6,900 matches
-
să-l văd! Cu atât mai mult vreau să-l văd, Bobo! Trebuie să-l văd! am strigat, ridicându-mă de pe canapea. Bobo m-a tras de mână cu blândețe și m-am așezat din nou pe canapea, scoțându-mi ochelarii și ștergându-mi ochii cu furie. E dde-mo-ra-li-zzzat acum și nnnu are chef dde nimeni și de ni-mic, cccre-de-mă, a spus el. Vorbele lui Bobo treceau undeva, pe lângă mine, golite de orice sens. Nu le puteam desluși. Tot ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să nu uit să-l pun sub saltea! Din senin, mă apucă râsul. Un râs puternic, incontrolabil, amestecat cu lacrimi. Ce proastă sunt! De parcă ar mai conta unde l-am pus și unde-l mai pun de-acum! îmi scot ochelarii și continui să râd, sonor, răsturnând cu nepăsare teancul de casete de pe masă și uitându-mă cu dispreț la jurnal. Mi se pare un subterfugiu ieftin, de domeniul trecutului, ca și mu zica pro gresivă pe care am tot ridicat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
E greu de spus dacă e tot puștiul de mai devreme. Copilul stă cu spatele la mare și desenează ceva în nisip cu un băț de chibrit ars pe jumătate. Ceva semănând cu un chip de fată cu păr ondulat și cu ochelari. O imagine neașteptată îi răsare în minte lui Eduard. Un chip de fată cu ochelari și cu păr zburlit. Ochi cercetători și iro nici în spatele ochelarilor. Glas răgușit și tremurător. Buze strânse mereu cu încăpățânare. Și o minte foarte ascuțită
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și desenează ceva în nisip cu un băț de chibrit ars pe jumătate. Ceva semănând cu un chip de fată cu păr ondulat și cu ochelari. O imagine neașteptată îi răsare în minte lui Eduard. Un chip de fată cu ochelari și cu păr zburlit. Ochi cercetători și iro nici în spatele ochelarilor. Glas răgușit și tremurător. Buze strânse mereu cu încăpățânare. Și o minte foarte ascuțită și cla ră. Clara. Copilul își îndreaptă spre el ochii cenușii și îl măsoară curios
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe jumătate. Ceva semănând cu un chip de fată cu păr ondulat și cu ochelari. O imagine neașteptată îi răsare în minte lui Eduard. Un chip de fată cu ochelari și cu păr zburlit. Ochi cercetători și iro nici în spatele ochelarilor. Glas răgușit și tremurător. Buze strânse mereu cu încăpățânare. Și o minte foarte ascuțită și cla ră. Clara. Copilul își îndreaptă spre el ochii cenușii și îl măsoară curios. Apoi se ridică brusc și o ia la fugă către un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și să vadă ce ar putea cuprinde într-un desen. De data asta însă, nu mai era cu o tipă de genul Andei, cu picioare până la gât și țâțe mari. Era cu o fată normală. Foarte plăcută. O fată cu ochelari, genul intelectuală. Nu i-a zâmbit batjocoritor, ca Anda. Nu l-a luat peste picior, ca atâtea altele, și nici nu s-a apucat să-l mângâie pe obraz ca pe un retardat, cum a făcut una, mai demult, de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o luminozitate transparentă, de un roz palid, ca un abia întrezărit răsărit de soare. în hăul ochilor ei mari și aproape negri te puteai prăbuși amețit dacă îl priveai concentrat și nu te opreai la obstacolul incolor și superficial al ochelarilor. Părul învolburat, aproape negru și el, îi încadra orgolios trăsăturile de licate, care ascundeau în același timp multă forță. în ziua când Clara venise la el acasă disperată, să-l întrebe despre accidentul lui Eduard, Bobo îi observase încremenit genunchiul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și ispititoare. Bobo se anină cu privirea de portretul Clarei. De creștetul inundat de viziuni și de pupilele care, în mod ciudat, priveau înăuntru, în loc să privească în afară. îi era dor de ea. De glasul ei răstit și răgușit, de ochelarii ei caraghioși și de părul ei zbur lit. De mișcările ei stângace, de tresăririle ei nebănuite, ca și cum vedea mereu ceva ce altora le scăpa. Deseori vorbea cu portretul Clarei. Chiar îi vorbea. îi povestea despre iubirea lui și despre dorința
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de el știute, îi propuse să mear gă cu el la mare a doua zi, să meargă doar ei doi, fără să l vadă pe Edi. Clara îl ascultă clătinând din cap, fără să-l întrerupă. îl privi grav prin ochelari, cu ochii ei aproape negri, iar când el sfârși, îl mângâie din nou pe obraz. Ești un băiat tare bun, Bobo, îi spuse, un băiat bun și sen sibil... și foarte talentat. Pe tine talentul te poate salva. Sfatul meu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în totdeauna, de foarte mulți ani. Se privea în oglindă, masându-și ușor tâmplele. își admira tenul neted și catifelat, își trecea mâna cu unghii lungi și lăcuite prin părul negru, cu buclele întinse la coafor. Nu avea nevoie de ochelari ca să se vadă mai bine. Se vedea suficient de clar și fără ochelari. Doar puțin înce țoșat. îi făcea bine să se vadă, se simțea bine în pielea ei și asta o liniștea pe loc. Gândurile i se reașezau la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tâmplele. își admira tenul neted și catifelat, își trecea mâna cu unghii lungi și lăcuite prin părul negru, cu buclele întinse la coafor. Nu avea nevoie de ochelari ca să se vadă mai bine. Se vedea suficient de clar și fără ochelari. Doar puțin înce țoșat. îi făcea bine să se vadă, se simțea bine în pielea ei și asta o liniștea pe loc. Gândurile i se reașezau la start, frumos rân duite, pentru cursa unei noi zile. Ca acum. Acum simțea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de fulgi. Doamna Ionescu icni speriată, își spuse că fetelor li s-a făcut rău, se gândi chiar să dea fuga la supermarket și să roage pe cineva de acolo să cheme o ambulanță. Apoi însă, tot uitându-se prin ochelari la ele cum zăceau imobile, i se păru că zărește dincolo de ele, în zăpadă, mișcarea unei siluete albe, cu un corn în creștet, și, fără să știe cum și de ce, îi reveni dintr-odată foarte clar în minte o zi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de vociferarea stri dentă care-i scrijelise auzul. Apoi își recompuse mina; îi zâmbi larg vânzătoarei joviale și o sărută pe obraji, pentru a-și camufla totala siderare. Pe ascuns, în timp ce-și aranja buclele brune, îi studie prin ochelari ecusonul. Da, o chema Leni. Nu-și amintea deloc, absolut deloc, de ea. Leni sporovăia afectată, ne scăpând-o din ochi, cu un soi de stupoare necioplită, iar doamna Ionescu dădea din cap, zâmbitoare, și mai punea întrebări neutre, ca să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
rece, privindu-se cu intensitate în oglindă. Silueta subțire dispăruse. Nu apucase să-i zărească deloc chipul. Zărea acum, din nou, un chip cu care se obișnuise. Obraji catifelați, pomeți ascuțiți, frunte înaltă, privire neagră serioasă și ușor încețoșată în lipsa ochelarilor, buzele arcuite și încă (slavă Domnului!) neînsoțite de nici un rid, gâtul lung și subțire. Arăta încă bine, la 37 de ani (mă rog, aproape 38!). Dar de ce oare chipul acela cu trăsături regulate și cuminți nu-i adusese în oglindă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dreptate tânărul, cu un surâs profe sional. Domnul Robert Scarlat este recunoscut în lumea artei pentru stilul său incomod, incitant și totuși aparent familiar. Clara Ionescu păli brusc și simți că i se așterne o pâclă în fața ochilor. își scoase ochelarii aburiți și începu să-i șteargă gri juliu cu un șervețel pe care-l avea în buzunarul pantalonilor, ținându-și privirea în jos. Tânărul mustăcios își continua expunerea, impasibil: Prin acest stil și-a clădit domnul Scarlat succesul, de altfel
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Gabriel, celălalt solist. în general, îmi plăcea muzica progresivă, când eram la liceu. Dar cel mai mult și mai mult îmi plăceau Genesis. Nu i-am mai ascultat de mult... Tăcu. Cotrobăi prin geantă și își scoase cu gesturi precipitate ochelarii pe care și-i puse imediat pe nas. Simțise în mod cu totul straniu că în colțul ochiului stâng stătea să cadă o lacrimă. Amintirile disparate care îi invadaseră mintea în acea seară o trăseseră cu forța într-un tunel
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
păr vâlvoi. Un chip chinuit și întrebător, de care uitase. Un chip zburlit de adolescentă, cu ochi încruntați, un breton scurt pe frunte și un coș în vârful nasului. Clara Martin? își dădu speriată părul pe spate și-și puse ochelarii. Acum da, vedea bine. Era tot ea, Clara Ionescu. Liniștea nu dură însă mult. Amintirile începuseră să o izbească la fel cum izbiseră atunci stropii de ploaie în geam. Nu veniseră înșiruite timid, așteptându-și rândul cuviincios, așa cum își dorise
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
slăbise tatăl ei față de cum îl știa. Ședea țeapăn în fotoliu, țeapăn și mic, inconfortabil în pijamaua străină, și fremăta cuprins de o emoție puternică, neașteptat de puternică. Vorbise nefiresc de pițigă iat și acum se zgâia la Clara prin ochelari cu o privire isco ditoare. Ceva îl contrariase și îl speriase peste poate. Dar, în același timp, părea că așteaptă, că de-abia așteaptă să se pună pe tapet, în sfârșit, ceea ce îl contrariase și îl speriase. Părea tulburat peste
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pentru a se oglindi în ea. Avionul era plin. Persoane preocupate, în haine sobre, discu tau șoptit sau, dimpotrivă, vorbeau tare și emfatic, consultându-și iritate ceasurile. Câțiva vilegiaturiști plictisiți răsfoiau reviste lucioase, violent colorate. Clara îi observă, indiferentă, prin ochelarii ei fumurii, după ce își consultă, la rândul ei, ceasul. Se întârziase plecarea cu douăsprezece minute. Cam mult, își spuse, simțind cum se zburlește pielea pe ea. De ce nu pornea odată avionul? Pe locul dinspre hublou, lângă ea, ședea un bărbat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un moment dat, silueta se opri lângă o buturugă, apoi dispăru printre copaci. Clara încercă să strige, dar nu avea glas. Se opri și ea și se așeză, ostenită, pe buturugă, observând abia atunci o carte lângă ea. își scoase ochelarii din buzunar și deschise cartea, începând să citească din ea înfrigurată. Răsfoia pa ginile din ce în ce mai nerăbdătoare, aproape cu furie. „Nu se poate“, murmura cu glas răgușit și tremurător. „Nu se poate!“ Furia îi creștea incontrolabil și în curând nu mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ginile din ce în ce mai nerăbdătoare, aproape cu furie. „Nu se poate“, murmura cu glas răgușit și tremurător. „Nu se poate!“ Furia îi creștea incontrolabil și în curând nu mai suportă și aruncă din mână cartea cât colo, în noroi. își aruncă și ochelarii, mânioasă, și se pipăi frenetic pe obraz. Nu se recunoștea. Nu-și recunoștea pielea, nu-și recunoștea pomeții, nu-și recunoștea forma ochilor și nu-și recunoștea nici glasul răgușit, care continua să murmure: „Nu se poate! Nu mai sunt
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cădea cu o violență înfricoșătoare. Copacii gemeau îndoiți de furtună, trosnind îndurerați din rărunchi. Fulgere iuți se aprindeau pe cer în zigzaguri și tunetele păreau să spargă cerul jos, chiar deasupra capului ei. Clara se uită în jur, tulburată. Fără ochelari, vedea totul în cețoșat. Dar nu întinse mâna să i recupereze din noroi. Se ridică de pe buturugă și făcu câțiva pași nesiguri, întinzând mâna spre un brad prin acele căruia șiroia apă. Simți că piciorul drept îi alunecă, neajutorat, în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dintr-un fel de orgoliu al nonconformismului. Era tuns chilug și purta barbă, ceea ce-i dădea un neașteptat aer monahal, care impunea distanță. Clara se îndreptă cu pași hotărâți înspre el. — Bine te-am găsit, Bobo! rosti ea, scoțându-și ochelarii de pe nas. Mă bucur să te văd! Bărbatul cu înfățișare de monah ridică spre ea niște ochi ce nușii, cu pleoapele pe jumătate căzute, și o privi tăcut. — Bine-ai venit, Clara! îi răspunse el într-un târziu, cu gla
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
răniți, care priveau neclintit, de sub pături de culoarea feldgrau, în plafonul vopsit în alb. Unde mă aflu? gemu, speriat și curios, flăcăul rănit de la Goldana. De îndată, a fost înconjurat strâns de o ceată de medici și de asistenți, cu ochelari sticlind în lumina ferestrelor înalte, înfricoșători în uniformele lor militare, acoperite de albul nu mai puțin fioros al halatelor medicale. Kameraden, Kameraden, încercară ei să comunice cu rănitul, despre care aflaseră, între timp, că nu e german, ci doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de tămăduire, pe care le pretindea piciorul lui, făcut ferfeniță de explozia de artilerie sovietică. Printre mese foarte sărace, cu mâncăruri lipsite de gust, dar la ore precise, asigurate de subzistența nemțească, printre vizite medicale îndelungate, în care doctori cu ochelari reci, de sticlă, îi pipăiau căputa lipsă a piciorului ferfeniță și îi băgau în anus degetul unei mănuși de cauciuc, printre bombardamente anglo-americane și alte apocaliptice năpaste ale războiului, care zdrobeau metodic tărâmurile nemțești, dărâmând orașe întocmite din palate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]