum să vă explic mai bine? Tot firea mea m-a împins și spre asta. Căci, dacă asemănați viața cu un joc de ruletă, îmi era cu neputință să mă învîrt printre mese și să mizez puțin, cu țârâita, ca să nu risc. Nu, eu mizam de fiecare dată tot ce aveam în buzunar. Și ce jalnici mi se păreau cei care își drămuiau pasiunile, ca nu cumva să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lui. Mă străduiam din răsputeri să nu lipsească nici o probă de la dosar, care ar fi putut să aibă o cât de mică însemnătate. Dar iarăși urmau, după zilele de febră în care întocmeam dosarul, zilele când mă zbăteam în cleștele neputinței de a da o sentință. Ați înțeles, cred, că fiecare proces al meu eșua și că eu nu făceam decât să ating inutilitatea perfectă, zădărnicia absolută, combătând fiecare adevăr în care credeam. Din scop, aceste procese deveniseră metodă. Pe vremuri
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
glorie decât pe lumea aceasta. Pentru că, fiu al lui Dumnezeu, el este totuși om ca și noi... Dumneavoastră n-ați simțit niciodată în palme urmele cuielor?... Și vorbeam de iertare. Numai noi am fi în drept să iertăm. Mai întîi neputința. Și apoi crimele. Dar Dumnezeu nu vrea iertare. Pentru că iertarea l-ar limita. Ar arăta că puterea lui nu e nemărginită și că Dumnezeu mai poate și greși. Or, ce tiran a fost dispus să accepte asta? Prin urmare i-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
trebuie să te pironească de ambele mâini. Dîndu-mi pasiuni atât de îndărătnice, ursitoarele s-au văzut obligate, prin urmare, să găsească un antidot. Era necesar pentru o corectă crucificare. Și l-au găsit în ezitările mele. Căci povestea asta cu neputința de a da o sentință era semnificativă. În realitate, totdeauna hotărârile mele n-au fost altceva decât ezitări eșuate. Dintr-un motiv sau altul, la un moment dat ezitările mele cedau și apărea o hotărâre pe care viața mi-o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dresați și, acum, nu mai mușcau decât dacă erau asmuțiți de dresori. Doar nopțile cu lună erau de nesuportat. În acele nopți, urletele câinilor se abăteau asupra orașului ca un viscol înnebunitor prevestind lucruri încă și mai rele. Era cu neputință să doarmă cineva. Câinii păreau întărîtați de lumina lunii și se repezeau furioși la garduri, lătrând ore în șir fără oprire. Nimeni nu-i putea potoli atunci. Nici măcar dresorii. Îi lăsau să latre până oboseau, mai bine zis până ce luna
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ce căi te silește pustiul să devii predicator? Înainte de a-ți închide gura, te face să vorbești continuu. Oare unde am citit că întreaga aspirație a filosofici e să ajungă să spună totul într-o singură propoziție? Așa ceva e cu neputință aici. Dimpotrivă, aici întreaga aspirație e să nu ajungi niciodată să spui totul. Ce să mai faci după aceea? Trebuie să repeți sau să te culci și să strigi țînțarilor: "Vă aștept. Acum nu vă mai supăr cu nici un cuvînt
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în jurul meu, înlănțuindu-mă cu toate tentaculele și nu mai vroia să-mi dea drumul, se pregătea să mă înghită. Obosit și înfricoșat, m-am oprit, m-am așezat pe un maldăr de frunze uscate și am început să plâng. Neputință, umilință, revoltă, frică, toate erau în plânsul meu. Deodată, am auzit un sunet vag de clopot. M-am luat după el și, mai târziu, am ieșit într-o poiană... De unde venise sunetul acela vag de clopot, n-am știut niciodată
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]