7,850 matches
-
acest sens. Carol continuă procesul de modernizare inițiat de Cuza, într-un ritm mai puțin imperios, prin adoptarea Constituției din 1866, elaborată după modelul belgian, care legifera monarhia constituțională ereditară. Totuși, România continua să rămână sub suzeranitate otomană. Retensionarea "Problemei orientale", precipitată de izbucnirea răscoalelor anti-otomane din Balcani, și decizia Rusiei de a reglementa relația cu Imperiul Otoman în favoarea sa, au constituit fundalul în care românii s-au mobilizat în sensul dobândirii independenței. La 12 aprilie 1877 Rusia declară război Turciei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
desmădulare" a unității primordiale a spațiului românesc, A.T. Laurian (1862) utilizează permanent în istoria sa denominativul "Dacia" pentru a se referi la întregul teritoriu românesc. Mădularele despărțite ale trupului primordial al Daciei sunt numite "Dacia australă" (Țara Românească), "Dacia orientală" (Moldova) și "Dacia cisalpină" (Transilvania). Identitățile nominale ale părților sunt dizolvate în cadrul unitar al Daciei. Iar A.D. Xenopol deplânge faptul că românii "nu alcătuesc un singur stat, ci eĭ trăesc împărțiți în deosebite grupe, fiind parte neatârnațĭ, parte supuși unor
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
direct și secret, și decretând libertăți civile pentru toți locuitorii țării, Constituția "unificării" din 1923 instituia democrația formală fără fond în politica românească în cadrul regimului de monarhie constituțională ereditară. Forma occidentală a democrației interbelice românești era însă contrazisă de fondul oriental al practicii politice, caracterizate de sistematicitatea violenței și fraudelor electorale și de ubicuitatea corupției și venalității clasei politice. În loc să antreneze adevărate ritualuri ale democrației, alegerile electorale ocazionau mai curând "căderi în premodern", după expresia lui S. Alexandrescu (Constantiniu, 2011, p.
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mai ample și incisive posibilități de participare politică. Pornind de la aceste aspecte și fără a urmări îndeaproape succesiunea istorică a participării politice, se poate afirma că multe forme de organizare a puterii politice, în lumea occidentală (absolutismul) și în lumea orientală (despotismul) nu au lăsat prea mult spațiu pentru afirmarea pe lungi perioade de timp a participării politice. Abia odată cu apariția formelor moderne ale statului în lumea occidentală, și mai ales cu primele tendințe către democratizarea internă, se poate vorbi în
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
din punct de vedere geografic vor fi răsplătite prin accesul în parlament. Sistemul german Acest rezultat, care a fost obținut în mod excepțional de către ex-comuniștii din PDS (Partidul socialismului democratic) în alegerile din octombrie 1994 în patru circumscripții din Germania orientală și cărora li s-a oferit șansa să aibă, datorită procentului de 4,5% din voturi cîștigate, peste 30 de reprezentanți, face trimitere la un alt element particular al sistemului electoral german, numit "reprezentare proporțională personalizată" [descrieri și interpretări mai
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de a mobiliza cetățenii, de a-i determina să fie activi pe scena politică, de a înființa organizații adecvate. Aceasta poate folosi la explicarea, cel puțin în parte, a procentului ridicat de absenteism în unele democrații din Europa centrală și orientală. S-a stabilit că, pentru a atribui calificativul de democratic unui regim, este important ca participarea electorală să fie permisă tuturor cetățenilor, dar este la fel de important ca cetățenii să-și poată exercita liber activitățile considerate fundamentale pentru organizarea votului (petiții
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
pentru a sublinia creșterea numărului regimurilor democratice și nevoia unei amplasări mai precise. În mod special, merită să fie inserate în oricare clasificare formulată la sfîrșitul anilor '90, atît sistemele politice latino-americane cît și sistemele politice din Europa centrală și orientală. Ținînd cont de elementele la care a apelat inițial Lijphart (1989, 36-37) și pe care le-a regrupat apoi în două mari dimensiuni, se pot face pași înainte semnificativi. Prima dimensiune cuprinde din nou toate variabilele care privesc sistemul de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
44 61 48 Grecia 61 39 Irlanda 55 43 60 Italia 27 20 12 Luxemburg 52 60 73 Olanda 52 54 67 Portugalia 34** 51 Spania 51** 40 Legendă: * data se referă la Germania Occidentală; gradul de satisfacție în Germania Orientală era 33; ** datele din Portugalia și Spania se referă la 1985. Notă: Procentajul răspunsurilor "mult/destul" la întrebarea "cît de satisfăcut sînteți de funcționarea democrației în țara dumneavoastră". Sursă: Calcule asupra datelor din Eurobarometru, Bruxelles, Comisia Comunității Europene 1994-1995, pp.
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
it. Teoria economica della democrazia, Bologna, Il Mulino, 1988. Duverger, M., Les partis politiques, Paris, Colin, 1951, trad. it. I partiti politici, Milano, Comunità, 1961. Grilli di Cortona, P., Da uno a molti. Democratizzazione e rinascita dei partiti in Europa orientale, Bologna, Il Mulino, 1997. Huntington, S. și Moore, C. H. (ed.), Authoritarian Politics in Modern Societies. The Dynamics of Established One-Party Systems, New York-London, Basic Books, 1970. Ignazi, P., L'estrema destra in Europa, Bologna, Il Mulino, 1994. -, The Crisis
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
oficiu comercial la Guangzhou (Canton), China refuzând cererile britanicilor pentru alte trei porturi. China a continuat în raporturile cu țările occidentale practica "porților închise"; balanța comercială a Chinei a fost, în relațiile cu țările piețelor occidentale, excedentară, iar Compania Indiilor Orientale a recurs la exportul ilicit de opiu (la începutul secolului al XIX-lea); în anii '30 ai secolului al XIX-lea, 5o% din importurile Chinei îl reprezenta opiul. Cu timpul, comerțul Chinei cu Marea Britanie s-a echilibrat și a devenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
casta indiană din Rajputana. Regatul nepalez a fost influențat religios și cultural de Imperiul Mauria din nordul Indiei. Primele comunități s-au stabilit în această regiune himalayană încă de acum 9.000 de ani. În anul 1792, englezii și indienii orientali au creat o dinastie care a pus la cale semnarea unui tratat comercial care a permis dominarea țării. În secolul al XIX-lea, primul ministru Bin-Sen a impulsionat și a reușit să unifice statul, punând, în sfârșit, capăt dispersării feudale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
perșii aparțin marii familii indo-europene; veri cu războinicii sciți și hitiți, ei sunt și rude îndepărtate cu elenii, latinii, slavi, celți și germanii. În cursul mileniului III î.Hr., dispersarea popoarelor indo-europene s-a produs lent, pornind din nordul european. Ramura orientală, căreia îi aparțin indo-europenii, s-a împărțit în mai multe grupe în jurul anului 1700 î.Hr. O grupă venită prin Rusia meridională a pătruns treptat în marele platou situat între Indus și Tigru, pe la anul 1500 î.Hr. Erau călăreți care conduceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a avut loc invazia Greciei în est. În mod cert, din cele mai vechi timpuri, existau în țară triburi foarte războinice, care întreprindeau incursiuni în teritorii vecine, inclusiv în cele persane. Când Alexandru cel Mare a întreprins campanii în provinciile orientale ale imperiului persan, au fost construite pe teritoriul afgan orașele Herat și Kandahar. Alexandru cel Mare a început campania din Grecia, în anul 334 î.Hr., și după înfrângerea lui Darius III al Persiei și-a condus trupele de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
antichitate, prin dimensiunile și frumusețea sa. Fiind politicieni foarte deștepți, romanii s-au adaptat pe sine la arhitectură, ca în religie la testul local al poporului. Forma hexagonală a acestui edificiu, necunoscut în Vest, a reprezentat, cel mai probabil steaua orientală cu șase colțuri (a lui Venus). Având un diametru de 60 de metri, acest edificiu avea la unghiurile sale 6 părți care erau de formă neregulată și erau rezervate, așa cum se spunea, preoților. Între acele unghiuri erau două foste spații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
loc schimburi de delegații și au fost organizate expoziții de fotografii și costume populare, precum și concerte muzicale. Cultura berberă își creează drumul său. Amazighs (berberii) reprezintă în Libia 10% din cele 6,5 milioane de locuitori. Potrivit Școlii de studii orientale și africane de la Londra, există peste 2o de milioane de vorbitori ai limbii amazigh în Africa de Nord. Neluați în seamă în țări ca: Maroc, Tunisia, Algeria, Mauritania și Mali, ei constituie una din etniile cele mai importante din lume care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
î.Hr. Ornamente în bronz dovedesc civilizația înfloritoare de atunci; a urmat Epoca fierului, care începuse în secolul al VI-lea î.Hr. și a fost caracterizată de expedițiile vikingilor, care începuseră, în mod subit, la mijlocul secolului al VIII-lea, de la coasta orientală a Balticii, spre Rusia, pe fluvii, de la mijlocul secolului al IX-lea, până în secolul al XI-lea, întreprinzând expediții până în Rusia și Marea Mediterană. În perioada vikingilor, suedezii au intrat, pentru prima oară, în secolul al IX-lea, în contact cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
cartier, constituit odinioară din case mici, insalubre, colcăind de șobolani, nu a mai rămas decît pe ici, pe colo cîte una, parcă ascunzîndu-se de buldozerul asanator. De asemenea, au rămas și unele case model evreiesc cu cîteva dugheni de tip oriental. Tipic este un atelier de reparat încălțăminte, unde la o lampă chioară, într-un fum înecăcios, plin de aburi de alcool, un omuleț cu alură de TBC-ist în ultimă fază, bocănește cu un ciocan și rade cu o pînză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
progresului și civilizației, implicându-se direct, în calitatea sa de deputat al Bucovinei, cât și de înalt funcționar de stat, în toate măsurile care vizau modernizarea instituțională, economico-socială și culturală a acestei provincii. În același timp, în contextul evoluției "problemei orientale" de la sfârșitul secolului XVIII, ideile sale politice au avut în vedere și statutul internațional al Principatelor Române, prin propunerea unor soluții ce i-au părut a fi cele mai proprii, în acel moment. Acestea vizau scoaterea Moldovei și a Țării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în 1774, în componența Monarhiei de Habsburg, în care absolutismul luminat, promovat de Maria Theresia și mai ales de coregentul Iosif II, devenea tot mai mult politică de stat. Rădăcinile anexării Bucovinei de către habsburgi își au originea în schimbarea politicii orientale austriece în împrejurările politico-militare create de războiul ruso-turc dintre anii 1768-1774, eveniment ce a deschis o nouă etapă în evoluția relațiilor politice internaționale în estul și sud-estul european 1, în care dominante au fost chestiunea poloneză și cea orientală, ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
rândul popoarelor creștine din Balcani de ajungerea rușilor la Dunăre (1769), dorința evidentă a Rusiei de a anexa Principatele Române 4, cât și alte situații ce rupeau echilibrul diplomatic stabilit în virtutea tratatelor anterioare, au exercitat o puternică influență asupra politicii orientale habsburgice. Tentativa rusă de a se instala în Principatele Române, fie prin anexare, fie prin transformarea lor într-un stat independent sub protectorat țarist 5, amenința flancul oriental al Imperiului habsburgic, blocându-i posibilitățile de avans spre gurile Dunării. Curtea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
diplomatic stabilit în virtutea tratatelor anterioare, au exercitat o puternică influență asupra politicii orientale habsburgice. Tentativa rusă de a se instala în Principatele Române, fie prin anexare, fie prin transformarea lor într-un stat independent sub protectorat țarist 5, amenința flancul oriental al Imperiului habsburgic, blocându-i posibilitățile de avans spre gurile Dunării. Curtea din Viena era neliniștită și de posibilitatea contactului direct cu slavii de sud și cu românii ortodocși din Ardeal, al unei Rusii care folosea ortodoxia ca politică de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în 1791, că "între cei de rangul său... este singurul care, cu prilejul ocupării Bucovinei în anul 1774, a ales să rămână acolo până astăzi"74. Reformismul absolutismului luminat austriac i-a apărut mai potrivit temperamentului său dinamic, decât imobilismul oriental al lumii fanariote. Pentru aceasta a sacrificat așa cum singur mărturisea avantaje feudale pe care rangul și proveniența sa aristocratică i le-ar fi oferit "după legea din Moldova și din Valahia", spre a putea trăi "sub o stăpânire umanitaristă" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
scrierile sale este acela de "stare", deosebind o stare "bisericească" și una "laică", ambele supuse puterii principelui. Din aceste două stări, "deși cei dintâi au avantajul numărului, ceilalți sunt fără îndoială predominanți, fiind investiți cu puterea, în modul de guvernare oriental, din cauza cunoașterii treburilor seculare"134. În privința stării boierești, ideile lui Balș sunt similare celor dominante în scrierile din Principatele Române, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea135. În ierarhizarea puterii în stat, el constata că după principe, boierimea era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
În acord cu ideile iluministe ale epocii, boierul bucovinean condamnă fenomenul cumpărării posturilor în biserica ortodoxă, generat de suzeranitatea otomană și de sistemul fanariot corupt, în care "dezordinea, neștiința și abuzurile făceau parte din totdeauna din sistemul politic al Imperiului oriental și se întindeau asupra tuturor obiectelor și întâmplărilor". Astfel, deși aparent stareții mănăstirilor erau aleși de călugări și confirmați de mitropolit, arhiepiscopul de Iași acorda funcția de stareț, datorită permanentei lipse de bani necesare a-i asigura condițiile de viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
întindeau asupra tuturor obiectelor și întâmplărilor". Astfel, deși aparent stareții mănăstirilor erau aleși de călugări și confirmați de mitropolit, arhiepiscopul de Iași acorda funcția de stareț, datorită permanentei lipse de bani necesare a-i asigura condițiile de viață "după modul oriental", aceluia care oferea o sumă mai mare. În afară de aceasta, ori de câte ori mitropolitul sau unul din trimișii săi vizita o mănăstire, pentru câștigarea bunăvoinței, îi erau date importante sume de bani, pe măsura veniturilor mănăstirii, iar în acest mod se scoteau anual
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]