5,154 matches
-
fie rostite, abia atunci ar săvîrși actul de a vorbi, reușind din plin și vorbind efectiv"63. Oricum, gîndirea tînărului Noica asupra limbii lucra în raza unei ipoteze pe care, cu timpul, o va ilustra aproape în exces: cuvîntul este, ontologic vorbind, un mănunchi de relații instituite între onomaturg, cel ce i-a dat naștere, și lumea reală, trecută și prezentă. Să ne oprim doar o clipă numai asupra rețelei de legături care se duc și se întorc înspre și dinspre
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
disputa cultură-civilizație era tulburată de invazia agresivă a tehnicului. Eugen Ionescu spunea că murim întotdeauna?! la mijlocul unui cuvînt. După ce a dovedit că limba română are un rost dincoace (adică: în temei) de funcția comunicării și că "vorbitul este un demers ontologic" (în interpretarea la Cratylos), după ce a făcut să irumpă forța numenală a celor în jur de o sută de cuvinte esențiale și să ne dezvăluie astfel arheul (Eminescu) fiecăruia dintre ele, după ce a sedus aceste concepte fundamentale întrupate în vorbire
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
în durată: cîte globule albe, atîtea clipe goale"), Cioran subestima în fapt interesul metafizic pentru timp, punîndu-l cumva pe seama unui fel de snobism al Ireparabilului 92. Timpul, conceptual vorbind, îi apare ca un element probabil nu într-atît de mult saturat ontologic încît să aibă cu adevărat consistență filosofică, motiv pentru care îi suspectează de ambiguitate pe cei care, lăsîndu-i la o parte conținutul pozitiv, își fac din timp o preocupare fundamentală 93. Altfel spus, timpul reprezintă un "ban calp la scară
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
2. Provocarea lui Steiner / 135 4.3. Frumusețea matematică / 138 4.4. Magia numerelor / 139 4.5. Matematica în fizică / 141 4.5.1. Ce este matematica? / 146 4.5.2. Ce sunt entitățile matematice / 150 4.5.3. Statutul ontologic al entităților matematice / 156 4.5.3.1. Platonismul / 156 4.5.3.2. Nominalismul / 162 4.5.4. Ce sunt teoriile științifice / 163 4.6. Problema coordonării / 168 4.7. Problema aplicabilității matematicii / 168 4.7.1. Platonismul și
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
urmărește problema în disputa platonism-nominalism, care are ca punct central așa-numitul argument al indispensabilități și care este în favoarea poziției platoniste, plecând de la rolul matematicii în știință. Autorul cărții scrie expres: "Ni se spune că trebuie să acceptăm un angajament ontologic față de existența entităților matematice deoarece o privire atentă asupra științei relevă faptul că cuantificarea peste entitățile matematice îi este indispensabilă, iar confirmarea unei teorii științifice se răsfrânge asupra tuturor entităților care apar în ea. La polul opus se află nominaliștii
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
se dă între platoniști și nominaliști, iar punctul central îl ocupă așa numitul argument al indispensabilității. Acest argument susține o poziție platonistă în filosofia matematicii plecând de la rolul matematicii în știință. Ni se spune că trebuie să acceptam un angajament ontologic față de existenta entităților matematice deoarece o privire atentă asupra științei relevă faptul că cuantificarea peste entitățile matematice îi este indispensabilă, iar confirmarea unei teorii științifice se răsfrânge asupra tuturor entităților care apar în ea. La polul opus se află nominaliștii
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
considerat a fi "ce e mai bun" în cazul realismului este argumentul lipsei miracolelor. Conform acestui argument, realismul este cea mai bună explicație disponibilă pentru succesul empiric al teoriilor actuale. Pentru ca acest argument să țină, trebuie să existe o continuitate ontologică la nivel teoretic în cadrul schimbărilor teoretice care sunt evidențiate de o privire mai atentă la istoria științei. Dar dezvoltarea științei nu este una cumulativă la nivel ontologic și astfel argumentul realistului cade. Acest argument împotriva realismului bazat pe istoria științei
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
al teoriilor actuale. Pentru ca acest argument să țină, trebuie să existe o continuitate ontologică la nivel teoretic în cadrul schimbărilor teoretice care sunt evidențiate de o privire mai atentă la istoria științei. Dar dezvoltarea științei nu este una cumulativă la nivel ontologic și astfel argumentul realistului cade. Acest argument împotriva realismului bazat pe istoria științei este cunoscut ca meta-inducția pesimistă și reprezintă după Worrall "ce e mai bun" în cazul antirealismului. În acest context, Worrall vine cu următoarea idee: în trecerea de la
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
există mai multe procedee de a distinge între cele două tipuri de entități, putem lua argumentul lui Resnik ca arătând doar că procedeul negației ar trebui abandonat pentru că nu face ceea ce se presupune că ar trebui. 4.5.3. Statutul ontologic al entităților matematice Am văzut în secțiunea anterioară că entitățile matematice sunt privite în mod obișnuit ca aparținând clasei obiectelor abstracte. Care este statutul ontologic al acestora? Filosofia contemporană este dominată de două doctrine filosofice privitoare la această problemă: platonismul
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
trebui abandonat pentru că nu face ceea ce se presupune că ar trebui. 4.5.3. Statutul ontologic al entităților matematice Am văzut în secțiunea anterioară că entitățile matematice sunt privite în mod obișnuit ca aparținând clasei obiectelor abstracte. Care este statutul ontologic al acestora? Filosofia contemporană este dominată de două doctrine filosofice privitoare la această problemă: platonismul și nominalismul. Să le luăm pe rând. 4.5.3.1. Platonismul Conform platonismului, obiectele matematice există obiectiv, independent de minte și de abilitatea noastră
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
care se confruntă susținătorii acestei doctrine privește accesul epistemic la lumea obiectelor matematice. Din câte se pare, platonistul întâmpină mari dificultăți când este pus în situația de a furniza o epistemologie satisfăcătoare, care să-l ajute în susținerea poziției sale ontologice. Cea(l) mai discutat(ă) provocare/argument epistemologic(ă) este formulat(ă) de Benacerraf (1973)86. Acesta pleacă de la faptul că obiectele matematice nu sunt localizate în spațiu-timp și nu interacționează cauzal și îl dezvoltă într-o obiecție față de platonism
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
dăm seama de surplusul de structură care poate fi adus de matematică într-o situație fizică. De asemenea, această perspectivă ne servește foarte bine și când vine vorba despre reprezentarea relației dintre teoriile matematico-științifice și lume sau "aparențe" (în funcție de atitudinea ontologică a fiecăruia). Această relație este reprezentată în termenii unui izomorfism parțial care nu se lovește de aceleași probleme care apăreau în cazul reprezentării relației în termenii izomorfismului. În plus, abordarea din perspectiva structurilor parțiale furnizează un cadru formal în care
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
am mai văzut și că matematica este o disciplină cu un obiect de studiu propriu (entitățile matematice, care aparțin unei categorii de obiecte diferite de categoria obiectelor concrete care fac obiectul de studiu al celorlalte științe și al căror statut ontologic este intens disputat) și cu metode proprii de studiere a acestora. Am mai văzut și că matematica evoluează, iar această evoluție se face cu ajutorul unor anumite resurse interne proprii matematicii. În acest moment, cred că se vede foarte clar care
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
au fost introduse pentru a înțelege acele obiecte matematice care, la rândul lor, sunt deja folositoare în înțelegerea lumii fizice" (ibidem 187). O altă problemă care reieșea din discuția noastră asupra entităților matematice (2.5.2.) era cea a rupturii ontologice între matematică și fizică. Matematica este despre anumite entități, iar fizica despre altele; cum se poate să ne folosim în fizică de anumite rezultate obținute în matematică despre entitățile matematice? Am văzut, însă, că Goodman respinge această imagine a matematicii
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
fizică și ingineria electrică și în acest caz ne putem întreba cum putem rezolva probleme privitoare la structura echipamentului electric gândindu-ne la legile și principiile care guvernează fenomenele electrice și care implică tot felul de entități cu un statut ontologic ciudat precum curentul continuu și sarcina distribuită continuu. Inginerul ar putea reclama faptul că multe dintre obiectele despre care se discută în fizică nu apar în natură și că este astfel uimitor că ele sunt folositoare în practică. Cum nimeni
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
îndepărtate de aplicațiile fizice, doar că noi nu vedem această legătură datorită opacității deductive. Azzouni ne avertizează, însă, că lucrurile nu stau așa de simplu cu toate exemplele de astfel de concepte matematice. Dacă ce avem în vedere este prăpastia ontologică dintre domeniul empiric și lumea entităților matematice, Azzouni consideră că "este destul de evident că aplicarea cu succes a matematicii la un domeniu empiric are loc adesea fără o caracterizare precisă a ontologiei celei din urmă" (ibidem 6). Mai mult, succesul
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Azzouni consideră că "este destul de evident că aplicarea cu succes a matematicii la un domeniu empiric are loc adesea fără o caracterizare precisă a ontologiei celei din urmă" (ibidem 6). Mai mult, succesul aplicării matematicii nu este afectat de considerațiile ontologice cu privire la fenomenele empirice ale domeniului și nici nu presupune o potrivire perfectă între ontologia matematică și fenomenele empirice. Este surpriza pe care o resimțim atunci când avem în vedere aplicabilitatea matematicii generată de relația dintre matematică și știință sau este importată
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
1) Teza indispensabilității: entitățile matematice sunt indispensabile pentru teoriile noastre științifice. (2) Holismul confirmațional: evidența pentru o teorie științifică poartă asupra aparatului teoretic ca un întreg și nu doar asupra ipotezelor componente luate separat. (3) Naturalismul: trebuie să fim angajați ontologic față de toate entitățile care sunt indispensabile pentru cele mai bune teorii științifice și doar față de acestea. (4) Concluzia: trebuie să fim angajați ontologic față de entitățile matematice 97. Acest argument este cunoscut în literatură ca argumentul Quine/Putnam al indispensabilității. În
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ca un întreg și nu doar asupra ipotezelor componente luate separat. (3) Naturalismul: trebuie să fim angajați ontologic față de toate entitățile care sunt indispensabile pentru cele mai bune teorii științifice și doar față de acestea. (4) Concluzia: trebuie să fim angajați ontologic față de entitățile matematice 97. Acest argument este cunoscut în literatură ca argumentul Quine/Putnam al indispensabilității. În această formă el s-a aflat sub un atac constant din partea nominaliștilor, atac care a avut ca țintă în special premisa (2) (vezi
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de a da un argument deductiv pentru existența entităților matematice plecând de la faptul unanim acceptat că matematica este aplicată în știință. Un lucru important care trebuie remarcat în legătură cu această strategie este că se bazează pe o viziune naturalistă cu privire la angajamentul ontologic. Aceasta este o observație importantă deoarece reprezintă un punct de plecare într-un alt contraargument în care problema aplicabilității matematicii este centrală. Steiner (1998) argumentează că, dacă plecăm de la problema aplicabilității matematicii în științele naturii și la lumea empirică și
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de la datele de experiență la existența lumii exterioare 100. Avem, însa, motive bune pentru a nu accepta un astfel de argument: (a) Primul, în ordine istorică, ar fi reprezentat de meta-inducția pesimistă. Laudan ne atrage atenția asupra lipsei de continuitate ontologică ce apare de-a lungul schimbărilor teoretice, care este evidențiată de o privire mai atenta la istoria științei. Această lipsă de continuitate ontologică este incompatibilă cu realismul științific. Dacă dezvoltarea științei ar fi fost una cumulativă la nivel ontologic, realistul
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
în ordine istorică, ar fi reprezentat de meta-inducția pesimistă. Laudan ne atrage atenția asupra lipsei de continuitate ontologică ce apare de-a lungul schimbărilor teoretice, care este evidențiată de o privire mai atenta la istoria științei. Această lipsă de continuitate ontologică este incompatibilă cu realismul științific. Dacă dezvoltarea științei ar fi fost una cumulativă la nivel ontologic, realistul ar fi putut să arunce liniștit în discuție argumentul lipsei miracolelor spulberând orice poziție alternativa. Cum, însă, această dezvoltare nu este una cumulativă
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
continuitate ontologică ce apare de-a lungul schimbărilor teoretice, care este evidențiată de o privire mai atenta la istoria științei. Această lipsă de continuitate ontologică este incompatibilă cu realismul științific. Dacă dezvoltarea științei ar fi fost una cumulativă la nivel ontologic, realistul ar fi putut să arunce liniștit în discuție argumentul lipsei miracolelor spulberând orice poziție alternativa. Cum, însă, această dezvoltare nu este una cumulativă, intuiția care stătea la baza argumentului lipsei miracolelor (aceea conform căreia trebuie să existe o legătură
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
loc în spatele fenomenelor este corect. Dacă prezentam așa situația, este clar care alternativă va fi preferată. Conform inducției pesimiste, dacă ne uităm mai atent la istoria științei, observăm că dezvoltarea acesteia nu a fost una cumulativă. Aceasta lipsă a continuității ontologice face ca "sentimentele realiste să se evapore odată ce ne uităm la istoria științei" (Worrall 1989: 103). Ce e mai bun din cele două lumi: să te poți folosi de argumentul lipsei miracolelor fără a te izbi de faptele istorice privitoare
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de la teoria lui Fresnel la acea a lui Maxwell, dacă tot ceea ce avem în vedere sunt ecuațiile matematice, putem spune că avem de-a face cu o continuitate completă la nivel structural cu toate că în teoria lui Maxwell sunt înlocuite ideile ontologice ale teoriei anterioare. Propunerea lui Worrall, urmându-l pe Poincare este să adoptăm o atitudine realistă doar față de această structură: "Adevăratele relații dintre aceste obiecte sunt singura realitate la care putem ajunge" (Poincare citat în Worrall 1989: 118) Psillos identifică
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]