5,469 matches
-
există izlazul satului Bașeu. Este menționat și în MDGR, vol. IV, pag.452-453 ca deal pe moșia Lupeni, comuna Hudești, plasa Prutul de Sus, județul Dorohoiu. Nouă Fălci-teren arabil desecat în Lunca Prutului, în partea de nord a satului Baranca. Odaie (La Odaie) îteren arabil situat la sud de tarlaua Cuzoaia, la est de locul fostului sat Bobești. în prezent mai există câteva case. Denumirea vine de la târla cu adăposturile pentru vite în preajma locului de pășunat și colibele pentru paznici. Iazul
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
satului Bașeu. Este menționat și în MDGR, vol. IV, pag.452-453 ca deal pe moșia Lupeni, comuna Hudești, plasa Prutul de Sus, județul Dorohoiu. Nouă Fălci-teren arabil desecat în Lunca Prutului, în partea de nord a satului Baranca. Odaie (La Odaie) îteren arabil situat la sud de tarlaua Cuzoaia, la est de locul fostului sat Bobești. în prezent mai există câteva case. Denumirea vine de la târla cu adăposturile pentru vite în preajma locului de pășunat și colibele pentru paznici. Iazul de la Odaie-iaz
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
vine de la târla cu adăposturile pentru vite în preajma locului de pășunat și colibele pentru paznici. Iazul de la Odaie-iaz de dimensiuni mai mici din apropierea acestui loc. Dealul Odăiei-deal care este o ramificație spre sud a Dealului Conceștilor către locul numit La Odaie. în vremurile nu prea îndepărtate în partea locului existau mai multe case care cu timpul au cam dispărut. A rămas doar casa lui Ernest Chițac și anexele de la iaz. Odăițăteren agricol situat în partea de sud a satului Mlenăuți. în
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
în apropiere de Ștefănești. în documente are diferite denumiri: Bașău, Bașâu, Bașiu, Bașeu. Având o apă bună pe teritoriul comunei Hudești sunt amenajate mai multe iazuri printre care: Iazul Velniței, Iazul Axinte, Iazul Calu Alb, Iazul de la Bobești, Iazul de la Odaie precum și niște bazine pentru puiet. Pe timp ploios iese din matcă inundând șesurile. Etimologia Bașeurăzbunare. Pârâul Alb-izvorăște din Pădurea Comănești și face hotarul între satul Alba și satul Comănești. Are o lungime de peste 3 km. și se varsă în Bașeu
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
sunt făcute din beton armat. Uluc înseamnă jgheab sau treucă pentru adăpat vitele sau și pentru spălat rufele. Valea Bașeului-vale care se întinde în lungul pârâului Bașeu, cuprinzând și iazurile construite de-a lungul văii Velniței, Axinte, Calu Alb, Bobești, Odaie. Valea Bărăncii î vale care desparte Dealul Bărăncii de Dealul Bortoasa. Locul este cultivat cu cereale și mai ales cu plante de nutreț. Vatra-sat european din comuna Hudești. în anul 1866, Ion Ionescu de la Brad în cartea sa Agricultura românească
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
îmbunătățiri funciare și de combatere a eroziunii solului în timpul colectivului, avându-se în vedere că în unele porțiuni de teren stratul de humă este apropiat de suprafața solului și produce alunecări de teren. Așa a fost cazul pe tarlalele Pâșcov, Odaia, Hârtop, La Sărături etc. Deși comuna este amplasată într-o zonă deluroasă, predomină cultura cerealelor pe terenuri arabile. Dintre cereale, până în 1989, primul loc l-a deținut grâul care în anul 1985 ocupa cele mai mari suprafețe din terenul agricol
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
satele Vatra și Alba n-a rezolvat decât în mică parte problema școlarizării tuturor copiilor de vârstă școlară din comună. Aceasta se datora și faptului că școlile respective n-aveau localuri proprii, învățământul desfășurându-se în case țărănești închiriate, cu odăi mici, iar pe de altă parte datorită și lipsei de învățători. Dacă în fostul sat Lupeni problema localului de școală s-a rezolvat așa cum am arătat mai sus, în celelalte sate clădirile proprii pentru școli s-au construit greu și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
zestrea fetelor mari și care era încuiată cu cheie. Meseriașii de prin satele comunei au început să lucreze mese mici precum și dulăpioare pentru ținut vesela sau alte lucruri. Au apărut paturile din patru bucăți. La început acestea se puneau în odaia curată și pe ele se așeza lada cu zestre ca aceasta să fie văzută de băieții care veneau seara la fete și erau primiți în odaia curată. Piesele vechi prezentate mai sus le mai poți vedea doar prin casele bătrânilor-mărturie
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
alte lucruri. Au apărut paturile din patru bucăți. La început acestea se puneau în odaia curată și pe ele se așeza lada cu zestre ca aceasta să fie văzută de băieții care veneau seara la fete și erau primiți în odaia curată. Piesele vechi prezentate mai sus le mai poți vedea doar prin casele bătrânilor-mărturie a unor vremuri de mult apuse. Casele în general sunt mobilate cu garnituri de mobilă de la Darabani sau confecționate în comună din lemn de cireș sau
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
adresat Prefecturii Dorohoi la 15 septembrie 1906 arăta că : după alegerile comunale din acel an, în Hudeștii-Mari cea mai mare parte din locuitori, fără drept de vot au început manifestările cu muzică mergând 179 179 parte la școală , unde toate odăile s-au luminat deodată, iar o parte au plecat spre satul Vatra. Manifestanții au stat la școală până la ora 4. Deci, încă din anul 1906, anul sărbătoririi a 40 de ani a domniei dinastiei de Hohenzollern, în țara noastră, în
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
detenție. Ele erau populate nu doar de bărbați, ci și de femei, cele mai multe fiind neveste de boieri sau femei de moravuri ușoare. Mihail Kogălniceanu descrie 241 cum soțiile a trei boieri erau legate ziua la "pușci" și noaptea închise în "odăile seimenilor". "Domnul prindea pe femeile lor de le ținea în grosuri, pe unele cîte un an și mai bine, dintre care multe au și murit de foame, iar altele de prunc, că erau multe și grele de-și făceau copiii
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
omului purtat fără voia lui prin locuri necunoscute de mârțoaga nărăvașă, ferestrele erau oarbe. Înăuntru, nevasta țăranului și copiii lui stăteau în jurul focului, așteptând. Cei mici de tot nu înțelegeau îngrijorarea celor mari, se jucau neastâmpărați, hârjonindu-se prin cotloanele odăii întunecoase...După un timp, obosiți, încetară zbenguiala alături de ceilalți, luau parte la așteptarea apăsătoare, nesfârșită. Noaptea târziu ninsoarea se potoli, un ger aspru începu iarăși să cuprindă întinderea nemărginită de zăpadă, colindătorii nu se mai auzeau, luminile se stingeau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
aminteau de felul de a se gudura al câinelui lor ciobănesc. Cei dinăuntru tresăriră. Femeia ezită puțin nehotărâtă, apoi se îndreptă spre ușă și o deschise...Aproape târându-se, cel pe care îl așteptaseră cu înfrigurare atâta timp pătrunse în odaie și, fără să scoată o vorbă, se prăbuși pe lavița de la intrare...Era sleit de puteri, posomorât. Prin două cuvinte smulse anevoie din pieptul slăbit ceru apă și-și umezi buzele arse de ger și vânt, pe urmă înghiți setos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
-n casă, nu mai țin minte, dar am adormit buștean, fiind foarte obosit.Când au venit părinții și au intrat în casă, m-au găsit dormind,cu hainele așezate pe spătarul scaunului, cu epoleții vestonului la vedere,care luminau toată odaia. Nu am simțit când au intrat,dar m-am trezit în strigătele mamei, care-l striga pe tata "vino Ioane mai repede că a venit Jenică acasă.Mama,fie iertată,s-a aruncat peste mine și m-a umplut cu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
prefera să mă plimb chiar printr-o cameră mică, încă de copil și apoi mai târziu în momentele mele libere... îmi găseam astfel liniștea, echilibrul, chiar o odihnă psihică și fizică. Și astfel, continuam, fără întrerupere să mă plimb prin odaie, să mă plimb... Imagini de tot felul îmi apăreau în minte, dispăreau, altele apăreau, totul în mare viteză, cu viteza gândului, nimic nu-mi puteam explica, nu puteam lega o idee, un raționament. Vroiam să mă concentrez, să văd limpede
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
poeții l-au invocat și l-au dorit și s-au rugat să se oprească un pic... Da, într-adevăr, dormisem mult, tare mult în acea zi. Mai mult decât oricând... Am dormit, cred, zece ore... Sunt, desigur, în aceeași odaie unde am fost închis. Am recunoscut ferestrele... Ba nu, ceva era schimbat. Între ferestre, pe un fel de scăunel, un taburet, o tavă cu probabil ceva de mâncare. M-am apropiat și am distins două farfurii încărcate, una cu un
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
să te calmezi!", parcă o voce lăuntrică îmi vorbea astfel. Și, într-adevăr, încetul cu încetul, mă învălui un fel de oboseală, încercam o senzație stranie, un sentiment pe care încă nu-l cunoșteam... Am început să mă plimb prin odaie, încet, fără grabă, așa cum eram obișnuit să fac încă de copil, când îmi făcea o deosebită plăcere să pășesc astfel alături de tatăl meu, fie afară prin parc sau pe câmp când era frumos, fie în marele hall din interior, când
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
a devenit „femeia fatală“ a familiei. S-a îndrăgostit de prea junele ei cumnat, Toader, pe care l-a sedus probabil fără greutate alta decât un pic morală, căci era vorba de femeia fratelui său; idila lor se consuma în odaia din spatele casei părintești, unde își avea cuibul puiul de ofițer, și a provocat nu numai un scandal, dar și o veritabilă tragedie: soțul înșelat chiar cu propriul frate a suferit cumplit și, oricât de robust era, la prima boală a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
azi partea ultimă din Simfonia scoțiană de Mendelssohn - se vede că această muzică acompania filmul. Atracția sexuală față de ostașul din casă a continuat și ea să se manifeste. Seara, după ce-și lepăda hainele ca să se culce, mă înfățișam în odaia ordonanței, dornic să „mă joc“ cu sexul lui - dar câte seri, tot atâtea eșecuri ce nu mă dezarmau: ostașul ăsta, român ardelean, mă respingea cu cea mai mare hotărâre, nelăsându mă nici să mă ating de trupul lui și amenințându
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
scap de cicăleli. Rudele noastre din Dej fiind persoane cu vază, își aveau reședința într-una dintre cele mai arătoase clădiri din piața principală a orașului, unde am poposit, fiind tratați cu o gustare demnă de un banchet. Îmi amintesc odăile mari, cu ferestre foarte înalte, cu draperii de catifea cum nu mai văzusem decât la teatru și mi-o reamintesc pe stăpâna casei, tanti Vica (Ludovica), cu aere de mare cucoană, cu ochii înconjurați de cearcăne roșii-albăstrii, adânc înfundați în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de râs, pe înfundate - să nu atragem atenția victimelor acestui atentat la demnitatea lor: agilitatea mea consta în a aplica buruiana la nivelul și chiar pe locul coccisului. Celor două camere, care lăsaseră un spațiu liber - între corpul lor și odaia de la stradă a „trenului“ - pentru poarta mare, cu toată intrarea în curte plafonată, li s-au mai adăugat apoi, paralele cu vechea clădire, alte două, prin sacrificarea unuia dintre trainicii castani ce străjuiau vederea oferită ferestrelor apartamentului nostru. Trei dintre
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
femeie și nici cu studentele de alături nu părea să aibă treabă, totuși mi-l închipuiam în tot felul de situații lubrice, în pat (câteodată, când tocmai plecase de acasă și lăsase ușa deschisă ca să i se facă curățenie în odaie, intram să-i contemplu așternutul răscolit și mirosind încă a trup de bărbat), luând imaginar locul uneia dintre partenerele plăsmuite de fantezia mea deșănțată. Mătușă-mea Virginia îl ținea în pensiune („cost“, „vipt“), împreună cu alte două-trei persoane ce veneau din
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cu ajutorul soacrei ei, care, când voia, gătea minunat. Cu prilejul acestei vizite la Aiud, mi-a dat totuși un motiv de ciudă. Ordonanța, un băiat pirpiriu, dar drăguț, care până atunci se opusese tentativelor mele particulare, dormea dus, după-amiaza, în odaia lui, pe când bătrâna - ai mei fiind plecați - citea sau împletea liniștită pe terasă. Furișându-mă la patul soldatului adormit (cu gura căscată ca le dormeur du val al lui Rimbaud, dar ușor zumzăitoare, și nu cu picioarele în purpurii săbiuțe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
s-o răpună în zbateri și delir. Când ne-a zărit, i s-au luminat clar ochii și a dat imediat dispoziție să mi se gătească cotlet de porc la grătar, ea știa că-mi place. S-a stins în odaia unde locuiseră „studentele“ și unde se retrăsese după moartea bunicului, cedând apartamentul lor unchiului meu Publiu, profesor de geografie, și soției lui, Aurelia, care se mutaseră din Gherla la Cluj. Prima noastră locuință din Aiud era mizerabilă: umedă și întunecoasă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cel mai neplăcut îmi era controlul orelor de dormit, căci trebuia să sting lumina și să-mi întrerup lectura), am fost găzduit la unchiul meu, medicul, care locuia într-un apartament vast, elegant, pe strada vecină cu viitoarea noastră reședință. Odaia pusă la dispoziția mea era vecină cu aceea unde dormea una dintre cele două slujnice, cea mică, o țărăncuță de vreo șaisprezece ani, ca mine, cam oacheșă, dar nu țigancă, cu forme plinuțe fără a fi durdulie, ispititoare și prin
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]