7,693 matches
-
de ani, pensionat la patruș’cinci, polițist dintr-o lungă descendență de oameni ai legii, ținînd acum un lung discurs Într-o vilă din Hancock Park, În fața unor fripturiști care renunțaseră la Ajunul Crăciunului după un singur semn al său. Oaspeții aplaudară. Preston arătă spre un munte cu vîrful Înzăpezit. — Paul’s World, doamnelor și domnilor. O replică exactă, la scară, a unui munte din Sierra Nevada. Paul’s World, Lumea lui Paul, va oferi o formidabilă pîrtie și o cabană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Petrecere În curte: jumătate de hectar acoperit cu copertine. Mașinile erau parcate de studenți de colegiu. Bufetul etala costiță, șuncă afumată și curcan. Chelnerii duceau tăvi cu antreuri. Burnița se așternea metodic peste pomul de Crăciun uriaș, În aer liber. Oaspeții mîncau din farfurii de carton. Felinare cu gaz iluminau pajiștea. Jack ajunse la timp și Își făcu loc prin mulțime. Welton Morrow Îl prezentă primilor săi spectatori: un grup de judecători de la Curtea Superioară. Jack le-a servit niște povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
LA MOARTE.“ CAPITOLUL 26 Intrară braț la braț, Inez În cea mai bună rochie a ei și cu un văl care să-i ascundă vînătăile. Ed Își ținu insigna la vedere - reușiseră să evite presa cu ajutorul ei. Însoțitorii au Împărțit oaspeții În două șiruri - Dream-a-Dreamland deschidea taraba. Inez era buimăcită. Răsuflarea ei Întretăiată Îi umfla vălul. Ed se uită În sus, În jos, la stînga și la dreapta - fiecare detaliu Îl ducea cu gîndul la tatăl lui. O promenadă măreață - Main
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cunoscut-o. A afirmat ea că m-ar cunoaște? — Nu. Unde ai fost la miezul nopții trecute? — Am fost aici. Găzduiam o petrecere. Dacă va fi nevoie cu adevărat - deși sper să nu fie - Îți pot furniza o listă a oaspeților. De ce crezi...? Bud i-o tăie scurt: — Delbert Cathcart, zis „Duke“. Patchett oftă. — Nici pe el nu-l cunosc. Domnule White... — Dwight Gilette. Lyn Bracken. Un zîmbet larg. — Da, pe ei Îi cunosc. — Da? Atunci continuă. — Acum permite-mi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și imparțială și era de Înțeles că nu voia să se știe că el Însuși nu se ridică la Înălțimea propriilor standarde. Îndepărtă repulsia cu iubire și respect. Ed ajunse devreme la Dining Car. Șeful de sală Îl anunță că oaspetele Îl așteaptă. Se duse În separeul lui preferat: un cotlon discret din spatele barului. Vincennes se afla acolo, cu o rolă de magnetofon. Ed se așeză. — Asta e banda de la microfonul...? Vincennes Împinse banda către el. — Da. E plină cu logoreea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
convingător sau zeflemitor, în funcție de ce aveau a-și spune, dar, dacă cineva ar fi vrut să relateze ce se spusese - nu mai târziu, ci chiar imediat ce parfumul cafelei fusese înghițit de alte miresme ale apartamentului și ale orașului, iar distinșii oaspeți se risipiseră pe la casele lor -, nici măcar să relateze totul, ci frânturi, numai să fie coerente, s-ar fi trezit cu mâinile goale și i-ar fi fost imposibil. Dar totul era de un farmec nespus. Întâlnirile acestea din apartamentul doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întrebat de fiică. A izbucnit un scandal monstru, cu câteva destituiri pe loc, care oricum nu rezolvau nimic, dar băgau frica în mințile înlocuitorilor și ale celor puși să facă lumină până-n zori. Au scotocit toată noaptea hotelurile, casele de oaspeți, cabanele din munți, fără să le dea de urmă. Nimeni nu văzuse nici măcar mașina, ce ar fi trebuit să sară în ochi, pentru că nu era o marcă pe care s-o vezi toată ziua pe drumuri. Până la urmă au găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a schimbat în spatele perdelei înflorate, într-o rochie de casă subțire și închisă la culoare. Părea altă femeie, cu picioare fine, șolduri late, sâni mici, aluneca prin spațiul acela strâmt cu mișcări timide, de parcă s-ar fi speriat că are oaspeți. A căutat într-un dulap și a adus o sticluță cu coniac din care a turnat în păhărele verzui așezate pe o tăviță portocalie de plastic. Încăperea se umpluse de aromă de cafea și de mirosul dulceag al coniacului. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
s-a așezat la masa lui de lucru și el pe pat și ceva n-a fost cum trebuie în clipa aceea. „Nu stau mult, trebuie să mă duc să iau niște torturi pentru maică-mea“, i-a spus. „Are oaspeți simandicoși diseară. Vrea să fiu și eu de față, să se mândrească iarăși cu fiică-sa care a crescut atâta și face și drege.“ S-a uitat în fugă peste hârtiile lui orânduite pe masă. „Doamne, cât mai ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ar fi încăpățânat să nu mai curgă, deși știa foarte bine că numai nerăbdarea lui vede astfel. Către seară a căutat-o, i-a spus că trebuie să o vadă. A fost de acord. I-a ieșit în întâmpinare, are oaspeți, e mai bine să se plimbe puțin, pot merge în parcul din apropiere. „Deci e clar, e clar“, se gândea el, „nici măcar nu mai vrea să mă primească în casă, nu exagerez, e foarte clar că s-a petrecut ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se schimbă cu nimic, orice aș simți eu în clipa asta... Și nu vreau să te mai aud și nu vreau să-mi mai pui întrebări - acum, în clipa asta, nu mai vreau, pentru că nu vreau să plâng iarăși, am oaspeți acasă, mă așteaptă, am ieșit pentru o jumătate de oră și uite că s-a făcut ceasul și... dracu să mă ia, nu vreau să plâng și să sufăr, pricepi asta o dată?! Nu vreau, pentru că știu că a venit primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de obicei ocupat cu afacerile lui, care-i cereau să petreacă multe ore la telefon în intimitatea biroului și chiar să facă o dată o călătorie la Londra în timpul nopții (plecând fără să-și ceară scuze sau să dea vreo explicație oaspeților lui). Între timp, Beatrice nu s-a ostenit să se întreină cu rudele soțului ei și îi lăsa singuri în cea mai mare parte a timpului, retrăgându-se în dormitorul ei sub pretextul unei migrene de care suferea periodic. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
copii e sânge. Hilary îl vede și țipetele ei devin tot mai ascuțite și mai sălbatice până când sunt suficient de puternice pentru a o trezi și pe bona Gannet din letargia produsă de cacao. La parter, petrecerea este în toi. Oaspeții și-au domolit foamea cu o supă ușoară (cu brânză Stilton și dovlecei înăbușiți) și au terminat repede păstrăvii (înăbușiți în Martini sec, cu sos de urzici). În timp ce așteaptă felul al treilea, Lawrence, așezat în capul mesei, se scuză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și au terminat repede păstrăvii (înăbușiți în Martini sec, cu sos de urzici). În timp ce așteaptă felul al treilea, Lawrence, așezat în capul mesei, se scuză și iese din încăpere; când se întoarce, se oprește să schimbe câteva cuvinte cu Mortimer, oaspetele de onoare, așezat la mijloc. Lawrence vrea să se intereseze discret de starea surorii lor. — Cum ți se pare că se comportă bătrâna smintită? șoptește el. Mortimer face o grimasă și răspunsul lui are un ton mustrător: — Dacă te referi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bate în masă cu lingurița de desert și propune un toast. — Pentru Mortimer! spune el. Multă sănătate și fericire la împlinirea vârstei de cincizeci de ani. Ecouri înăbușite ale cuvintelor „Mortimer“ și „sănătate și fericire“ răsună în toată încăperea în timp ce oaspeții dau pe gât ce mai aveau în pahare. Apoi se aude un oftat puternic de satisacție și o voce care spune: A fost într-adevăr o seară foarte plăcută. Toate capetele se întorc. A vorbit Tabitha. — E minunat să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
greoi în picioare. — E timpul să mă duc la culcare. Hopa sus în pătuț, sub păturică într-o clipă, cum îmi spunea dădaca mea. Se îndreaptă spre ușa sufrageriei și e greu să-ți dai seama dacă încă se adresează oaspeților sau dacă vorbește singură. Sus pe scara lungă și șerpuitoare, sus pe scară, la rugăciunea de seară. Se întoarce și nu mai încape nici o îndoială că întrebarea următoare este adresată fratelui ei. Tu îți mai faci rugăciunea, Lawrence? El nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Tentativă de jaf la Winshaw Towers Lawrence Winshaw s-a luptat pe viață și pe moarte cu intrusul La Winshaw Towers au avut loc scene dramatice sâmbătă noaptea, când o sărbătoare de familie a fost în mod tragic tulburată. Paisprezece oaspeți se adunaseră pentru a aniversa cei cincizeci de ani de viață ai lui Mortimer Winshaw, fratele mai tânăr al lui Lawrence - care este acum proprietarul castelului vechi de trei veacuri. Dar curând după ce s-au dus la culcare, un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
unui precedentului istoric, „o parte integrantă a Irakului“; și cum Kuweitul apelase la Națiunile Unite pentru sprijin militar, care fusese promis atât de președintele american Bush, cât și de premierul britanic Thatcher. Am aflat de ostatecii britanici și americani sau „oaspeții“ care erau ținuți în hoteluri din Irak și Kuweit. Am văzut de mai multe ori reluări ale scenei în care Saddam Hussein i-a adus pe acești ostateci în fața camerelor televiziunii și l-a îmbrățișat pe copilul care se ferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spune că se comportă porcește. Pe scurt, sper să nu scăpați caii pe arătură dacă vreunul o face de oaie. Nu ezitați să treceți pe la noi când aveți chef de flecăreală, pentru că eu și nevestele mele suntem întotdeauna bucuroși de oaspeți. Ne e silă și am obosit să stăm închiși aici, unde dihorește ca naiba. Al dumneavoastră cu sinceritate, Claponul Bertie ( Cocoșul ogrăzii) Următorul vis pe care mi-l amintesc este cel mai scurt dintre cele trei, dar atât de real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Las-o în pace. — Te-ai trezit cam târziu să faci pe cavalerul, nu crezi? — O jignești. — Să știi că n-o să se culce cu tine. Mi se pare că e cât se poate de evident. Roddy se întoarse spre oaspeții lor. — Îmi cer scuze pentru sora mea. A avut o săptămână foarte grea. Dar asta nu scuză comportamentul ei. Cred că sunteți de acord că s-a purtat îngrozitor. — Eu nu prea mă pricep la comportament, spuse Conrad. Hilary îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spre păstrare această dovadă.“ Am întrebat-o sub ce formă era această dovadă și ea mi-a spus atunci despre însemnarea care vă este cred deja foarte cunoscută. Ea spera ca însemnarea să se mai afle încă în camera de oaspeți în care stătea întotdeauna când venea în vizită la Winshaw Towers, în buzunarul unei jachete de lână pe care o văzuse ultima oară în primul sertar de jos al șifonierului. Mi-a propus s-o ia de acolo cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
destul de treaz, nu era nici măcar mahmur (în ultimul timp nu mai era mahmur), dar simțea o apăsare ciudată, parcă avea o presimițire rea. Ca de obicei, revederea cu soția lui îl înspăimânta; și mai grav era că îi aveau ca oaspeți pe nesuferiții veri Thomas și Henry în seara următoare, plus doi directori de la Nutrilite, furnizorul de hrană animală al grupului Brunwin. Se presupunea că discutase un meniu provizoriu cu bucătăreasa, dar el uitase complet de asta. Probabil că Dorothy se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cunoaștem din nou. La telefon, păruse prietenoasă, încrezătoare, autoritară. Invitația de a veni s-o văd fusese lansată cu ușurință, ca și cum atunci îi venise ideea și acum mă gândeam că nu i se părea probabil ceva foarte important - doar un oaspete în plus în casă, care trebuia strecurat în treacăt într-un program aglomerat - în timp ce pentru mine era un adevărat eveniment cu perspective uriașe; o șansă de a redescoperi sinele tineresc și optimist pe care îl rătăcisem cumva în timpul acelei căsnicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Joan guverna o gospodărie militarizată și în bucătărie era un afiș mare pe care erau scrise cu trei culori diferite de cerneală rândul fiecăruia la cumpărături, spălat vase și pregătirea mesei de seară. Se părea că eu urma să fiu oaspetele unui fel de unități familiale - și, mai rău de-atât, se discutase mult înainte despre vizita mea. Aveam senzația că Joan îmi făcuse o publicitate uriașă și, ridicând în slăvi acel mesager exotic al Londrei literare, încercase să le stârnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că un război împotriva lui Saddam Hussein era inevitabil, Mark Winshaw se hotărî să sărbătorească evenimentul dând o petrecere deosebit de sofisticată în Ajunul Anului Nou. Nu avea prieteni propriu-ziși, dar a reușit totuși să adune peste o sută cincizeci de oaspeți, atrași parțial de promisiunea strălucitoarei companii reciproce și parțial de poveștile despre ospitalitatea și extravaganța pentru care era celebră casa lui Mark din Mayfair. Erau câțiva politicieni și oameni din presă (inclusiv verii lui, Henry și Hilary) și câteva celebrități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]