KorAP: Find »[drukola/base=oaste & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...184 185 186 ...212 >

5,280 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

Încet, ca și cum caii și călăreții ar fi fost mult prea obosiți ca să mai vrea ceva, fie și Întoarcerea la Suceava. Dar se apropiau. Treptat, pe culmea dealului se iviră flamurile Moldovei, apoi cușmele oștenilor, și apoi un Întreg corp de oaste, de cel puțin trei mii de oameni, mărșăluind parcă prin somn, cu capetele plecate. Străjile sosiră În fugă la metereze. Doi călăreți se desprinseră din grupul compact, sosind la trap În fața porții principale. Erina le văzu mantiile albe cu semnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Înțeleseră și ieșiră la fel de Încet cum intraseră. - Această adunare, reluă Ștefan ridicându-se din nou, a pus un talger În balanța recunoștinței noastre față de cei care s-au jertfit la Vaslui. Țărani simpli, răzeși, boieri, membri ai Sfatului, căpitani de oaste, cu toții au simțit, acum, că lupta lor n-a fost uitată. Ne vom aminti În toate zilele noastre de cei căzuți și Îi vom jeli În sufletele noastre. Dar acum, odată cu prima rază a primăverii, trebuie să reconstruim tot ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Inversează prima cu ultima silabă, folosește cuvântul Într-o frază de câte ori Îți spune cifra din față și reconstruiește textul, explică Oană. Ștefan Îi Întinse hârtia. Căpitanul o citi de câteva ori, repetă ceva În minte și desluși: - Trei corpuri de oaste la est. Munții stau. Dunărea liberă. Plouă pe Valea Bârladului, la Vaslui. - E din 27 decembrie, măria ta. - Da... spuse Ștefan, gânditor. Anunță că am concentrat oastea la Vaslui, că am Închis trecătorile, dar că se poate intra pe Dunăre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
citi de câteva ori, repetă ceva În minte și desluși: - Trei corpuri de oaste la est. Munții stau. Dunărea liberă. Plouă pe Valea Bârladului, la Vaslui. - E din 27 decembrie, măria ta. - Da... spuse Ștefan, gânditor. Anunță că am concentrat oastea la Vaslui, că am Închis trecătorile, dar că se poate intra pe Dunăre. Vă mulțumesc, oameni buni. Odihniți-vă după drum și, În două zile, Întoarceți-vă acolo unde v-a trimis căpitanul Oană. Oamenii voștri să supravegheze În continuare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ucis aici, Într-un joc reușit al serviciilor secrete ale Imperiului otoman, voievodul trebuia să afle și să părăsească pe dată Țara de Jos. Trebuia să fugă, sub protecția Apărătorilor lui Pietro, spre Cetatea Neamțului, unde se aflau corpurile de oaste ale vânătorilor domnești și ale călărimilor de munte. Ridică mâna și porunci: - Desfaceți zidul. Porniți imediat spre Cetatea Albă! Măria sa Ștefan va ști ce are de făcut! - Nu te lăsăm, căpitane! se auzi țipătul deznădăjduit al arcașului Simion. Nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de plecare În trei minute! - De plecare... unde, căpitane Petru? se auzi vocea gravă a lui Ștefan, care ieșise din cameră la auzul pașilor de pe coridor. -Spre nord, măria ta! spuse Pietro, gâfâind. Spre Cetatea Neamțului, unde ești apărat de oastea Moldovei! -Săgeata era roșie... spuse Apărătorul care alergase În urma lui Pietro după ce dăduse poruncile de adunare. Nu galbenă. - Nu Înțeleg, spuse voievodul, privindu-i pe amândoi. Ce săgeată roșie? Ce săgeată galbenă? - Săgeata roșie, spuse repede Pietro, Înseamnă prinderea sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ta! - Apărătorii au o rețea de informații dincolo de Dunăre! - Așa e! - Pune-o În mișcare! Află tot ce se Întâmplă În ținuturile Dobrogei, dacă acolo se află vreo forță a Imperiului Otoman sau dacă s-a Înregistrat vreo mișcare de oști În ultimele zile! - Am Înțeles, măria ta! Toți cei trimiși În misiuni porniră În grabă. În curtea cetății, Apărătorii erau În șei, așteptând cu Îngrijorare sosirea lui Pietro. - Văzurăm săgeata roșie, căpitane... spuse Ion Moț. - Așa e, răspunse Pietro, sărind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pe tatăl ei, care părea a aștepta un răspuns. - Tată... Trezește slujitorii... să-l Înhame pe Murguleț. - Erina! E toiul nopții! Ninge! Ești singură! - Nu-i nimic... Drumurile sunt mai păzite ca niciodată. Poate că ajung din urmă corpul de oaste al hotnogului Nechifor. - Dacă ești așa de hotărâtă, vin cu tine. Singură la drum de noapte nu te las! - O să-l iau pe Ionuț, slujitorul de la herghelie. Iartă-mă tată, dar nu mai pot rămâne! Dacă totul e bine, mâine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
face... Dacă pentru viața lui Cosmin e primejdie de război, voi face război... Erina Își aminti tot ce se Întâmplase În acea noapte și Înțelese că voievodul avea dreptate. De la Început luase toate măsurile care puteau fi luate. Corpurile de oaste disponibile fuseseră deplasate spre sud. Drumurile fuseseră blocate. Reuși să se stăpânească și făcu câțiva pași Înapoi. Apoi Întrebă, cu o voce pierdută: - Cum s-a Întâmplat?... - La Brănești, răspunse Ștefan. Cosmin trebuia să-l aresteze pe vornicul Isaia și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
strânse, șoptind: - Tare... Fii tare... O să-l găsim. Jur. Erina nu răspunse nimic, simțind că se află În pragul leșinului și că nu are voie să-și piardă cunoștința atunci și acolo. Voievodul continuă. - După cum ați aflat, două corpuri de oaste au coborât În marș forțat În jurul Cetății Albe și acum intră În dispozitiv de luptă pe linia Dunării. Ieri, Apărătorii conduși de căpitanul Petru au spulberat tot ce a mai rămas din forțele dușmane pe malul nostru. Aproape cinci sute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fie un act de autoritate și devenise o stavilă inutilă În calea unor mărturisiri care Îl depășeau. Înțelese că n-ar fi trebuit, poate, să se afle acolo. Dar avea dreptul să se afle acolo. Era capitala lui. Păzită de oștile lui. În imperiul pe care el Îl lărgise și Îl consolidase. El, Mahomed. Cuceritorul Constantinopolului. Omul neînvins până la catastrofa de la Vaslui. Omul care pregătea, chiar atunci, Îngenuncherea Moldovei. -Vom fi prieteni, sau adversari? Întrebă sultanul, cu privirea ațintită asupra Marelui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de minimum două sute de mii de oameni pentru primăvară. Se construiau nave de luptă. Atelierele făureau arme. Se dezasamblau tunuri, ceea ce Însemna că urmau să fie Încărcate pe nave și trimise la Dunăre. Aveau să fie nu numai bătălii Între oști, ci și asedii de cetăți. Una din ținte era chiar Suceava. O solie cu Însemnele Ungariei intră pe poartă, În sunetele trompeților. Erina Îl văzu pe Pietro coborând de pe metereze și Îi ieși Înainte. - Vești, Pietro? - Da și nu. Nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lipi iarăși de umăr. Partea sensibilă a trupului i se Încordă, iar ascuțimea durerii Îl duse până la leșin. Dar nu leșină. Rămase În starea aceea, vecină cu moartea, simțind o nouă arsură, de data aceasta În partea dreaptă a pieptului. - Oastea Moldovei, se auzi vocea calmă a lui Ogodai. O cifră. O nenorocită de cifră. Atât. Lui Oană i se păru că a coborât Într-un râu cu apă caldă și sărată, dar nu era decât transpirația curgându-i peste frunte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Singura direcție care ducea, pe drumuri ocolite, spre Italia. La nord-est se scurgeau regimentele turcești care Încercaseră să apere Belgradul și fuseseră spulberate de Vlad. Din ultimele vești se Înțelegea că și cetatea Sabac, aproape de hotarul Bosniei, fusese cucerită de oștile maghiare și transilvane conduse de generalul Dracula. Cetatea fusese apărată de un general Încercat al Semilunei, pe nume Mihaloglu. Dacă Mihaloglu cedase, alte mii de oșteni turci năvăleau spre sud, căutând scăpare În trecătorile Balcanilor. La frontiera dunăreană a Țării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
care purtau furtuna. Cercetașii trimiși de Angelo se Întorceau În goana goanelor, ridicând trâmbe de zăpadă sub copitele cailor. La două ceasuri de marș spre nord-est, soseau peste două mii de spahii, urmați de trei regimente de ieniceri. Alte valuri de oaste turcească se apropiau, la aproape patru ceasuri de marș. Erau În jur de zece mii de oșteni, care se Îndreptau spre Bosnia, ca să-și găsească scăparea la malul mării, În porturile de la sud de Sarajevo, unde Semiluna debarcase forțe proaspete, sosite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În dreptul bărbiei. La creneluri, trâmbițele vestiră sosirea unei mari solii. Voievodul făcu trei pași și Întinse mâna. Gestul lui era o poruncă, anume aceea de a renunța la etichetă și de a trece la comunicarea firească Între doi comandanți de oști. Angelo se apropie și strânse mâna Întinsă de voievod. - În sfârșit ne cunoaștem commandante... spuse Ștefan În italiană. - Ne cunoaștem demult, alteța voastră, răspunse Angelo. Acum doar ne vedem. - Ai dreptate, zâmbi Ștefan. C’e un tempo per tutte le cose

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Albești și să vii cu noi la Suceava! - Pentru că... ? - Nu știu nici eu prea multe... Măria sa a trimis olăcari În Țara de Jos și spre Bucovina și spre Cetatea Neamțului! - Pregătiri de război... murmură căpitanul, alb la față... Se strânge Oastea cea Mare? - Da, căpitane! Poruncă pentru toți locuitorii Moldovei care pot ține o sabie În mână să se adune În cel mult trei săptămâni la tabăra de la Vaslui! Au mai plecat solii către Roma, Veneția, Viena și Buda! Căpitanul luă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mâna Erinei și spuse: - Să mergem. Cei șase călăreți porniră În grabă spre casă. Erina Îl trimise pe Ionuț Murgu În față, cu herghelia, și Îl instrui pe Mitruț Albu să anunțe locuitorii că Moldova se pregătește de război. Dacă oștile voievodului nu puteau opri năpasta, Încă o dată, Albeștii aveau să ardă din temelii. 15 mai 1476, Cetatea de Scaun a Sucevei Primirea solilor Începu aparent În nota obișnuită. Doar opt soli primiseră Încuviințarea de a intra În Sala tronului, ceilalți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
seama că măria sa abia dacă a auzit cuvintele conducătorului soliei, ca și cum le-ar fi știut dinainte, și că gândurile sale au luat-o cu mult Înainte, spre zări care lor, celorlalți, le rămâneau necunoscute. Iar alții, mai ales căpitanii de oaste, Încercau să nu presupună nimic și să aștepte ordinele de pregătire a țării de război, căci, după poruncile primite până atunci, nu mai aveau nici o Îndoială asupra hotărârii pe care o luase Ștefan, cu mult Înaintea sosirii soliei turcești. Știau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
liberi. Se mai consideră cineva jignit? Solii dădură din cap negativ și Îngenuncheară, cerând Îndurare. Știau că domnitorul Moldovei nu dă o ceapă degerată pe această solie și că Își dovedise curajul nebun Înfruntând Hoarda de Aur la Lipnic și oastea sultanului la Vaslui. Dar, după ce văzuseră reacția lui la cuvintele lui Iusuf, Înțeleseră că au În față un conducător imprevizibil și crud, asemeni stăpânului lor, Mahomed, și asemeni Înspăimântătorului Vlad Dracula. Iar În lumea musulmană stăpânii cruzi erau singurii respectați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
situația de a lupta români Împotriva românilor. - Exact, răspunse Ivașcu. Și mai mult, oamenii lui Laiotă trebuie să ghideze armata turcească spre Suceava, evitând ambuscade sau mlaștini, ca la Vaslui. - Hanatul Crimeii? continuă domnitorul, fără a se opri asupra strategiei oștilor muntene. - La ordinele sultanului, cu trupele În așteptare. Aproape patruzeci de mii de războinici, toți călăreți. Ștefan se ridică și porni Încet prin mijlocul adunării. Boierii se dădură Încet la o parte, așteptând. Adversarii erau mai mulți și mai puternici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
a poruncit evacuarea tuturor locuitorilor din Țara de Jos, incendierea satelor și a recoltelor și otrăvirea fântânilor. Dar nici asta nu poate stăvili urgia. Zi după zi ne retragem mai aproape de munți. Tabăra de pe malul Bârladului a fost ridicată și oștile Moldovei Încearcă să hărțuiască dușmanul care urcă pe Valea Siretului. Pentru cât de puțini suntem, pot spune că avem pierderi mari. Nu dau cifre, fiindcă nu-mi este Îngăduit. Vă pot spune doar atât: nu vom scăpa. Am văzut bătălia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Vaslui, cunosc puterile țării și cunosc și puterile dușmanilor. Ceea ce facem acum e o sinucidere lentă, care păstrează Încrederea țării Într-un viitor nebulos. Nu știu cât va mai dura agonia. Poate două-trei săptămâni, poate o lună. Mai mult, nu cred. Puhoiul oștilor turcești se scurge fără Încetare pe cele cinci poduri, iar călăreții noștri se avântă, cu fiecare atac, spre o moarte sigură. Vă scriu aceste rânduri nu fiindcă teama mi-ar stăpâni sufletul. Nicidecum. Sunt mândru că mă aflu aici, acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fiecare decizie pe care o lua Ștefan În fața năvalei turcești. „Ochii mei sunt Erina” spunea mereu, iar cei din jur Înțelegeau și bucuria și tristețea acelor cuvinte. Omul care construise strategiile tuturor victoriilor lui Ștefan abia deslușea un corp de oaste care mărșăluia la cincizeci de pași. - Nu putem deschide nici o luptă aici, măria ta, reluă căpitanul. Înțeleg că suntem pe un tăpșan care coboară ușor spre un loc unde cursul Trotușului se apropie de cel al Bârladului. Și că din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ține În fața turcilor cel mult zece mii de oameni. Și aceia răzeși, căci nu putem opri năvala tătarilor fără cavalerie. Ai dreptate, căpitane Oană. Nu există altă soluție decât retragerea aici și atac simultan dincolo. Să vină aici toți comandanții de oaste! Voievodul transmise ordinele direct, păstrând mesagerii pentru mai târziu. Armata Începu retragerea sub aripa codrilor. Cincisprezece mii de oameni porneau spre Răsărit cu poruncă de a galopa zi și noapte până la primul contact cu tătarii. Un detașament de cincizeci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]